O greșeală fără margini a dus la vaccinarea a 200.000 de copii cu virusul activ de poliomielită. Întotdeauna este bine să privim în urmă pentru a nu mai comite aceleași greșeli. „Incidentul Cutter” reprezintă un exemplu întunecat din istoria medicinei.
Evenimentul petrecut cu mult timp în urmă amintește din nou că lucrurile nu trebuie să fie făcute în grabă. Diverși factori duc către greșeli umane impardonabile.
FANATIK îți redă o poveste tristă care a dus la paralizia multor persoane și chiar la decese. Dăm timpul înapoi și retrăim o poveste de succes care a început foarte prost.
Poliomielita, adesea denumită și paralizie infantilă, este o boală infecțioasă virală acută, care se răspândește de la om la om. Există 3 tipuri de virus polio. Boala este deosebit de gravă. Duce la decese, dar şi la handicapuri motorii care rămân pe viaţă. Ultimul caz de poliomielită a fost înregistrat în Romania în anul 1992, potrivit Institului Național de Sănătate Publică.
Transmiterea se face interuman, pe cale fecal-orală, prin ingerarea alimentelor sau a apei contaminate cu materii fecale în care virusul e prezent timp îndelungat. De asemenea, se transmite pe cale aeriană, prin picături, virusul fiind prezent in secrețiile nazo-faringiene.
Poliomielita a fost recunoscută ca boală în 1840 de Jakob Heine. Agentul care o provoacă este poliovirusul și a fost definit în 1908 de Karl Landsteiner. Deși epidemiile majore de poliomielită erau necunoscute până la sfârșitul secolului al 19-lea, aceasta a devenit una din cele mai temute boli de copilărie în secolul al 20-lea.
Epidemiile de poliomielită au mutilat mii de oameni, majoritatea copii mici, boala cauzând paralizie și moarte. Poliomielita a existat pentru mii de ani în mod latent până în 1880 când în Europa a început o epidemie mare care s-a întins apoi și în Statele Unite ale Americii.
Vaccinarea împotriva poliomielitei a fost introdusă în calendarul national de vaccinare din anul 1956. Pănă în anul 2008 s-a administrat în Romania vaccinul polio oral – VPO, vaccin viu atenuat. Din 2009 a fost înlocuit cu vaccinul polio injectabil – VPI, vaccin inactivat, conform INSP.
În aprilie 1955, mai mult de 200.000 de copii din cinci state din SUA au primit un vaccin împotriva poliomielitei care conținea din greșeală o formă activă a virusului. Ce a urmat a fost un coșmar. Acel episod rămâne cimentat în istoria campaniilor de vaccinare drept un dezastru umanitar.
În câteva zile au existat rapoarte de paralizie. În decurs de o lună a trebuit abandonat primul program de vaccinare în masă împotriva acestei boli.
Investigațiile ulterioare au arătat că vaccinul, fabricat de firma din California, Cutter Laboratories, a provocat 40.000 de cazuri de poliomielită, lăsând 200 de copii cu diferite grade de paralizie și ucigând 10.
În 1908, o epidemie din New York a ucis 2400 de persoane (majoritate copii) și a lăsat alte mii cu un handicap pe viață. Virusul inspira frică, iar americanii căutau cu disperare o soluție. În toată lumea începuse ”cursa” pentru producere vaccinului.
În anii 1950, focarele de vară din SUA au provocat zeci de mii de cazuri, lăsând sute de oameni paralizați. Multe persoane au murit.
Primul vaccin eficient împotriva poliomielitei a fost dezvoltat în 1952 de Jonas Salk și o echipă de la Universitatea din Pittsburgh. Au urmat ani de testare și apoi „Incidentul Cutter”.
Paul Offit, un important medic american, relatează detalii importante din acea perioadă. El vorbește despre eșecul din 1955 și consideră că au fost mai mulți factori importanți care au dus la tragedie. Rivalitatea personală a celor implicați, dar și lipsa de experiență și expertiză a firmei care s-a ocupat de primul program de vaccinare, au creat un un moment întunecat în istoria medicinei.
„Guvernul federal, prin agenția sa de reglementare a vaccinurilor … a fost în cea mai bună poziție pentru a evita tragedia Cutter”, spune Paul Offit, conform Centrului Național pentru Informații Biotehnologice din SUA.
Au urmat o serie de procese și litigii. Încrederea populației a scăzut vertiginos. Incidentul Cutter a dus la înlocuirea vaccinului conceput de Jonas Salk și a deschis drumul către antidotul creat de Albert Sabin, un medic american cu origini în Polonia. Deși vaccinul Sabin avea avantajele de a fi administrat pe cale orală și de a favoriza o „imunitate rapidă”, acesta putea fi, de asemenea, reactivat prin trecerea prin intestin, rezultând cazuri ocazionale de poliomielită.
„În mod ironic, incidentul Cutter – prin crearea percepției în rândul oamenilor de știință și a publicului că vaccinul lui Salk era periculos – a condus, în parte, la dezvoltarea unui vaccin poliomielitic care era mai periculos”, a precizat Offit.
O versiune modificată și îmbunătățită a fost adoptată în 1987. Un an mai târziu, un efort global de eradicare a poliomielitei, condus de Organizația Mondială a Sănătății (OMS), UNICEF și Fundația Rotary, s-a bazat în primul rând pe vaccinul dezvoltat de Albert Sabin împreună Mikhail Chumakov (Sabin- Vaccinul Chumakov).
Așadar, un drum lung și anevoios, dar și un dezastru colosal, au dus în cele din urmă spre o victorie a medicinei împotriva unei boli care provoca atâta suferință.
Pe 25 august 2020, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a anunțat oficial încetarea transmiterii comunitare a poliovirusului sălbatic în toate cele 47 de țări din regiunea africană. După patru ani fără vreun caz înregistrat, Nigeria a devenit ultima țară eliberată de poliomielită.
„Eradicarea virusului poliomielitic sălbatic în Africa este una dintre cele mai mari realizări în domeniul sănătății publice din vremea noastră. Ne oferă o inspirație puternică pentru a finaliza obiectivul de eradicare a poliomielitei la nivel global”, a declarat directorul general al OMS, Dr. Tedros Adhanom Ghebreyesus, conform raportuldegardă.ro.
Poliomielita a disparut complet din Australia în 2000, din Europa în 2002, și din Asia în 2014.