Impactul uriaș al clasei de mijloc asupra climei. Cei bogați, responsabili pentru jumătate din emisiile globale de dioxid de carbon

În numeroase țări, 10% din persoanele cele mai bogate produc de până la 40 de ori mai multe emisii de carbon, care încălzesc clima, decât cei mai săraci 10% dintre concetățenii lor, potrivit unui nou studiu. Potrivit experților, dacă nu se ține cont de acest decalaj uriaș atunci când se elaborează politici de reducere a emisiilor, se poate produce o reacție negativă din partea populațiilor, cu privire la caracterul accesibil al acțiunilor de combatere a schimbărilor climatice.

Responsabili pentru jumătate din emisiile globale

Cei mai bogați 10% din lume cuprind cea mai mare parte a clasei de mijloc din țările dezvoltate – orice persoană cu un salariu mai mare de aproximativ 40.000 de dolari pe an. E drept că stilul de viață somptuos al celor foarte bogați – cei 1% – atrage atenția. Dar cei 10% sunt responsabili pentru jumătate din toate emisiile globale, ceea ce îi face esențiali pentru a se pune capăt crizei climatice.

Summitul Cop28 al ONU privind clima începe la 30 noiembrie, într-un moment în care salvarea unui viitor în care omenirea să poată locui este un obiectiv încă foarte îndepărtat. Atunci când au început negocierile privind clima, în anii 1990, cea mai mare parte a inegalității în ceea ce privește emisiile de carbon ale oamenilor era între națiunile bogate și cele sărace. Trei decenii mai târziu, situația s-a inversat. Acum, cea mai mare parte a inegalității în ceea ce privește emisiile dintre bogați și săraci există în cadrul fiecărei țări, scrie The Guardian.

Potrivit cercetătorilor, această schimbare are implicații enorme asupra modului în care se poate pune capăt crizei climatice, deși sprijinul internațional pentru națiunile cele mai sărace și mai puțin poluante rămâne vital. Datele Agenției Internaționale a Energiei (IEA) detaliază emisiile de CO2 pe cap de locuitor legate de energie în 2021 într-o duzină de țări importante, plus în cele 27 de state membre UE.

Digi24.ro

Trupul unei tinere a fost turnat în beton în urmă cu peste 50 de ani. Abia acum polițiștii au aflat cine este și povestea ei ciudată

Amprenta de carbon a portofelului

În SUA, Marea Britanie, UE și Japonia, 10% din cei mai bogați au o amprentă de carbon de aproximativ 15 ori mai mare decât cei mai săraci 10%. În China, Africa de Sud, Brazilia și India, cei 10% din cei mai bogați generează emisii de 30-40 de ori mai mari decât cei 10% din cei mai săraci. În toate cazurile, emisiile celor 10% cei mai bogați sunt la fel de mari ca și cele ale celor 50% mai săraci. În SUA și China, emisiile celor 10% din top sunt mai mari decât cele adunate ale celor 70% din pătura săracă. Africa de Sud este exemplul cel mai extrem, cu o amprentă a celor 10% bogați la fel de mare ca cea a restului de 90%.

Transportul, în special utilizarea automobilelor, este un factor major în emisiile foarte mari ale procentului de 10% al celor mai bogați, aceste emisii fiind de 20-40 de ori mai mari decât emisiile generate de transportul procentului de 10% al celor mai săraci din țările analizate. În SUA și Canada, transportul rutier reprezintă aproximativ o treime din amprenta celor 10% din cei mai bogați. Emisiile generate de transporturile celor mai bogați 10% sunt identice cu amprenta de transport a celor 70% din populația săracă din aceste țări.

Un alt factor important este reprezentat de emisiile încorporate în bunurile pe care oamenii le cumpără, cum ar fi mobilierul și produsele electronice. Acestea sunt de 20-50 de ori mai mari pentru cei mai bogați 10% și reprezintă aproximativ o treime din emisii în majoritatea țărilor. În Coreea de Sud, cei 10% din cei mai bogați generează anual 14 tone de CO2 pe cap de locuitor prin cumpărarea de bunuri.

Săracii, și mai săraci

În țările mai sărace, în special în India și Indonezia, cei mai săraci 10% nu au, în esență, nici un fel de emisii legate de deplasările rutiere și a cumpărării de produse. „Dacă vă concentrați doar asupra mediei, pierdeți o mare parte a problemei și s-ar putea să nu găsiți politica potrivită”, a declarat Lucas Chancel, codirector al World Inequality Lab de la Paris School of Economics, a cărui echipă a urmărit creșterea inegalității emisiilor de dioxid de carbon în cadrul țărilor.

Digisport.ro

Femeia care și-a cumpărat un avion pentru a nu mai plăti mereu două locuri a intrat pe teren și internetul ”a explodat”

El a spus că, dacă, de exemplu, un guvern ar percepe o taxă pe emisii la nivelul întregii populații, în loc să se concentreze asupra celor bogați care generează emisii ridicate, ar rata o mare parte din reducerile de emisii pe care le-ar putea obține. „În nordul global, atunci când nu se ține cont de inegalitatea emisiilor, se poate ajunge la situații de protest ale vestelor galbene”, a spus Chancel, referindu-se la majorarea taxelor pe motorină în Franța în 2018, care a determinat demonstrații în masă ale „vestelor galbene”.

„Numeroase gospodării, în general, emit relativ puțin, dar emisiile lor legate de transport sunt destul de ridicate, deoarece acestea sunt în mediul rural și nu au altă opțiune decât să folosească mașina”, a spus Chancel. „Deci, taxa pe carbon a însemnat doar că le-au fost micșorate veniturile – nu le-a redus emisiile – și a existat o reacție negative din partea oamenilor”.„Vestea bună este că există multe modalități de a evita acest tip de impas”, a spus Chancel, citând exemplul taxei pe carbon din Canada. „Ei folosesc o mare parte din venituri pentru a compensa potențialii perdanți”.

Inegalitatea, în elaborarea politicilor

Inegalitatea în materie de emisii de carbon între țări reprezenta două treimi din totalul inegalității în 1990, dar acum două treimi din inegalitatea în materie de carbon are loc în interiorul națiunilor. Acest lucru se datorează faptului că emisiile din țările în curs de dezvoltare rapidă, cum ar fi China, s-au apropiat de cele din țările bogate în ultimele decenii, reducând diferența dintre națiuni. Celălalt factor cheie, a spus Chancel, a fost creșterea inegalității veniturilor, în special în sudul globului.

„Este foarte important să subliniem faptul că încă mai există diferențe mari între țări. Dar, pe lângă acestea, avem acum și o mare inegalitate în interiorul țărilor”, a spus el. Datele IEA arată că 10% din cei mai săraci din SUA au o amprentă de carbon mai mare decât 90% dintre cei din India.

La nivel mondial, 10% din cei mai bogați în termen de venituri însumează 770 de milioane de persoane, dintre care aproape două treimi în țările cu venituri ridicate, potrivit unui raport al Institutului de Mediu din Stockholm și al Oxfam. În Marea Britanie, cei 10% din top sunt cei care au un salariu anual mai mare de 59.000 de lire sterline. Ruth Townend, cercetător la grupul de reflecție Chatham House din Marea Britanie, a declarat: „Fără a acorda atenție inegalității în elaborarea politicilor, va fi imposibil să avem o tranziție echitabilă către o societate mai durabilă”.

Ea a spus că o abordare generală a guvernelor în ceea ce privește trecerea la un stil de viață ecologic îi dezavantajează în mod nedrept pe cei mai săraci din societate și subminează încrederea. „Mijloace cum ar fi impozitarea, ar trebui să fie folosite doar pentru a-i viza pe cei care au capacitatea de strânge cureaua, adică pe cei care se află într-o situație mai bună, în timp ce politicile precum subvențiile și sprijinul pentru schimbarea stilului de viață, sunt necesare pentru cei care sunt împovărați pe nedrept în acest moment de creșterea prețurilor la combustibili și alimente”.

Townend a declarat că cei bogați au resursele necesare pentru a-și schimba stilul de viață cu emisii ridicate de dioxid de carbon fără a le afecta bunăstarea, iar a susține aceste schimbări în rândul celor bogați ar putea contribui, de asemenea, la moduri de trai mai ecologice.

Creșterea numărului de milionari

Combaterea emisiilor ridicate ale celor bogați capătă o importanță și mai mare ținând seama de viitor. Un studiu recent a constatat că numărul persoanelor cu o avere de 1 milion de dolari – în principal valoarea locuințelor lor-  este susceptibil să la 511 milioane în 2050, luând în considerare inflația.

Cercetătorii au estimat că creșterea preconizată a numărului de milionari, de la 0,7% din populația globală la 3,3%, ar duce la emisii cumulate de 286 de miliarde de tone de CO2, aproximativ 70% din bugetul de emisii rămas în 2021, dacă încălzirea globală ar trebui să fie menținută la 1,5C peste nivelurile preindustriale. O estimare mai recentă a bugetului de carbon a fost de 250 de miliarde de tone, ceea ce sugerează că numai creșterea numărului de milionari l-ar putea anihila complet.

Bugetul de carbon reprezintă cantitatea maximă de emisii de carbon care poate fi eliberată, limitând în același timp creșterea temperaturii globale la limitele prevăzute în Acordul de la Paris. Noua cifră reprezintă jumătate din dimensiunea bugetului estimat în 2020 și ar urma să fie epuizat în șase ani la nivelurile actuale de emisii.

„Cred că este semnificativ faptul că o parte atât de mică a omenirii va consuma atât de mult din bugetul de carbon rămas”, a declarat profesorul Stefan Gössling, de la Universitatea Linnaeus din Suedia, care a condus studiul. „Nu va fi suficient să se impună doar taxe pe carbon, deoarece, în esență, cei bogați își pot permite să plătească suma suplimentară, în timp ce oamenii săraci ar fi mai afectați”.

Taxe climatice

Chancel, într-un raport recent, a remarcat că o taxă progresivă „relativ modestă” pe avere de 1,5% pentru persoanele cu active de 100 de milioane de dolari sau mai mult – 0,001% din populația globală – ar strânge 295 de miliarde de dolari pe an. Aceasta este o sumă similară cu ceea ce este necesar pentru a proteja populația lumii de impactul tot mai mare al crizei climatice.

Un grup de lucru internațional pentru impozitare urmează să fie lansat la Cop28 pentru a face presiuni în favoarea unor noi taxe climatice și va lua în considerare taxele pe avere, pe combustibilii fosili, pe transportul maritim, pe aviație și pe tranzacțiile financiare.

Townend a declarat: „Stilul de viață al bogaților se poate schimba pentru a reduce emisiile fără a le afecta bunăstarea. Ceea ce contează cel mai mult pentru oameni sunt relațiile noastre cu ceilalți și capacitatea noastră de a fi sociali, iar aceste lucruri nu necesită emisii mari de dioxid de carbon pentru a le aprecia sau a le menține”.