Mercenarii Wagner, bombă cu ceas și cadoul otrăvit al lui Putin pentru Belarus. Evgheni Prigojin, pariul riscant al lui Alexandr Lukașenko

Alexandr Lukașenko, președintele Belarus, și-a asumat meritele pentru negocierea pașnică a rebeliunii grupului Wagner. Liderul de la Minsk l-a primit în țară pe șeful grupării paramilitare, Evgheni Prigojin, dar „bonusul” de 8.000 de combatanți care ar urma să vină în urma lui Prigojin ar putea fi un pariu riscant pentru Lukașenko, aliat declarat al lui Vladimir Putin.

Miliția Wagner, o amenințare la ușa Europei

Negocierea pentru transferul lui Evgheni Prigojin în Belarus pare o victorie obținută neașteptat de Alexandr Lukașenko. Dar aceasta s-ar putea dovedi, în cele din urmă, o decizie dificil de gestionat pentru ultinul dictator al Europei, cum este numit Lukașenko. Liderul de la Minsk ar putea regreta consecințele. Deocamdată, exilul, încă neclar, al lui Evgheni Prigojin în Belarus a stârnit îngrijorare în rândul liderilor europeni și al NATO, fiind privită ca o amenințare.

Potrivit președintelui polonez Andrzej Duda, care s-a aflat miercuri 28 iunie la Kiev împreună cu omologul său lituanian, 8.000 de luptători ai grupului Wagner (din aproximativ 25.0000) au fost transferați în prezent în Belarus. „Ne este greu să excludem posibilitatea ca prezența grupului Wagner în Belarus să reprezinte o amenințare”, a declarat el, citat de L’Express.

Prezența acestei miliții la ușa Europei este un motiv de îngrijorare, notează și Euronews. Cancelarul german Olaf Scholz a subliniat pericolul pe care îl reprezintă pentru europeni: „Poporul ucrainean a văzut cu ochii lui acest lucru, prin utilizarea teribilă a acestor trupe de către Rusia. Acum este clar că armatele private reprezintă întotdeauna o amenințare, chiar și pentru țările care le întrețin. Rusia știe acest lucru acum”.

Digi24.ro

Un român a vrut să fure bani dintr-un bancomat din Italia și a rămas fără o mână

NATO avertizează Moscova

După rebeliunea eșuată a grupului de mercenari în Rusia, la începutul acestei săptămâni, Vladimir Putin le dăduse mercenarilor posibilitatea de a alege: să se întoarcă acasă, să se înroleze în armata regulată rusă (opțiune exclusă de Prigojin) sau să plece în Belarus. Adică țara prin care blindatele rusești trecuseră, în februarie anul trecut, pentru a ataca Ucraina. Îngrijorările președinților europeni au fost reluate de secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, care a avertizat cu privire la orice „amenințare” reprezentată de prezența grupului Wagner în Belarus, care se învecinează cu Polonia, Lituania și Letonia, trei țări membre ale Alianței.

Lovitură de imagine pentru președintele bielorus

După declarațiile lui Lukașenko prin care își asumă meritele pentru soluția pașnică găsită la criza declanșată în Rusia de Evgheni Prigojin – și prin care pare zelos să-și dovedească loialitatea față de Vladimir Putin, unele media occidentale (cum ar fi New York Times)  l-au desemnat deja ca marele câștigător din criza rebeliunii Wagner.  Cel care a fost supranumit „ultimul dictator al Europei” de către diplomații americani pare să profite la maximum de acest moment, notează France 24. Alexandr Lukașenko a confirmat că fostul „bucătar al lui Putin” a sosit în Belarus, marți.

El a mai precizat că o bază militară dezafectată ar putea fi folosită de mercenarii care decid să-și urmeze liderul. Omul forte de la Minsk a relatat anterior, cu o atenție surprinzătoare la detalii pentru un subiect atât de sensibil, negocierile prin care l-a convins pe Evgheni Prigojin să pună capăt „Marșului pentru justiție” în direcția Moscovei în schimbul unei baze militare în Belarus. Acordul reprezintă o lovitură pentru președintele bielorus, care și-a condus țara ca un gardian de penitenciar timp de aproape 30 de ani și care a devenit un paria în Occident, după alegerile extrem de contestate din 2020 și după sprijinul său pentru invazia Rusiei în Ucraina.

Un cartof fierbinte pentru Lukașenko

Însă Alexandr Lukașenko depinde aproape 100% de sprijinul lui Vladimir Putin, care este puternic suspectat că l-a ajutat să reprime opoziția în țara sa. Dar pentru Katia Glod, de la European Leadership Network din Londra, prin venirea lui Prigojin în Belarus, Lukașenko a primit mai ales un cartof fierbinte. „Nu cred că aceasta a fost voința lui Lukașenko. Cred că a fost folosit de Kremlin”, crede ea.

Digisport.ro

O actriță celebră din SUA a văzut un român și a izbucnit imediat în râs. Ce a urmat

Prezența sa în Belarus va prezenta „riscuri multiple”, adaugă ea, într-o țară în care loialitatea forțelor de securitate este de o importanță capitală. „Singurul avantaj pe care l-ar putea obține liderul bielorus ar fi acela de a-i folosi pe oamenii lui Prigojin ca armată personală împotriva unei eventuale revolte”, scrie 20 Minutes.

Din 2020, Lukașenko a devenit din ce în ce mai dependent de Kremlin pentru supraviețuirea sa politică, apărând ca vasalul lui Putin. Și, în ceea ce opoziția consideră o lovitură majoră pentru suveranitatea țării, el adăpostește acum arme nucleare tactice rusești. Acest lucru „înseamnă anexarea lentă a Belarusului de către Rusia”, subliniază William Alberque de la Institutul Internațional pentru Studii Strategice (IISS).

Prigojin,  bombă cu ceas pentru Misk

Pentru opoziția belarusă, al cărei lider Svetlana Tihanovskaia a plecat în exil a doua zi după alegerile pe care pretinde că le-a câștigat, dependența lui Lukașenko de Rusia face ca decizia sa să fie periculoasă. „Prigojin nu este un cadou pentru Lukașenko, deoarece Putin, autocratul, nu va ierta niciodată umilința pe care a suferit-o”, a declarat fostul ministru bielorus al Culturii, Pavel Latușko, aflat acum în opoziție. „Aceasta este o mica victorie tactică, artificială și superficială pentru Lukașenko, care s-ar putea transforma într-o problemă strategică”, a adăugat el pe canalul polonez de opoziție Telegram Nexta.

Marioneta și-a depășit maestrul?

După cum a relatat Alexandr Lukașenko însuși, Vladimir Putin, consternat că a fost ignorat de Evgheni Prigojin, care a refuzat să-i răspundă la telefon, l-a sunat pe aliatul său bielorus pentru ajutor. Lukașenko a reușit astfel atunci acolo unde maestrul de la Kremlin a eșuat. Este un narativ care trebuie citit cu prudență și care îl pune în centrul atenției pe președintele bielorus în detrimentul lui Vladimir Putin. „Cel mai surprinzător lucru este că Kremlinul i-a permis lui Lukașenko să dezvolte această versiune a evenimentelor”, notează Natalia Chernișova, specialist în Belarus la Universitatea Queen Mary din Londra.

„Asistăm la spectacolul unui Alexandr Lukașenko foarte oportunist, încântat să poată arăta că încă îi poate fi util lui Vladimir Putin”, observă Ryhor Nijnikau, specialist în istoria țărilor est-europene la Institutul finlandez pentru afaceri internaționale. Criza generată de rebeliunea Wagner i-a permis lui Alexandr Lukașenko să demonstreze că nu este doar o marionetă de care Vladimir Putin s-ar putea să se plictisească într-o zi, ci că „poate interveni ocazional pentru a-l scoate pe președintele rus din încurcătură”, rezumă Ryhor Nijnikau.

Această intervenție nu a servit doar la refacerea imaginii lui Lukașenko la Moscova. ”Ea îi sporește, de asemenea, prestigiul în ochii elitei bieloruse”, spune Chernișova. Dar, mai important, grăbindu-se în ajutorul lui Putin, Lukașenko s-ar putea să se fi salvat și pe el însuși. „Probabil că a fost o situație și mai explozivă și mai periculoasă pentru el” spune Natalia Chernișova.

„Alexandr Lukașenko este total dependent de Vladimir Putin, iar dacă acesta din urmă este prea slăbit sau chiar înlocuit, există mari șanse ca un guvern rus remaniat să decidă să îl sacrifice pe liderul bielorus, care este văzut de mulți la Moscova mai degrabă ca o responsabilitate a Rusiei decât ca un atu”, spune Ryhor Nijnikoau.

Combustibil pentru opoziția din Belarus

Nemaivorbind de o foarte posibilă mișcare a opoziției bieloruse, pe fondul acestui scenariu. Deocamdată, principalele figuri ale opoziției sunt în exil. „Dar ar putea să se organizeze pentru a acționa dacă președintele rus ar fi fost prea preocupat de gestionarea unei crize interne pentru a veni în ajutorul lui Alexandr Lukașenko”, analizează Cernișova. Astfel, sâmbătă, când Evgheni Prigojin părea încă hotărât să mărșăluiască spre Moscova, batalionul Kastus-Kalinowski – soldați bieloruși care luptă alături de ucraineni – le-a cerut bielorușilor să „se pregătească” și să profite de ocazie pentru a scăpa de Alexandr Lukașenko.

Ceață în jurul mercenarilor ruși

Dar nu este sigur cât de bine se poate încheia pacea negociată de Lukașenko. „Problema sunt mercenarii Wagner care își urmează liderul pe teritoriul Belarus”, notează Ryhor Nijnikau. Președintele bielorus nu făcuse decât să îi ofere ospitalitatea sa liderului mercenarilor. Moscova a adăugat apoi că luptătorii care doreau să-l urmeze pe Prigojin în Belarus pot să o facă. „Cred că Alexandr Lukașenko a fost luat prin surprindere de acest anunț”, spune Ryhor Nijnikau.

Dovada: comunicarea foarte ezitantă în jurul structurilor de primire a acestor mercenari. Mai întâi s-a vorbit despre tabere speciale de antrenament, apoi despre integrarea lor direct în armata belarusă, apoi despre nimic. Și, în cele din urmă, de a le oferi o bază militară dezafectată. Este foarte departe de relatarea bine alcătuită despre cum Lukașenko a împiedicat Rusia să se prăbușească în haos.

Mai cu seamă că Alexandr Lukașenko nu s-a simțit niciodată foarte confortabil cu acești mercenari. „În 2020, cu puțin timp înainte de alegerile prezidențiale, el a organizat o conferință de presă pentru a anunța arestarea a 33 de membri ai unui contingent de 200 de mercenari Wagner din Belarus, pe care îi acuzase că au pregătit o lovitură de stat”, își amintește Ryhor Nijnikau.

„Nu sunt genul de oameni de care să te bucuri să-i ai pe teritoriul tău”

Dacă 200 de combatanți l-au îngrijorat pe Lukașenkola Minsk, ce se va întâmpla când mii de mercenari îl vor urma pe Evgheni Prigojin? Mai ales că grupul Wagner de astăzi nu seamănă deloc cu cel de dinainte de război. Cei mai mulți dintre cei mai disciplinați, duri și loiali membri ai săi au murit pe frontul din Ucraina. „Rândurile de astăzi sunt alcătuite în parte din foști prizonieri și criminali care nu sunt loiali nimănui. Nu sunt genul de oameni de care să te bucuri să-i ai pe teritoriul tău”, spune Natalia Cernișova.

Sosirea mercenarilor Wagner în Belarus nu va îmbunătăți nici imaginea regimului Lukașenko în Europa, fiind considerată a avea efect destabilizator asupra țărilor vecine.  Polonia a cerut deja NATO să își consolideze prezența militară la granița cu Belarus. „Pe termen lung, prezența grupului Wagner și a lui Evgheni Prigojin în Belarus va destabiliza regimul”, susține Ryhor Nijnikau. De asemenea, criza din Rusia „a demonstrat că singurul aliat al președintelui bielorus nu este atât de solid pe cât pare”, adaugă Natalia Cernișova. Un motiv în plus pentru ca opoziția bielorusă să rămână în gardă.

Rebeliunea Wagner, pe agenda summit-ului de la Bruxelles

Joi, la Bruxelles, șefii de stat și de guvern din Europa vor discuta despre repercusiunile revoltei Wagner din Rusia, în cadrul unui summit, pentru a discuta despre măsuri suplimentare de sprijin pentru Ucraina și asistență în materie de securitate, în prezența secretarului general al NATO. Deși evenimentele de la sfârșitul săptămânii trecute din Rusia nu se află pe agenda summit-ului și nici nu sunt menționate în proiectele de comunicate, premierul estonian Kaja Kallas a declarat că liderii UE vor discuta despre revolta lansată și apoi abandonată de grupul paramilitar rus Wagner.

Sprijin în continuare pentru Kiev

La fel ca mai mulți dintre omologii săi europeni, liderul estonian a declarat că revolta a evidențiat defectele leadership-ului din Rusia. Ea a adăugat că a văzut mai multe analize diferite privind modul în care această revoltă ar putea afecta războiul din Ucraina și riscul pe care Rusia îl reprezintă pentru Occident. „Occidentul nu trebuie să se lase influențat, ci trebuie să continue să sprijine Ucraina și să își consolideze propriile apărări”, a declarat Kaja Kallas, scrie Boursorama.

Președintele Consiliului European, Charles Michel, a făcut comentarii similare în scrisoarea trimisă liderilor UE pentru a-i invita la summit, menționând necesitatea de a „reafirma angajamentul nostru de a sprijini Ucraina atât timp cât va fi necesar”, în special din punct de vedere financiar și militar. Un proiect de comunicat final al summit-ului afirmă că țările UE sunt pregătite să contribuie la viitoarele angajamente de securitate față de Ucraina, „pentru a ajuta Ucraina să se apere pe termen lung, să descurajeze actele de agresiune și să reziste eforturilor de destabilizare a acesteia”. Diplomații au declarat că textul a fost propus de Franța, care pledează pentru un rol militar și de securitate mai mare pentru UE.