Video. Vlog de război din Ucraina! Mărturisiri de coşmar ale Larisei, o jurnalistă din Moldova: ”Racheta a căzut aproape de casa mea”

O tânără scriitoare și jurnalistă din Tiraspol, Republica Moldova, Larisa Kalik, emigrată în Ucraina după ce autoritățile separatiste i-au deschis dosar penal din pricina unei cărți publicate, a mers la Liov, orașul cel mai puțin afectat de războiul declanșat de Rusia, pentru a vedea cum trăiesc locuitorii săi și refugiații din alte zone ale țării.

Viața în Liov, orașul cel mai puțin afectat din Ucraina, e un coșmar

Reportajul Larisei Kalik începe cu sunete de sirenă, despre care spune că se aud de mai multe ori pe zi. Și nu sunt exerciții, ci alarme reale, care apar de fiecare dată când vreo rachetă lansată de armata Rusiei pleacă spre zona de vest a Ucrainei. În afară de sirenele de pe clădiri, alarma este dată și pe telefoanele oamenilor.

Când aud alarma, toți oamenii trebuie să lase deoparte ceea ce făceau, sau să se trezească, dacă este noapte, și să meargă în adăposturile antiaeriene aflate de regulă în subsoluri. Sunt nevoiți să aibă, mereu pregătit, lângă ușa apartamentului sau biroului, un bagaj cu lucrurile de strictă necesitate. Pentru că nu se știe niciodată cât va dura alarma și dacă, la ieșirea din adăpost, vei mai avea unde să te întorci.

Cu rucsacul de alarmă în spate, cu copiii sau animalele de companie în brațe, cu pături pentru a se proteja de frigul din subsoluri, locuitorii din Liov merg, de câteva ori pe zi, în adăposturi.

Digi24.ro

Doi angajați de la o bancă din București au văzut că un client avea o sumă mare în cont și i-au furat 140.000 €

Jurnalista din Tiraspol explică și de ce sunt așa de multe alarme: pentru că rachetele, plecate de obicei din zona Mării Negre, apar pe radare, dar nu se poate determina cu precizie unde vor lovi. Așa că alarma este dată pentru mai multe localități care ar putea fi în raza de acțiune a rachetei.

„Pe 12 martie, la Liov, alarma a sunat la ora 4:35. A durat aproximativ 20 de minute. În tot acest timp m-am ascuns în baie, apoi m-am întors în pat. Mai apoi am citit despre aeroportul aruncat în aer la Lușk și despre exploziile din Ivano-Frakinsk. Aceste orașe se află în apropiere de Liov. Cea mai apropiată rachetă a căzut la 4 kilometri de casa mea. Acum nu mă mai ascund în baie, ci cobor de fiecare dată în adăpost. Următoare sirenă mi-ar putea salva viața”, povestește Larisa Kalik.

Cum s-a pregătit Liovul pentru atacurile aeriene

Clădirile cele mai importante au improvizat protecții pentru fațade, în speranța că acestea nu vor fi distruse de tirurile de rachete. Schele și bucăți de tablă sau de lemn sunt așezate în fața celor mai importante monumente ale orașului pentru a le proteja de explozii sau gloanțe. Ferestrele subsolurilor, în care sunt improvizate adăposturile antiaeriene, sunt protejate cu saci cu nisip.

Dar, deocamdată, spre deosebire de zonele aflate în război, precum cele din estul Ucrainei sau din jurul capitalei Kiev, la Liov oamenii încearcă să-și continue viețile și activitățile, să susțină economia și să poată trimite ajutoare pentru zonele mai puțin protejate sau pentru orașele distruse de armata rusă.

Digisport.ro

A renunțat la sportul profesionist și a devenit ”cea mai frumoasă actriță de la Hollywood”

Donațiile pleacă și de la oameni, și de la firme, care pun în vitrine anunțuri cu privire la donații. Și, dacă restaurantele și cafenelele încă funcționează, magazinele sunt aproape goale. În parte pentru că toți încearcă să-și facă provizii, pentru că nu se știe ce va urma, în parte pentru că aprovizionarea e deja afectată.

Și locuințele sunt pregătite pentru război. Oamenii își lipesc geamurile cu bandă adezivă, pentru ca la o eventuală explozie să nu fie răniți de cioburi.

Larisa Kalik a povestit și cum a ajuns să poată trăi cu sunetul sirenelor, și chiar să doarmă între alarme. „În prima perioadă mi se părea îngrozitor. Dar cu timpul ajungi să te obișnuiești”, spune jurnalista despre sunetul sirenelor. Nu toată lumea coboară însă în adăposturi, unii consideră că, în apartamentele lor, între pereți de beton, sunt protejați. „Fiecare decide cum e mai bine pentru el”, spune tânăra.

Dar oboseala își spune cuvântul. După câteva alarme pe noapte, oamenii nu se mai pot concentra la ceea ce fac ziua. Există și un fenomen îngrijorător: oamenii se obișnuiesc cu alarmele, așa că încep să coboare din ce în ce mai rar în adăposturi. Ceea ce le-ar putea pune viețile în pericol.

Povestea refugiaților

Larisa Kalik spune că gara din Liov e încă foarte aglomerată, dar nici pe departe așa cum a fost la începutul războiului. Acum prin stația din Liov mai trec doar circa 16.000 de persoane în fiecare zi, pe când în primele zile de după invazia Rusiei în Ucraina ajungeau acolo peste 60.000 de refugiați. O parte dintre oamenii nevoiți să fugă din calea războiului pleacă mai departe spre Polonia, dar alții, nu puțini, rămân încă în zona Liovului, unde e relativ liniște.

Dar jurnalista născută la Tiraspol se gândește și la ucrainenii care au ajuns în număr mare în Republica Moldova. Ea spune că armata ucraineană se poate descurca și fără ajutorul Moldovei, însă jurnalista refugiată din Transnistria în Ucraina îi roagă pe basarabeni să-i ajute cu tot ce pot pe refugiați.

Ea spune că nu va pleca din Ucraina, deocamdată, și că înainte de război locuia la Kiev, dar acum s-a refugiat la Liov, unde realizează reportaje pentru presa internațională. „Frica pentru propria siguranță se face din ce în ce mai mică, de la o zi la alta.  Liov e acum un oraș liniștit, dacă am putea folosi acest adjectiv pentru aceste vremuri”, explică tânăra.

Cine este Larisa Kalik

Larisa Kalik este o jurnalistă și scriitoare născută în Tiraspol, în Transnistria, zonă controlată de separatiștii proruși, deși face parte oficial din Republica Moldova. În 2019 a publicat o carte, intitulată Anul Tinereții, în care 12 tineri își povestesc experiențele traumatizante prin care au trecut în anul în care au fost înrolați în armata transnistreană.

După apariția cărții, autoritățile i-au deschis dosar penal pentru „extremism”, iar ea a fugit în Ucraina. Și spune că nu poate reveni acasă, să-și vadă bunicii și părinții, pentru că ar urma să fie arestată imediat . Ea a fost nevoită să plece nu doar de la Tiraspol, ci și din Republica Moldova, pentru că nu se simțea în siguranță întrucât au existat cazuri de în care structurile paramilitare transnistrene au răpit persoane de pe teritoriul Moldovei.