Marian Mexicanu, despre trauma trăită chiar de sărbători: ”Nu a putut să își dea ultima suflare până nu m-a gonit pe mine de acasă”

Marian Mexicanu, unul dintre cei mai cunoscuți lăutari ai tuturor timpurilor, face primele mărturisiri cu lacrimi în ochi despre momentul când cea care i-a dat viață a murit din cauza unei boli crunte. Ani de zile mama acordeonistului s-a luptat cu durerea, dovadă stau zidurile camerei pe care i-au rămas urmele unghiilor.

Marian Mexicanu, trauma care l-a marcat chiar de sărbători

Sărbătorile de iarnă îi sunt an de an umbrite lui Marian Mexicanu după ce, în urmă cu mai bine de 34 de ani, a trecut prin cel mai greu moment al existenței lui. După 14 ani de chin, mama interpretului și-a dat ultima suflare abia după ce s-a asigurat că el nu este prezent.

Deși îi simte prezența, lăutarului îi este teamă să spună oamenilor, deoarece îl judecă. Din acest motiv preferă să tacă și să mergă înainte cu durere până se vom întâlni.

Împlinit sufletește, cu un colț de pâine de pus pe masă, cu o mașină să se deplaseze, el se consideră bogat sufletește, dar nu neagă că și financiar. Asta, însă, nu a simțit-o dintotdeauna, de aceea dezvăluie pentru FANATIK ce a făcut cu primii bani câștigați pe vremea când era încă un copil.

Digi24.ro

„UE și-a pierdut mințile. Este un gest sinucigaș”. Moscova despre ajutorul european acordat Ucrainei

”I-am pus pe masa de la bucătărie și am fugit să nu mă vadă tata”

– Îți amintești ce ai făcut din primii bani câștigați?

I-am pus tatei pe masă, una câte una, câte o sută de am umplut-o. Primii bani ai mei au fost 3.000 de lei de la prima nuntă a mea la care am cântat. Aveam 12 ani. M-a luat Doru Gură de Aur, mi-a oferit salariu și am primit și bacșiș. I-am pus pe masa de la bucătărie și am fugit să nu mă vadă tata pentru că îmi era rușine de reacția lui.

Tata mi-a zis să îmi iau și eu, dar am întreb dacă îmi dă voie. 100 de lei mi-am luat și m-a dus și mi-a luat o jucărie, pentru că îmi lipseau neavând în copilărie. 2.900 de lei au rămas în casă pentru nevoile familiei.

”Să nu ai bani să o îngropi și să fii nevoit să vinzi singurul intrument din casă”

– Decesul mamei a fost cel mai greu moment al existenței tale?

Nu pot exprima în cuvinte durerea și trauma prin care am trecut atunci când mama a murit. Să nu ai bani să o îngropi și să fii nevoit să vinzi singurul intrument din casă pentru a avea cu ce să-ți îngropi părintele. Pentru mine, recunoasc, a fost ceva mai mare traumă pentru că eu am fost mai sensibil ca frații mei.

– Erați pregătiți sau a fost ceva fulgerător?

De 14 ani aveam cancer, a decedat la 52 de ani. De pe la 38 de ani ea s-a chinuit cu această boală nimicitoare. Doctorii la un moment dat au dat-o acasă în ultima fază. Tatăl meu îi făcea injecțiile cu morfină.

Digisport.ro

Răsturnare de situație în cazul Simonei Halep

Pe zidurile camerei i-au rămas urmele unghiilor. De durere, efectiv ca un animal zbâria peretele! Nu a putut să își dea ultima suflare până nu m-a gonit pe mine de acasă. L-a întrebat pe tata dacă am plecat. I-a zis că nu sunt și atunci a putut să plece.

Ea mă veghează de acolo. Îi simt prezența de 30 și ceva de ani. Îmi este teamă să spun oamenilor că o simt, pentru că ei pot zice că am înnebunit. Însă, nu este adevărat. Iubirea față de mamă sau a mamei față de copil nu poate fi înțeleasă de oricine. Și atunci prefer să tac și să merg înainte cu durere până ne vom întâlni.

Sărbătorirea tatălui de Sfântul Ion, umbrită de decesul mamei

– De atunci ai simți sărbătorile diferit?

Mama a murit în zi sfântă și se zice că acei oameni au fost buni. Ea a murit de ziua tatălui meu, pe el îl cheamă Ion, ea a murit de Sfântul Ion. Și da, primesc această zi și cu bucurie, dar și cu mare tristețe. Dar, viața merge înainte. Acesta este cursul.

– Cum arătau în anii copilăriei sărbătorile?

Aveam un brad așa de slab. Îl împodobeam numai cu vată. Ar fi ușor să mint, dar realitate este că eram patru frați, încă suntem, părinții însă s-au stins. Nu aveam așa multe merinde pe masă, dar am avut onoare, putere de muncă și un țel de atins.

Puneau zăpadă la fiert pentru masa de Ajun

– Cum arătau ajunurile în familia ta? 

Eram fericiți pentru că eram cu toții la masă. Mămica mea gătea. Până la 16 ani am apucat-o pe mama, apoi a fost răpusă. Până atunci, însă, ne-a răsfățat cu mese, nu foarte bogate, dar aveam din toate câte ceva.

Dacă nu erau, mă duceam eu cu colindul și veneam cu nuci, mere, covrigi. Covrigi am avut cei mai mulți. Dacă nu, puneam zăpadă la fiert. Dar cum a fost viața, m-a motivat absența banului în copilărie. Nu îl iubesc, îl respect pentru că nu am avut. Eu am o vorbă după atâția ani – dacă nu îi am, miros a prost.