Președintele Klaus Iohannis a trimis la CCR, în urmă cu două zile, o sesizare de neconstituționalitate privind modificarea Codului Civil prin care se impune o perioadă minimă de 7 ani pentru contractele de arendare a terenurilor agricole. Proiectul de lege adoptat de Parlament îi favorizează pe marii latifundiari și arendași din România care vor să trateze de pe poziții de forță cu micii proprietari de pământ, astfel încât aceștia din urmă fie să vândă terenurile, fie să le arendeze la prețuri mici.
Legea arendei pentru care Iohannis a sesizat Curtea Constituțională vine la trei ani după ce Parlamentul a adoptat o altă lege care bloca efectiv accesul la cumpărarea de terenuri agricole de către noi investitori, care nu activau deja în domeniul agriculturii, ceea ce favoriza marii fermieri prin faptul că au drept de preempțiune la achiziții, iar acest lucru reducea și numărul ofertanților pentru micii proprietari care doresc să vândă, cu impact direct asupra prețului.
Prin Legea arendei marii latifundiari își asigură și arendarea terenurilor agricole de la micii proprietari în condițiile dictate de ei. Prevederea esențială a legii este introducerea unei durate minime de 7 ani a contractului de arendare. Astfel, cei care dau pământul în arendă, de obicei mici proprietari care nu-și pot lucra singuri pământurile, nu vor putea să dea pământul în folosință unei alte persoane sau companii care plătește mai bine decât după scurgerea celor 7 ani. Mai mult, dacă proprietarul moare, scenariu cu o incidență destul de ridicată ținând seama că mulți dintre micii proprietari sunt țărani în vârstă, contractul va trebui menținut și de către moștenitori până la expirarea termenului contractual.
Practic, micilor proprietari li se restrânge dreptul de a dispune de propriul bun, iar asta în folosul marilor fermieri care dețin sau arendează mari suprafețe. Restrângerea grosolană a dreptului de proprietate este reclamată și de șeful statului în textul sesizării către CCR, plecând de la prevederile articolului 53 din Constituție care stipulează că „exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o.”
Klaus Iohannis reclamă că termenul de 7 ani este unul arbitrar care restrânge dreptul proprietarilor de terenuri agricole de a dispune de propriul lor bun, fiind o reglementare care favorizează în mod evident arendașul. De asemenea, președintele susține că motivul invocat de inițiatori, anume protejarea investițiilor făcute de către arendași în terenurile luate în arendă, nu se justifică în cazul micilor arendatori, care au în proprietate suprafețe reduse.
„Sarcina impusă arendatorului este una inadecvată și disproporționată în raport cu scopul urmărit – asigurarea unei stabilități a investițiilor realizate de către arendași. Acest aspect este susținut și de faptul că doar o parte a contractelor de arendare vizează suprafețe mari, investiții realizate de către arendași care își desfășoară activitatea cu privire la suprafețe întinse de teren. Aplicându-se tuturor contractelor de arendare ce se vor încheia după intrarea legii în vigoare, fără distincție, noua soluție normativă pare că ignoră alte realități sociale și stabilește, în mod nediferențiat, aceleași reguli și limitări, indiferent de calitatea părților, suprafețele de teren sau zonele în care se încheie și se execută contractele de arendare”, se spune în textul sesizării.
Aceste argumente au fost prezentate inițial și în avizul nefavorabil pe care proiectul de lege îl primise de la Consiliul Economic și Social. Trebuie spus că, în prima formă a proiectului, termenul minim al contractului dintre arendator și arendaș era de nu mai puțin de 10 ani, fiind apoi în timpul dezbaterilor din comisii de la Senat. FANATIK a semnalat intenția de a limita dreptul de proprietate al țăranilor cu suprafețe mici de teren încă din aprilie 2022, când a fost depus proiectul de lege.
Lista inițiatorilor proiectului arată influența politică pe care marii latifundiari o au în Parlament. Printre semnatari erau foștii miniştri ai Agriculturii Adrian Chesnoiu și Daniel Constantin, precum și actualul ministru Florin Barbu, la care se adaugă președintele Comisiei juridice a Camerei, Laura Vicol. De asemenea, printre semnatari sunt parlamentari care ar beneficia direct de pe urma aservirii țăranilor simpli. Primul dintre ei este chiar secretarul general al PSD, senatorul Paul Stănescu care, împreună cu fratele său Alexandru, a creat un imperiu agricol în zona Olteniei, cu suprafețe imense luate în arendă. Stănescu are în proprietate doar 32 de hectare, de teren agricol, preferând în schimb să ia în arendă pământul.
Tot din zona Olteniei este și senatoarea Siminica Mirea care, împreună cu alți membri ai familiei, a cumpărat circa 30 de parcele de teren agricol sau de de pădure ce totalizează peste 350 de hectare. Pe lista inițiatorilor mai sunt și doi latifundiari din Bărăgan, precum senatorul Ion Rotaru și deputatul Nicu Niță de la PSD, ambii aleși în Brăila. Când proiectul a ajuns la votul final al Camerei Deputaților, forul decizional, pentru adoptare au mai votat și alți parlamentari direct interesați: Alexandru Popa, deputat PNL de Brăila, și Marian Țachianu, deputat PSD de Dâmbovița.
Indirect, proiectul îi favorizează și pe marii latifundiari întrucât un țăran care dă pământul în arendă în condiții stabilite de arendași va fi determinat, mai devreme sau mai târziu, să-l vândă dacă arenda nu-i asigură un venit rezonabil. O altă motivație pentru inițierea legii este scoaterea de pe piața arendei a unor jucători care au determinat creșterea prețului de arendare. Este vorba de fonduri de investiții care au cumpărat terenuri agricole pentru a le da în arendă. Fiind vorba de companii puternice, aceștia au reușit să obțină prețuri mai bune de la arendașii care au devenit nemulțumiți.
Prin această lege, arendașii cu influență politică vor să împiedice stabilirea costurilor arendei prin jocul cererii și ofertei, impunând contracte de durată mare prin care proprietarii să nu-și mai poată muta terenurile de la un arendaș la altul în funcție de cea mai bună ofertă. Iar în pierdere nu vor ieși doar simplii țărani care își vor arenda pământurile la prețuri mai mici decât în cazul în care piața ar fi lăsată să le determine, ci și statul care, prin intermediul Agenției Domeniilor Statului, închiriază către mediul privat o parte a terenurilor agricole pe care le deține.
Proiectul de lege a fost anunțat prima dată în publicația agrointel.ro, în expunerea de motive fiind o frază care apoi nu s-a regăsit în forma depusă la Parlament: „În România există o nouă categorie de investitori, neimplicați în mod tradițional în sectorul agricol, alcătuită din traderi individuali și fonduri de investiții”. Se pare că inițiatorii au renunțat la acest argument care le făcea poziția vulnerabilă invocându-l apoi pe cel al necesității protejării investițiilor pe care arendașii le fac în terenuri.
„Dumneavoastră nu vă imaginați, dacă face un contract pe trei ani, câți bani investește în pământul dumnealui? Sau pe cinci ani… Deci trebuie să aibă și el un rezultat financiar după investiția pe care o face. Dacă face un contract pe trei an sau, după cum fac unii, pe un singur an, o persoană x poate să investească? Nu. De aia s-a făcut pe 10 ani. Au fost foarte multe discuții, au venit cei care arendează terenul și erau nemulțumiți că arendarea era pe 7 ani, pe 3 sau chiar 2. Care nu face pe 10 ani contractul, să-și lucreze el terenul și să-și ia subvenția. Nimănui nu-i convine să bage bani doi ani într-un teren și după ce i-l scoți din bălării”, declara Nicu Niță pentru FANATIK, în aprilie 2022.