Gheorghe Tadici este unul dintre cei mai de succes antrenori români de handbal, cel care a condus naţionala feminină la cel mai bun rezultat din istoria modernă: argint mondial în 2005. Fostul selecţioner a prefaţat pentru FANATIK.RO Campionatul European din Suedia, acolo unde nu există adversare din lumea a treia, meciuri de încălzire sau posibilitatea unor paşi greşiţi, specialiştii susţinînd că este cea mai tare competiţie handbalistică din lume…
Domnule Tadici, în faţă avem prima competiţie majoră după Jocurile Olimpice…
– Campionatul European e prima competiţie majoră după Olimpiadă. Se încheie un ciclu olimpic şi se fac schimbări masive pentru o nouă perioadă de patru ani. E normal să intre generaţiile pregătite din ciclul olimpic anterior. Sînt debutate multe jucătoare. După plecarea mea, lotul B a fost desfiinţat, dar acum salut reînfiinţarea lui. E foarte important şi vă spun de ce. Se întîmplă foarte des ca o jucătoare din lotul A să aibă probleme şi trebuie să fie imediat înlocuită cu o jucătoare din lotul B.
Trofeul Carpaţi nu s-a terminat fericit pentru noi. Înfrîngerea din finală trebuie să ne afecteze?
– Nu neapărat. La acest trofeu Carpaţi mi s-a părut exagerat să aducem jucătoare de 16-17 ani. Nu au terminat junioratul şi noi le băgăm în luptă cu jucătoare cu 10 ani mai mari. Gîndire primitivă. Normal şi logic e să le pregăteşti pentru viitorul ciclu olimpic. Am menajat multe jucătoare, rezultatul din finală nu e important. Ungaria a venit cu prima echipă, doar Gorbitz a lipsit, dar la noi se practică menajarea jucătoarelor. Un alt lucru care mi s-a părut anormal a fost să chemi două echipe străine şi să joci primul meci cu lotul B. Dacă jucai împotriva fiecărui adversar, era normal. Dar s-a jucat în sistem „Final Four”. Cu Olanda B, echipă tare, nici nu am apucat să jucăm…
Cristina Neagu a fost cea mai importantă handbalistă menajată…
– Neagu a fost menajată cum e mai mereu. Nu mai ştiu la ce turneu a fost aşa menajată că în momentul în care trebuia să intre a fost gata competiţia. Pentru ea nu contează decît jocurile oficiale. Dar e cea mai bună din lume şi sper într-o mobilizare totală.
Ambros Martin chiar a avut un discurs mobilizator…
– Da. Ambros e antrenor. Faţă de fostul selecţioner, chiar avem un antrenor. Dar eu n-am auzit în viaţa mea discurs cu „să luptăm pînă la moarte” pe terenul de handbal. Nu se moare din handbal. Dar sper ca aceste declaraţii să le mobilizeze pe fete, deşi e prima dată cînd aud aşa ceva.
Debutul e infernal. Jucăm împotriva Norvegiei, campioana en-titre…
– Dacă era Franţa, spuneam tot aşa. La Euro primele 10 naţiuni din Europa se întîlnesc în grupă, cîte două sau cîte trei. Nu poţi avea adversare accesibile. Noi tot timpul sîntem în „grupa morţii”. Nu-i aşa, sîntem într-o grupă normală.
Cum vi se par Norvegia şi Rusia?
– Ambele vin cu multe schimbări. Rusia aduce multe jucătoare noi, e schimbul de generaţii de care spuneam, pentru un nou ciclu olimpic. Norvegia are mai multe jucătoare lipsă. Pînă şi „eterna” Heidi Loke va absenta.
Croaţia e cea mai accesibilă. Ar trebui să ne bazăm pe acele puncte?
– Croaţia nu are experienţa României. N-a fost în ultimii 16 ani prezentă la prea multe turnee finale, Euro, Mondiale sau Jocuri Olimpice. În mod normal, trebuie să trecem de croate. Cu Norvegia şi Rusia depidem de ziua respectivă: inspiraţie şi mobilizare.
Aurelia Brădeanu s-a retras înainte de acest turneu…
– De fapt, cred că „Mica” s-a retras după Olimpiadă. Aşa spunea, dar la trofeul „Carpaţi” a fost prilejul cel mai bun. Eu am avut-o în lotul de junioare, apoi la tineret şi apoi a devenit căpitan la naţională. Ea a fost liantul între echipă şi staff. Nu oricine poate să fie căpitan şi ea chiar avea aceste calităţi. Nu doar de la noi se retrag. Toate naţionalele trec prin reconstrucţii.
Cum vedeţi România la Campionatul European?
– Eu cred că avem o echipă bună, un antrenor capabil şi avem o şansă la primele 6 locuri, poate şi mai sus dacă sîntem inspiraţi. Trebuie să ne mobilizăm şi să luptăm. Nu chiar pînă la moarte cum zice Ambros. Dar trebuie să jucăm după îndemnul său şi să luptăm.