Jurnalista Iulia Marin a murit la doar 32 de ani. Tânăra, găsită fără suflare în locuință

Iulia Marin, o jurnalistă de doar 32 de ani, a murit. Anunțul trist a fost făcut de publicația Libertatea, acolo unde tânăra lucra încă din anul 2020. La o vârstă extrem de fragedă, aceasta avea deja o vastă experiență în media.

Jurnalista Iulia Marin a murit la doar 32 de ani. A fost găsită fără suflare în locuință

Iulia Marin, o jurnalistă cu 11 ani de experiență, a fost găsită fără suflare marți, 18 aprilie, în apartamentul ei. S-a întâmplat asta după ce polițiștii Secției 21 din Capitală și proprietara apartamentului în au intrat în locuință.

Tânăra locuia singură în zona Uverturii din cartierul Militari. Mai multe informații legate de cauzele decesului vor fi stabilite de medicii de la Institutul Național de Medicină Legală (INML) în următoarele zile.

Pe 30 aprilie, Iulia ar fi împlinit 33 de ani. Debutul în presă și l-a făcut în 2012. A lucrat la mai multe publicații importante: Adevărul, PressOne, Recorder, Gândul și Libertatea.

Digi24.ro

O fetiță le-a spus părinților că are un monstru în cameră, dar ei nu au luat-o în seamă. Ce au descoperit după i-a șocat: „Un coșmar”

La Libertatea, ultimul său loc de muncă, a ajuns încă din prima săptămână a stării de urgență Covid-19, în martie 2020. A scris aici articole legate de achizițiile din pandemie, dar și despre războiul din Ucraina.

”Iulia Marin a fost o ziaristă extraordinară, o colegă discretă și un mic geniu tehnic, al unei prese care testează, în 2023, texte scrise cu inteligență artificială. Doar că AI-ul nu va putea, vreodată, să scrie cum o făcea Iulia. Sigur, roboții ar putea spune că au un avantaj. Ei nu mor. Îi asigurăm că nici textele ei nu se vor stinge și că atât ele, cât și memoria Iuliei, vor continua să existe atâta vreme cât va exista presa”, scriu colegii ei, îndoliați.

Ultimul text publicat pe Facebook de Iulia Marin, pe 10 aprilie

Pe 10 aprilie, Iulia Marin publica ultimul său text pe Facebook. Ea vorbea aici despre mai multe subiecte, de la zilele ei bune, depresie, până la unele dezamăgiri din viața de zi cu zi. Iată fragmente din textul ei:

”Număr, uneori, pe degete zilele ”bune”. Zilele în care ma simt bine, lucrez bine, sunt bine. Pe site-urile pe care le citesc, forumuri cu privire la tot felul de pastile, oamenii scriu: “Nu renunțați, veți găsi antidepresivul potrivit”.

Digisport.ro

”Tatăl meu `a explodat`!” A spus totul după 7 ani: ”Eram minoră și e o infracțiune”. Cu ce se ocupă tânăra

E greu și să nu renunți. Al cincilea – sau al șaselea? – antidepresiv în mai puțin de patru ani vine la pachet cu speranțe noi și, până acum, zero efecte adverse. Dar stau și mă întreb dacă nu cumva mă pregătesc pentru o nouă dezamăgire, vreun efect placebo, cine mai știe?

Stau și ma gândesc ce bizar e ca viața mea toată depinde de câteva zeci de miligrame dintr-o substanța de care abia am auzit. Și, când zic că viața mea toată, nu e nicio exagerare.

Am ajuns în punctul in care îmi e rușine să mai vorbesc despre depresie sau sa o invoc, în punctul în care nu mai înțeleg ce e în neregula de nu mai pot funcționa. “Ca înainte”, îmi șoptește creierul meu. Sau măcar că într-o zi oarecare, dintr-un trecut care se tot îndepărtează.

Am ajuns să urăsc însuși termenul de “depresie”. Îl reneg adesea, mă mint singură, ascult muzica, fac orice ca să schimb această stare. Și ea nu se schimbă decât foarte rar.

“Nu renunțați, antidepresivul asta mi-a schimbat viața”, a scris cineva despre substanța pe care o iau acum, de câteva zile. Aștept, aștept de patru ani să am din nou pasiune pentru ceva. Să nu simt greutate, orice aș face. O greutate atât de dificil de descris în cuvinte”.