Mărturia tulburătoare a unui român auto-exilat în Austria, în vremea pandemiei: “Fiica mea mi-a spus: «Tata, rămâi în Rai, nu te întoarce în Iad!». N-am avut replică…”

Trăim vremuri în care Pământul răsare și apune în fiecare zi, iar omul renunță la coroana falsă de rege al vieții. În Austria, s-au înregistrat peste 7000 de persoane infectate și mai mult de 60 de semeni ai noștri au murit, chiar dacă autoritățile au reacționat foarte devreme și au luat decizii dure, pentru a evita răspândirea virusului. Și nici românii n-au scăpat de greutăți…

Totuși, poate părea paradoxal, dar există locuri în care spectrul coronavirusului nu îi afectează pe unii dintre conaționalii noștri. Deși s-au sistat zboruri, chiar dacă la graniță există controale suplimentare, iar viața publică este strânsă în chingi, compatrioții noștri care muncesc în „țara valsului” „dansează” mai mult cu dorul de casă, decât cu amenințarea morții. Și, probabil, la fel de surprinzător, unele „interdicții” nu le-au fost impuse, ci și le-au asumat ei înșiși, chiar dacă, în această perioadă, nu prea se pune problema unor avantaje financiare.

Mărturia unui român auto-exilat în Austria: “Fiica mea mi-a spus: «Rămâi în Rai, nu te întoarce în Iad!»”

Acțiunea se desfășoară în stațiunea Mallnitz, aflată la poalele muntelui Ankogel, înalt de 3.252 de metri. Mallnitz este un paradis turistic și o comoară pentru schiori și pentru familiile care caută o oază de liniște. Chiar dacă „hoarda” de vizitatori a părăsit zona, până acum virusul COVID-19 nu și-a găsit matca și aici, în ciuda temperaturilor foarte scăzute, despre care se spune că ar încuraja propagarea pandemiei. În consorțiul de hoteluri au lucrat 15 români, dintre care 5 au ales să se întoarcă acasă. Acum, dintre angajații străini care lucrau în servicii, au rămas doar cei 10 conaționali ai noștri.

De la începutul molimei și până de curând, la Mallnitz a fost „relaxare totală”, cum aveam să aflăm. Oamenii n-au purtat măști și nici mănuși, pe străzi sau în magazine. „La hotelul în care locuiesc, nu a venit nici măcar poliția”, ne-a povestit interlocutorul nostru, Constantin Dumitru (n.r căruia prietenii îi spun Cristi), bucătar șef la resort, care a trudit în Austria de la 20 decembrie anul trecut și până la 15 martie, când lucrurile au căpătat o altă turnură. „Abia de miercuri, la singurul supermarket din zonă a trebuit să purtăm măști”, a continuat el. Cu toate astea, atmosfera a rămas calmă și toată lumea se așteaptă ca sâmbăta și duminica, frigăruile să sfârâie pe grătare, ca și până acum…

Digi24.ro

Doi angajați de la o bancă din București au văzut că un client avea o sumă mare în cont și i-au furat 140.000 €

Sfatul fiicei sale, Ada, actriță la teatrul din Pitești

Dincolo de aparenta relaxare, la fiecare colț al gândurilor pândește neliniștea. Blânda noastră mitomanie, bravura care ne face să vorbim despre „siguranță”, pălește în fața depărtării de copii. Fiica lui Cristi, Ada Dumitru, este una dintre actrițele de top ale noului val, angajată la Teatrul „Alexandru Davila” din Pitești. Însă, fondul magnetic creat între tată și fiică este asigurat acum de rațiune:„ Vorbesc cu fiica mea, cât putem de mult. Mi-aș fi dorit să sărbătorim Paștele, în țară. Dar, chiar dacă aș fi venit, ar fi trebuit să stau în izolare. În plus, chiar Ada mi-a spus: «Tata, rămâi în Rai, nu te întoarce în Iad!». N-am avut replică…”

Prietenul nostru are o experiență vastă în domeniul culinar și în administrație. Și-a dezvoltat propria afacere în România, dar, de la o vreme, a ales să lucreze în străinătate. Când răsuflarea bolii a început să ne bată, sufocant, la uşă, i-a trecut prin gând să revină la București, dar interdicțiile l-au „consemnat” în Austria precum magnetul, atrăgând prin invizibilele linii de forță din jurul său, pilitura de fier. Asta, chiar și în condițiile în care înțelegerea cu angajatorul i-a expirat și încă nu-și poate prevedea viitorul, pentru că semnarea tuturor contractelor a fost amânată, pe termen nedefinit.

„În momentul în care ar fi trebuit să plec, nu am mai putut, din pricina restricțiilor. Singura variantă era să vin în România cu mașina personală, pe care am cumpărat-o aici, dar pe care nu am izbutit s-o înmatriculez, din pricina faptului că toate agențiile de asigurări sunt închise. Aici trebuie spus că, în Austria, numerele mașinilor sunt oferite de casele de asigurări, nu de poliție. O parte dintre salariați au plecat și au ajuns în țară, unde au intrat în carantină, cu toate că angajatorul austriac le-a propus să rămână la Mallnitz, în condițiile în care acesta le-ar fi asigurat masa și cazarea”, ne-a mărturisit, accentuând pe ideea ospitalității gazdelor: „Au plecat doar cei care și-au încheiat contractele, deși cu toții am fost invitați să rămânem, fără probleme”.

Locuitorii din Mallnitz, aprovizionați pentru doi ani

Pe Constantin Dumitru nu-l stresează ziua de mâine. „Avem provizii pentru doi ani”, spune el. Altceva îl „roade”: Acasa… lui. „Aici, totul este sub control, iar oamenii sunt optimiști. În schimb, vedem la un post de știri românesc, ce se întâmplă în țară. Cu toții, comentăm, cu teamă, situația din România…”, a recunoscut interlocutorul nostru.

Digisport.ro

A renunțat la sportul profesionist și a devenit ”cea mai frumoasă actriță de la Hollywood”

Românii rămași la Mallnitz spun că nu le este teamă, sub nicio formă, atât timp cât, în zona lor, nu există niciun caz confirmat de coronavirus. În plus, orășelul este foarte curat, „nu găsești pe jos nici măcar un muc de țigară”, astfel că nu e cazul ca autoritățile să adopte măsuri speciale. „Nu mi-e teamă de boală, sub nicio formă”, a subliniat Cristi.

Ambasadorul olandez împărțea măști pe aeroportul din Viena

Viața nu ne oferă lecții, ci înțelesuri. Nu toți românii s-au resemnat în privința auto-exilului în Austria, iar unii dintre ei au avut parte de experiențe interesante, care ar trebui să dea de gândit și câtorva dintre autoritățile din alte țări. Unul dintre amicii personajului principal al poveștii noastre este specialist în domeniul IT și a lucrat, până nu demult, la Linz. A decis să revină în România, dar cursele aeriene dintre Viena și București fiind suspendate, a fost nevoit să caute o legătură, prin Amsterdam. Iată ce a urmat: „Pe aeroportul din Viena, prietenul meu a fost uimit să-l întâlnească pe ambasadorul olandez din Austria, care oferea măști tuturor pasagerilor care se îmbarcau, cu destinația Amsterdam. Poate că învățăm și noi, românii, ceva din acest episod”,

Prețuri mai mici decât în țara noastră

Mallnitz este un oraș micuț, cu o populație îmbătrânită. La singurul supermarket nu sunt cozi, ba mai mult, observi doar două-trei mașini, în parcare. Rafturile sunt pline și există reduceri substanțiale, la o mulțime de produse. Spre exemplu, un kilogram de ceafă de porc costă acum 2,5 euro, la jumătate din prețul firesc, iar cârnăciorii tradiționali, care costau 6 euro, se vând cu 3 euro. Pastele și băuturile răcoritoare s-au ieftinit și ele, ca și… whiskey-ul, aflat la mare cerere și care costă numai 11 euro, în loc de 15.

De ce se întorc românii în Austria

De altfel, așa cum era de bănuit, dincolo de contextul pandemiei, viața se desfășoară aici în alte coordonate. Poate acesta este și motivul pentru care, dincolo de contextul actual, mulți dintre compatrioții noștri rămân în Austria, ori se grăbesc să revină acolo. „Dincolo de faptul că-mi lipsește Ada, mă simt liniștit aici. Nu aș vrea să plec. Câștigurile sunt mult mai sigure. Dacă ai stabilit un contract, austriecii nu te păcălesc, sub nicio formă. Depinde, însă, de angajator. Străinii plătesc mai bine, românii – pentru că sunt și angajatori de-ai noștri în Mallnitz – se comportă diferit. Este vorba despre regimul de muncă și de program. La un patron austriac lucrezi 8 ore, în schimb, pentru un român poți lucra și 10-12 ore”, a încheiat interlocutorul nostru.

Mallnitz este un orășel desprins, parcă, din poveștile cu Moș Crăciun. Din păcate, înainte de venirea…. Iepurașului, Constantin Cristi Dumitru are stări contradictorii. Îi e dor de fiica sa, dar, pe de altă parte, nu poate să părăsească acest orășel. Nu are încotro, cel puțin în acest moment. Abia după Paștele Catolic se vor redeschide agențiile de asigurări… Acum, funcționează doar farmaciile, magazinele alimentare și o parte din servicii. Mai muncesc doar electricienii, tâmplarii, menajerele, muncitorii necalificați, care mai deretică în vreo curte… Mulți dintre toți aceștia sunt români. Cu toții vor să rămână la Mallnitz, poate și pentru că n-au văzut niciodată un râu, curgând înapoi către izvor. La fel, Cristi este „încartiruit”. Chiar dacă i se rupe inima…