Grigore Antipa este unul dintre marii savanţi ai României, întemeietorul Muzeului de Istorie Naturală care îi poartă numele, dar puţină lume ştie că viaţa personală a cercetătorului era foarte ataşat de soţia sa, Alina.
Despre Grigore Antipa se spune că era devotat trup şi suflet muncii sale, dar cel puţin acelaşi respect şi dragoste le avea şi faţă de soţia sa, Alina. De altfel, multe dintre realizările muncii sale de cercetător le-a obţinut cu ajutorul distinsei sale soții, “o femeie de un gust artistic rafinat”, cum o caracterizau cei care au cunoscut-o.
Parteneră de viață devotată din 1899, ea nu a vrut să-l părăsească nici măcar în moarte pe Grigore Antipa, urmându-l imediat pe drumul fără întoarcere, otrăvindu-se imediat după decesul acestuia. Se întâmpla în 1944, el avea 76 de ani, iar ea era cu şase ani mai mică.
Cercetătorii de la Muzeul de Istorie Naturală au făcut publice amintirile Zoei Cămărăşescu despre cuplul Grigore şi Alina Antipa. “Toată lumea îl iubea şi o iubea şi pe soţia sa, o femeie frumoasă, elegantă, mult mai înaltă ca el, care se lăsa răsfăţată de Grigore ca un copil.
Primitori, veseli, mergeau peste tot împreună. Ea, cochetă, se ocupa mult de toalete, întârzia în faţa oglinzii şi prin prăvălii. Îl întâlneai pe Antipchen, aşteptând în capul scării sau în faţa unui magazin. ‘Ce faci, domnule Antipa?’ – ‘O aştept pe Alina'”, scria aceasta.
“Când el a murit, în 1944, Alina n-a putut înfrunta viaţa mai departe fără Grigoraş, şi s-a otrăvit.
Dar timpul cât i-a trebuit ei ca să moară, l-a silit pe Antipchen s-o mai aştepte pentru ultima oară, întins în sicriu, în marea aulă a Muzeului până când Alina şi-a dat ultima suflare.
Apoi au plecat împreună, acolo de unde nu te mai întorci”, a completat Zoia Cămărăşescu.
Un cercetător de la Muzeul Naţional de Istorie Naturală, Iorgu Petrescu, relatează, citat de Adevărul, ce scriau colaboratorii marelui om de ştiinţă legat de moartea soţilor Antipa:
“În noaptea de 8 spre 9 martie, după miezul nopţii, Dr. Antipa a constatat că i se întâmplă ceva neobişnuit. A sunat femeia din casă (o săsoaică din Transilvania care facea menajul soţilor Antipa) spunându-i să cheme medicul. Abia peste vreo oră, acesta – un medic, în acel timp, militar – când a sosit nu a mai putut face altceva decât să constate decesul. În această situaţie, medicul a anunţat să vină rudele”.
Cât despre Alina, răvăşită de durere, ea şi-a pus capăt zilelor golind un tub de luminal.
Cei doi soţi au fost incineraţi, decizia nefiind făcută dneapărat din raţiuni religioase, ci mai ales ca urmare a faptului că “Antipa nu s-a ocupat vreodată să-şi cumpere un loc de veci, iar în vreme de război era extrem de dificilă găsirea unui loc la cimitir”, scrie Iorgu Petrescu.