Bucureștiul este un loc plin de legende și povești. În prezent, multe dintre ele au fost date uitării, dar asta nu înseamnă că nu au existat. În urmă cu sute de ani, în loc de clasica plăcintă cu mere, bucureștenii serveau plăcintă cu carne de om.
Bucureștiul este unul dintre cele mai fascinante orașe din România. În Capitală, de-a lungul timpului, s-au petrecut mai multe lucruri care, într-o oarecare măsură, și-au pus amprenta asupra acestui oraș.
Nu multă lume știe faptul că Bucureștiul este un oraș plin de legende. Una dintre cele mai macabre dintre ele este legenda plăcintei cu carne de om, servită chiar în centrul orașului.
În anul 1920, Hanul lui Manuc era unul dintre cele mai frecventate localuri din centrul Capitalei. Zilnic, aici se strângeau zeci de oameni pentru a se înfrupta din preparatele localului.
Nu mulți dintre cei care se așezau la masă știau povestea unuia dintre cele mai delicioase preparate. La începutul secolului XX, Hanul lui Manuc era recunoscut pentru faimoasa sa plăcintă, la baza căreia stătea un ingredient de-a dreptul ciudat și macabru.
Plăcinta delicioasă se prepara cu carne de om. Deși sună ciudat, carnea din plăcintă era de proveniență umană, iar legenda ei este înfricoșătoare chiar și în prezent.
Se spune că patiseria din Hanul lui Manuc avea o podea capcană. Aici, cei care intrau nu mai ieșeau niciodată. Podeaua se deschidea printr-o trapă, iar cei căzuți acolo urmau a fi măcelăriți.
Toți cei care ajungeau în subsolul patiserie de la Hanul lui Manuc nu mai aveau scăpare. După ce erau tranșați și măcelăriți, carnea lor era folosită la umplutura pentru plăcintă.
Însă, aceasta nu este singura legendă care circulă în jurul acestui preparat. Sunt voci care susțin că întreaga carne provenea de la organele umane, dar nu de la persoanele măcelărite în subsol. Se pare că organele umane erau aduse chiar de la morgă.
Tot din legendele urbane ale Bucureștiului mai fac parte și povești legate de primii mici din Capitală, dar și povestea Curtezanei Zaraza.