Codul Muncii are o serie de prevederi extrem de stricte legate de concediul de odihnă. Care este greșeala pe care trebuie să o evite angajații pentru a nu rămâne fără aceste zile libere alocate conform legii.
În România, Codul Muncii stipulează, din start, faptul că orice salariat are dreptul, pe lângă repausul zilnic și săptămânal, la un concediu de odihnă anual plătit, de minim 20 de zile lucrătoare. Există și angajații care lucrează în condiții grele sau periculoase beneficiază și de un concediu de odihnă suplimentar.
E important de știut că durata minimă a concediului de odihnă anual nu poate fi mai mică de 20 de zile lucrătoare. Pe de altă parte, zilele libere se acordă proporțional cu activitatea prestată într-un an calendaristic.
Cele 20 de zile de concediu de odihnă nu sunt însă 100% intangibile. Asta înseamnă că există situații în care angajații din România pot pierde aceste zile de concediu.
Explicația apare și în Codul Muncii. Pot apărea anumite excepții în urma cărora angajaților li se poate reduce numărul de zile libere. Iată cele două situații pe care muncitorii trebuie să le evite. Se pot pierde zile libere:
În schimb, tot din Codul Muncii mai putem afla că zilele de concediu nu sunt afectate de câteva situații excepționale. ”La stabilirea duratei concediului de odihnă anual, perioadele de incapacitate temporară de muncă, cele aferente concediului de maternitate, concediului paternal, concediului de risc maternal, concediului pentru îngrijirea copilului bolnav, concediului de îngrijitor și perioada absentei de la locul de muncă în condițiile art. 152 se consideră perioade de activitate prestată”.
Din același articol al Legii mai putem afla că ”în cazul unor evenimente familiale deosebite, salariaţii au dreptul la zile libere plătite, care nu se includ în durata concediului de odihnă”.
Astfel, evenimentele familiale deosebite şi numărul zilelor libere plătite sunt stabilite prin lege, prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.
Codul Muncii mai spune că efectuarea concediului de odihnă se realizează în baza unei programări colective sau individuale stabilite de angajator cu consultarea sindicatului sau, după caz, a reprezentanților salariaţilor, pentru programările colective, ori cu consultarea salariatului, pentru programările individuale. Programarea se face până la sfârșitul anului calendaristic pentru anul următor.
Nu de puține ori, pot apărea în timpul unui an situații în care angajații nu pot efectua, integral sau parțial, aceste 20 de zile de concediu. Pot exista motive justificate.
Legea vine și aici și explică ce se întâmplă. Mai exact, angajatorul trebuie să ofere acele zile de concediu rămase (indiferent de numărul lor) într-o perioadă de 18 luni. ”Începând cu anul următor celui în care s-a născut dreptul la concediul de odihnă anual”.
Dacă vorbim de partea financiară, compensarea în bani a zilelor de concediu neefectuat poate fi posibilă, dar, așa cum arată legea, ”în cazul încetării contractului individual de muncă”.