Selly, clovnul clasei: “Îmi plăcea să ies în evidență, să epatez. Eram, de cele mai multe ori, clovnul clasei”

Vlogger, cântăreț și actor, Selly este considerat un exemplu de milioane de tineri. Puțini știu însă ce farse făcea la școală și cum cum îi plăcea să facă pe clovnul clasei ca să iasa în evidență.

Selly, despre copilărie: “Eram, de cele mai multe ori, clovnul clasei”

Selly vorbește deschis despre “nebuniile” copilăriei și despre primele lui videoclipuri, cum era să pice examenul auto și cu ce întrebare și-a pus părinții pe gânduri. Ne spune de ce obiect nu se desparte niciodată, recunoaște cum reacționează atunci când este nervos și ce a pătimit instructorul auto până când vloggerul a reușit să examenul. De asemenea, ne-a dezvăluit în ce sport și-ar fi dorit să facă performanță, dar pe care l-a abandonat rapid.

 Cum a fost elevul Andrei Șelaru?

-Am fost un elev potolit, în contextul în care nu mi-am rupt nici mâini, nici picioare la fotbal sau la alte sporturi. Îmi aduc aminte că fotbalul a fost un sport cu care am cochetat în perioada liceului, am fost chiar într-o echipă de juniori, dar mi-am dat seama că nu asta era vocația mea pentru că nu eram un mare talent la vremea respectivă. În altă ordine de idei am devenit mai mult neastampărat decât cumințel când am mai crescut, deoarece îmi plăcea să ies în evidență, eram de cele mai multe ori clovnul clasei. Le mulțumesc profesorilor mei care îmi mai treceau cu vederea “ ieșirile”, asta pentru că aveam note și calificative foarte bune. Îmi aduc aminte că, într-o zi, am cooptat mai mulți colegi și am pus scotch și lipici pe scaunul pe care trebuia să se așeze o profesoară. Aveam multe idei de genul acesta.

“Lucrurile serioase le vorbeam în egală măsură cu mama și tata”

Perioada grădiniței cum ți-o amintești?

-A fost o perioada foarte interesantă. Îmi aduc aminte că, în acea vreme, aveam la grădiniță un calculator vechi, avea monitor cu tub, iar când eram mic eu nu aveam calculator acasă, motiv pentru care eram absolut fascinat de acel obiect. Problema mea era că el trebuia folosit doar de către doamnele educatoare. Dar eu, împreună cu alți copii, ajungeam mai devreme la grădinita decât ele și stăteam cât de mult puteam să-l studiem, să ne jucăm pe el. Cred că acela a fost momentul în care am devenit cu adevărat pasionat de tehnologie.

Digi24.ro

Florin Piersic se află în stare gravă, anunță medicii de la Spitalul Foișor. Actorul are septicemie

Cu ce întrebare ai reușit să-ți “ încui” părinții?

-A fost fix întrebarea cu care l-am “încuiat” pe tata și de la care a pornit toată călătoria mea în lumea media. Eu eram fascinat de televiziune, iar pe vremea aceea nu știam multe despre Youtube, care era la început și în SUA, așa că l-am întrebat pe tata: ‘mai tată, cum fac ăștia de pot să schimbe camerele în timp real, cum se face montajul ăsta în direct?’ Mie mi se părea fascinant tot ce ținea de un studio de televiziune, de lumini, microfoane și camere. Tata nu a știut să-mi răspundă la întrebare, nici mama, pentru că ei nu aveam background în media, și țin minte că i-am lăsat fără replică. Lucrurile serioase însă, care mă priveau pe mine, le vorbeam în egală măsură și cu mama și cu tata.

Selly, despre bani: “Bogăția nu valorează prea mult dacă nu ai educație și cultură”

Care sunt cele mai importante lucruri pe care le-ai învățat de la părinții tăi?

-Am învățat că, fără răbdare, nu poți să faci nimic. Avea tata o vorbă: cu răbdarea treci și marea. De asemenea, am învățat că bogăția nu valorează prea mult dacă nu ai educație și cultură. Adică poți să fii bogat, material vorbind, și fără să ai prea multă cultură și educație. Și avem multe exemple. La fel poți fi educat și să ai multă cultură dar să nu ai un nivel de trai foarte bun. Cel mai bine ar fi să le ai pe amândouă, și bogăție și cultură. Banii fără cultură și educație sunt zero.

“Kiwi a trăit 11 ani de zile și a fost prietenul meu cel mai bun”

Orice copil își dorește animale de companie. Ce animăluțe ai avut tu?

-În afară de pisicuțele pe care le am acum și le iubesc foarte mult, am mai avut doi peruși când eram mic. I-am iubit foarte mult. Primul a murit după un an, dar al doilea, pe care îl chema Kiwi, a trăit 11 ani de zile și a murit în 2020. A fost prietenul meu cel mai bun.

Îți mai aduci aminte când ai făcut primele videoclipuri din viața ta?

-Copilăria mea a fost foarte frumoasă. În Craiova, unde m-am născut, aveam o gașcă de prieteni mai mari cu un an decât mine. Ei m-au învățat să fac toate prostiile în avans. Apoi îmi aduc aminte că mergeam, în vacanțe, la bunici la țară. Satul se numea Podari. Acolo am făcut primele mele videoclipuri, cu copiii din sat, chiar pe ulița unde ne jucam. Era o viață simplă și frumoasă, cu multă culoare.

Digisport.ro

Decizia luată de UEFA, după ce Real Madrid - Bayern s-a lăsat cu o controversă uriașă de arbitraj

“Trebuie să oferi oamenilor ce-și doresc ei să vadă”

Când ai realizat că viața este și nedreaptă?

-Mi-am dat seama de acest lucru când vedeam că videoclipurile mele nu aveau succes iar altele, care erau mult mai superficiale și pline de lacune, aveau mult mai mult succes, și nu înțelegeam de ce. La cât munceam, mi s-a părut o mare nedreptate. Mi-am dat seama, ulterior, că e vorba doar de marketing și de a oferi oamenilor numai ce-și doresc să vadă. Acest lucru m-a schimbat în sensul în care m-am gândit mult mai serios la ce vreau eu să fac. Dacă vreau să atrag un număr cât mai mare de oameni trebuie să le dau exact ceea ce vor să vadă, să învăț să-i atrag mai bine, să fac un marketing mai bun, să am titluri mai bune.

Selly, despre examenul auto: “Am luat puncte de penalizare pentru condus cu viteză excesiv de mică”

Știu că nu te prea desparți de mașina personală. Dar cum a fost când ți-ai luat carnetul?

-Eu mi-am luat carnetul la limită, adică am avut la evaluare cu un punct mai puțin decât numărul care m-ar fi eliminat. Și asta, în primul rând, pentru că am luat puncte de penalizare pentru condus cu viteză excesiv de mică. Așa îmi spusese mie instructorul, la examen să fiu potolit, să merg încet, așa că am mers cu cea mai mică viteză. Iar de atunci merg cu viteză mare, glumesc, evident.

Bănuiesc ca ai fost o adevărată pacoste:)

Țin minte că am început școala de șoferi în vara anului 2019, când aveam o activitate foarte bogată la mine pe canalul de youtube, foarte aglomerată perioadă…urma să filmăm primul nostru film, să lansăm o piesă nouă, așa că îmi era foarte greu să mă concentrez și la condus și la proiecte. Așa că vorbeam la telefon în timpul orelor de condus. Îmi puneam telefonul pe speaker și vorbeam despre contracte, locații de filmare, întâlniri. Din când în când se auzea și instructorul pe fundal, pentru că nu agrea deloc ce făceam.

“Am fobie de lucruri scârboase. Nu pot să văd sau să mănânc lucruri scârboase”

Tu cum reacționezi la nervi?

-N-o să mă crezi, dar nu fac foarte urât. Mai mult mă deprim și devin foarte tăcut, mă retrag undeva. Mă întreabă lumea ce am și țin în mine. Știu că nu e bine să acționezi la nervi așa că nu iau niciodată decizii importante atunci când sunt nervos, încerc mereu să mă calmez înainte. De asemenea nu spun lucruri la nervi, nu ripostez, e mai bine pentru mine să mă prefac că e ok și să las lucrurile așa. Dacă te enervează un interlocutor mai bine taci și-ți urmezi scopul.

De ce nu te desparți niciodată?

-Din păcate, de telefon nu mă despart niciodată.

Care este cea mai mare fobie a ta?

-Am două fobii, una mai mare și altă mai mică. Am fobie de lucruri scârboase, nu pot să văd sau să mănânc lucruri scârboase. Asta e marea mea fobie. Și mi-e frică de înălțime, dar încerc să nu intru în panică dacă sunt la etajul 60, pe un balcon.