Lupta pentru Rusia. Cât de mult îl susțin rușii pe Putin și cât de importante sunt protestele și sancțiunile economice

Imaginea lui Vladimir Putin a suferit lovituri serioase după proiectatul „blitzkrieg” în Ucraina s-a transformat într-o bătălie lungă și sângeroasă, cu mii de soldați morți și vehicule de luptă pierdute. Iar loviturile asupra unor obiective civile din orașele ucrainene, țară care are strânse legături inclusiv la nivel familial cu Rusia, sapă și mai mult la temelia imaginii de lider susținut de propriul popor. Însă mult mai importante decât eșecul de până acum al armatei ar putea să se dovedească sancțiunile economice, cred specialiștii.

Lupta pentru Rusia. Cât de mult îl susțin rușii pe Putin

De când a preluat puterea în Rusia, în 2000 (după ce în 1999 predecesorul său, Boris Elțîn, îl desemnase prim-ministru și succesor), Vladimir Putin s-a bucurat de o cotă de susținere din partea populației care ar stârni invidia oricărui politician din țările democratice.

Popularitatea sa a crescut de la 31% în august 1999 la 80% în luna noiembrie a aceluiași an, și nu a coborât niciodată sub 65% în timpul primului său mandat de președinte, potrivit institutului independent Levanda. Cel mai scăzut nivel al încrederii a fost înregistrat în 2013 – pe fondul marilor proteste din Moscova generate de rezultatele alegerilor din 2011 – când Putin era susținut de doar 62% dintre ruși.

Dar un an mai târziu, prin anexarea fără luptă a Crimeei, liderul de la Kremlin și-a crescut popularitatea până la o cotă de 87%, pentru ca în 2015 să ajungă la cel mai mare nivel de susținere, de 89%. Iar înainte de invadarea Ucrainei, pe 24 februarie 2022, rata de încredere în Vladimir Putin era de 71%, potrivit Levanda. Care, explică Noah Buckley, profesor de științe politice la Trinity College din Dublin, este un institut independent, ceea ce arată că susținerea pentru Putin este reală, nu un produs al propagandei Kremlinului.

Digi24.ro

Un român a vrut să fure bani dintr-un bancomat din Italia și a rămas fără o mână

Cum și-a crescut Putin popularitatea înainte de război

Mai mult, în timp ce masa trupe la granițele Ucrainei, popularitatea lui Putin creștea, de la 65% în decembrie la 69% în ianuarie. La fel și cea a ministrului de război, Serghei Șoigu. Iar 50% dintre ruși spuneau, în ianuarie, că Rusia se îndreaptă într-o direcție bună, cifră tot în creștere față de luna anterioară.

Dar, potrivit lui Arik Burakovsky, director adjunct al Programului Rusia și Eurasia, de la Școala Fletcher de Drept și Diplomație a Universității Tufts, specialist în studierea opiniei publice din Rusia, „războiul cere, până la urmă, o cantitate enormă de bunăvionță și sprijin din partea poporului, mult mai mult decât poate să ofere un vârf temporar de popularitate”.

Mai mult, spune Burakovsky, efectele de „adunare sub drapel”, care apar la izbucnirea unei crize sau a unui conflict, au efect de scurtă durată. Iar vestita „maskirovka” (tactică de diversiune specific rusească) orientată spre interior, adică tehnicile de război informațional și abatere a atenție publice spre alte subiecte, au avut rareori succes în cazul lui Putin.

Dar creșterea de popularitate în perioada anterioară războiului a fost reală și, cred specialiștii, bazată mai degrabă pe carisma lui Putin, pe imaginea sa de lider puternic și pe credința acestora că președintele lor apără Rusia de pericolele care vin dinspre Occident. Dar alți experți spun că rata mare de sprijin pentru Putin derivă din indiferența rușilor față de politică și din încrederea simbolică cu care sunt învestite autoritățile, indiferent de persoană.

Digisport.ro

O actriță celebră din SUA a văzut un român și a izbucnit imediat în râs. Ce a urmat

O strategie eșuată

Oricum, pregătirea informațională a populației pentru război a fost meticuloasă, incluzând negarea implicării Kremlinului în războiul început în 2014 în Donbas și prin respingerea informațiilor occidentale cu privire la iminența unei invazii în Ucraina ca „isterie” și afirmații „absurde”. Dar în zilele anterioare invaziei au apărut primele semne interne, după ce președintele a primit din partea Dumei de Stat aprobarea de a trimite trupe în afara țării, iar comuniștii au cerut recunoașterea republicilor separatiste Donețk și Lugansk, cerere aprobată de Putin.

În plus, situația din Donbas a început să fie prezentată ca foarte gravă, anunțându-se măsuri pentru evacuarea populației rusofone sub pretextul că ar fi amenințată de un genocid din partea Kievului. Iar pe 21 februarie, președintele a prezentat, într-o intervenție televizată, „pericolele” naționalismului ucrainean pentru populația rusă din Ucraina.

Doar că toată această strategie s-a prăbușit când a început invazia propriu-zisă. Cifrele din sondaje arătau că 38% dintre ruși nu cred în posibilitatea unui război cu Ucraina, că 83% au o atitudine pozitivă față de țara vecină și că 51% dintre cei intervievați consideră că Ucraina trebuie să fie independentă și să existe relații de prietenie între cele două țări.

Mai mult, populația Rusiei nu își dorea un război, lucru evidențiat de vârful de popularitate atins de Putin după anexarea fără luptă a Crimeei, în 2014. În schimb invazia din Georgia, din 2008, sau implicarea în războiul din Siria au fost privite nefavorabil.

Așa că totul s-a schimbat când rușii de rând au văzut că armatele invadatoare nu sunt primite cu bucurie, ca eliberatoare, nici măcar în zonele rusofone. Dimpotrivă, chiar și în orașele ocupate din estul Ucrainei au avut loc manifestații anti-război. Și asta pentru că, deși majoritatea rușilor erau favorabili independenței Donbasului, ei nu-și doreau neapărat ca cele două republici să devină parte a Federației Ruse. Oricum, nu cu prețul unui război cu mii sau zeci de mii de morți de ambele părți.

De ce sunt importante protestele și sancțiunile economice

Buckley explică felul în care funcționează opinia publică în regimurile autoritare, inclusiv cel din Rusia lui Putin, și spune că, potrivit cercetărilor sale, performanțele economice ale unei țări cu un astfel de regim sunt mult mai importante decât celelalte criterii.

Iar Putin și-a câștigat popularitatea normalizând economic Rusia, după colapsul din anii 90, consecință a prăbușirii Uniunii Sovietice. Așa că, spune Buckley, susținerea pentru Putin depinde mai mult de situația economică decât de propaganda anti-occidentală. Iar sancțiunile, de o duritate fără precedent, lovesct tocmai în această bază a popularității președintelui rus.

Dar dincolo de bunăstarea economică și de poziției Rusiei în lume – unde Putin a punctat, iarăși, decisiv, readucând Moscova în cele mai importante formate de negocieri la nivel global – contează și politica internă. În primul rând, potrivit sondajelor independente, popularitatea lui Putin s-a prăbușit atunci când s-a eliminat alegerea directă a primarilor.

Și, spun specialiștii, deși poate că rușii nu înțeleg și nu doresc o democrației liberală în sensul occidental, vor, totuși, ca liderii lor să dea socoteală, măcar electoral.

Iar protestele sunt importante din cauza cenzurii și propagandei, care-i fac pe mulți dintre ruși să nu cunoască, nici pe departe, adevăratele acțiuni ale Kremlinului. După cum s-a văzut după invazie, când au apărut numeroase relatări despre ruși care aflau, cu surprindere, în premieră, de la rude de-ale lor din Ucraina, că cele două țări sunt în război.

Așa că, spune Noah Buckley, faptul că la Moscova și în alte orașe se fac proteste lovește semnificativ în imaginea lui Vladimir Putin. Pentru că astfel oamenii de rând află adevărul despre ceea ce se întâmplă în Ucraina și în Rusia.

„[Protestele] ar putea putea fi o veste proastă pentru Putin, a cărui susținere se bazează și pe apatia politică a rușilor. Examinând datele din sondaje dintre 2003 și 2019, am constatat că simpla expunere a protestelor duc la scăderea popularității regimului Putin, Oamenii află despre actele greșite ale liderilor de la astfel de proteste, și descoperă că există mai multă nemulțumire în societate decât ar fi crezut. Și (…) am constatat că atunci când rușii află că susținerea pentru Putin nu este la un nivel atât de înalt cum ar fi crezut, își schimbă atitudinea subctanțial”, explică Noah Buckley.

Puține motive de optimism, totuși

Specialiștii spun că, deși popularitatea lui Putin se bazează pe realități, nu pe propaganda Kremlinului, sentimentele contra cestui război contra „fraților” din Ucraina ar putea zgudui serios imaginea regimului. Iar dacă opoziția față de război va crește, este posibil ca și curajul de a înfrunta represiunea brutală a forțelor de ordine ale Kremlinului să crească și să apară tot mai multe proteste, care vor eroda și mai tare imaginea lui Putin.

Iar cercetările arată că dezastrul economic produs de efortul de război și de pierderile umane și materiale, pe de-o parte, și de sancțiunile economice occidentale, de cealaltă parte, ar putea produce un dezastru economic care să-i distrugă lui Putin tocmai baza popularității. Combinată cu sentimentul că nu sunt consultați nici măcar cu privire la lucruri atât de importante precum un război de asemenea amploare, această tendință ar putea să ducă la o cascadă a neîncrederii în Putin.

Dar toate acestea, avertizează experții, ne permit să spunem doar cum ar putea evolua opinia publică, chiar dacă Putin va folosi la maximum mașinăria de propagandă, pentru a-și salva ce se mai poate din imagine. Cu toate acestea, apariția de mișcări de masă sau chiar de revoluții în regimurile autoritare este întotdeauna surprinzătoare. Așa că, încheie Buckley, în ciuda represiunii și propagandei, poporul Rusiei nu trebuie scos complet din calcul.

Tot foarte rezervat optimist se arată și Peter Pomeranțev, un fost jurnalist născut la Kiev, în prezent cercetător al dezinformării Johns Hopkins University și autor al cărții „Aceasta nu este propagandă”, publicată în 2019. El spune că este nevoie de sancțiuni foarte, foarte dure împotriva Kremlinului. „Dacă acestea vor exista, dacă sancțiunile reușesc, într-adevăr să submineze popularitatea lui Putin, atunci vom vedea într-adevăr o ruptură în interiorul elitei de la Kremlin, care ar putea duce la o lovitură de palat”, explică Pomeranțev.

„Dar sancțiunile trebuie menținute. Trebuie să arătăm clar că Putin este o amenințare pentru întreaga lume, nu doar pentru Rusia sau pentru vecinii săi. El este în mod fundamental o amenințare pentru orice înseamnă democrație și valori în Europa. Și toți trebuie să facem sacrificii pentru a menține sancțiunile asupra Rusiei”, încheie Peter Pomeranțev.