Mihai Trăistariu împlinește 46 de ani! Artistul, marcat de violența tatălui din copilăria lui: “O lega de calorifer, era crunt”

Mihai Trăistariu își aduce aminte de violențele din familia lui, în perioada copilăriei, violențe iscate de tatăl său. Astăzi, 16 decembrie, chiar de ziua lui, celebrul cântăreț povestește cum a supraviețuit bătăilor încasate de mama lui, ani de zile și cum, de frică, nu a schimbat cu tatăl lui mai mult de 100 de cuvinte până la 17 ani.

Mihai Trăistariu face 46 de ani! Artistul are amintiri cumplite, din copilărie

Celebrul cântăreț Mihai Trăistariu împlinește astăzi 46 de ani. Într-un interviu în exclusivitate pentru FANATIK, Mihai ne vorbește despre copilăria lui marcată de violențele tatălui si lipsuri materiale și despre cel mai crunt moment din viața lui, moartea mamei sale de cancer.

Tot de la el aflăm care este cel mai mare vis al cântărețului, să câștige Eurovisionul mare și ce și-a cumpărat din primii bani câștigați. Mihai Trăistariu recunoaște că s-a apucat de muzică din cauză că era foarte complexat, era un tocilar olimpic la matematică și că s-a îndrăgostit doar de trei ori în viață.

Celebrul cântăreț ne povestește cea mai penibilă întâmplare de pe scenă, mărturisește că este sută la sută fidel într-o relație și că vrea să-și construiască o casă în pădure, să aibă liniște și animale.

Digi24.ro

Trupul unei tinere a fost turnat în beton în urmă cu peste 50 de ani. Abia acum polițiștii au aflat cine este și povestea ei ciudată

Mihai Trăistariu: “Mintea mea nu îmi dă voie să cred că am 46 de ani.”

La mulți ani, Mihai. Faci 46 de ani. Îi simți sau tot ca la 20 de ani ești?

– Mă simt ca la 16 ani, nu ca la 20. Merg pe stradă și-mi dau seama că gândesc aiurea despre oamenii de 40, 50 de ani. Îi văd bătrâni și îmi spun: stai mă, că și eu fac 46. Nu realizez, mă văd cu colegi de școală, de showbiz, cu prieteni din copilărie și văd că au îmbătrânit, mă mir și în secunda următoare îmi dau seama că avem aceeași vârstă.

Cumva mintea mea nu îmi dă voie să cred că am 46 de ani. Eu dorm și câte 12 ore pe zi și asta contribuie la frumusețe, la tinerețe, simt asta. Nimeni nu-mi dă vârsta, zic că am 28 sau 30 de ani. Deocamdată sunt mulțumit și am niște obiceiuri sănătoase care să-mi arate vârsta mai mică, așa la prima vedere. Sigur că mă mai doare spatele, oasele, am început să văd în ceață și nu am chef să port ochelari.

“Am un vis, să câștig Eurovisionul cel mare”

Care a fost cel mai mare vis care ți s-a îndeplinit în toți anii ăștia?

– Nu visez la foarte multe lucruri. Citeam, la un moment dat, că de vrei să ți se împlinească un vis atunci să nu vorbești despre el. Eu am vorbit mereu despre ceea ce îmi doresc, am vrut să particip la Eurovision în 2006, era a 6-a oară când încercam și a fost cu noroc. Ăsta e visul meu cel mai mare până în ziua de azi. Și mai am unul, să câștig Eurovisionul cel mare.

Când erai mic, ce cadouri primeai?

– Noi eram patru frați și cu doi părinți mai sărmani. Tata era pictor și mama medic, salariile lor nu ajungeau să hrănească bine șase guri. Am avut o copilărie săracă, mâncam fasole și cartofi la greu, nu aveam bunătățuri, mai aduceau banane și portocale de Crăciun, haine noi nu aveam niciodată pentru că le purtam pe cele ale fraților mai mari. Cadouri nu primeam. Țin minte că mergeam la colindat și din banii aia îmi mai luam câte ceva. Cadou de ziua mea primeam o dată la 3 ani.

Digisport.ro

Nemaiîntâlnit! Câți bodyguarzi ”l-au apărat” pe Dan Șucu de jurnaliști după Rapid - Craiova! Oamenii patronului, mesaj pentru presă

Când am făcut 18 ani am strâns un an banii pe care mi-i mai dădeau părinții și am făcut cinste copiilor de la bloc. I-am dus la restaurant și le-am dat o ciorbă de burtă fiecăruia, mi se părea mie un lux.

Mihai Trăistariu, cheltuitor nevoie mare

Dacă te-ai întâlni acum cu Mihai cel mic, ce sfat i-ai da?

– Am devenit foarte afacerist, în ghilimele, m-am pus pe strâns bani și regret că nu am făcut asta de la 21 de ani, de când eram cu Valahia. Făcusem atunci o grămadă de bani care s-a dus pe apa sâmbetei. Dacă strângeam de pe atunci aveam la ora asta o situație foarte bună. Îmi trebuie un million, două de euro să fac un hotel, deci mai am de strâns. Asta l-aș sfătui pe Mihăiță cel viteaz să strângă bani mai devreme și să facă demersuri în sensul asta.

Cum a fost copilăria ta? Îți mai aduci aminte vreo întâmplare memorabilă?

– Copilăria mea a fost foarte fericită chiar dacă eram sărac. Aveam iarna saniuță, nu conștientizam sărăcia așa că mergeam în pădure cu copiii și mă distram, învățam bine, am fost mereu olimpic. Eram tocilar și fericit cu mine.

Țin minte că m-am urcat, împreună cu mai mulți copii, în cireșul unui vecin să furăm fructe, omul ne-a prins și am fost singurul care n-am reușit să fug. M-am urcat pe acoperiș, el striga că sună la poliție, m-am simțit un Nică a lui Creangă. Eram eu tocilar dar în vacanțele de vară făceam numai tâmpenii.

Mihai Trăistariu, despre violențele din familie: “O lega de calorifer, i-a scos un ochi”

Cum a fost relația cu părinții tăi? De cine ascultai mai mult, de mama sau de tata?

– Tata a fost un om violent. Aveam 10 ani și o bătea tot timpul pe mama. Îmi aduc aminte că se certau, zilnic erau scandaluri și bătăi, o lega de calorifer, era crunt. Îi punea perna în cap și îi dădea pumni, i-a scos un ochi. De frică să nu mă bată și pe mine nu vorbeam cu el, doar cu mama. Nu cred că am vorbit mai mult de 100 de cuvinte cu tata toată viața.

Cu mama însă vorbeam orice. Tata a murit când aveam 17 ani și acum mi-aș dori să mai trăiască să stăm de vorba că niște adulți, să-l întreb ce avea cu mama de o bătea în halul asta, mai ales că ea era blândă și cuminte. Nu știu ce a atras-o pe mama la el, poate tocmai violența asta interpretată ca masculinitate.

Ce a însemnat mama ta pentru tine?

– Mama a fost numărul unu în viața mea pentru că și ea a cântat în tinerețe, de la ea am moștenit glasul, făceam exerciții prin casă cine cânta cel mai sus. S-a bucurat când i-am zis, în liceu, că vreau să urmez o carieră artistică. A fost schingiuită de tata sufletește motiv pentru care, atunci când el a murit, nu s-a dus nici măcar la înmormântare. Și-a făcut cruce că a scăpat de chin și eu am înțeles-o perfect.

Mihai Trăistariu, dezvăluiri despre frații săi

Cum te distrai cu frații și sora ta când erați mici? Vă iubeați, vă mai băteați?

– Ne distram în casă, zilele de naștere le făceam acasă, ne uitam la diafilme, făceam discotecă în cameră. Jucam șotron, coarda, tenis. Socializarea era față în față, nu ca acum. Sigur că ne-am mai rupt mâinile, ne-am mai dat cu zăpadă în ochi, dar îmi iubesc mult frații și îi ajut finaciar și moral mereu.

Cine era cel mai rebel dintre voi patru?

– Cel mai rebel a fost Constantin, era rocker, mai sarea pe geam, mai mergea la o băută. Sor-mea a fost profesoară de matematică. Tocilară ca mine, și celălalt frate era pictor, vorbea numai cu Dumnezeu.

De ce s-a apucat Mihai Trăistariu de cântat?

Cum a fost perioada liceului? Mai timid sau deja erai o vedetă?

– Eram foarte timid în liceu, intervenise transformarea asta spre pubertate și m-am închis în mine. Eram mic de statură, plin de coșuri, un păr creț rebel, eram un complexat. Mi se părea că sunt nașpa. Nu eram nici cunoscut, abia la 21 de ani s-a întâmplat.

În clasa a 10-a mă uităm la Premiile Oscar și am văzut vedetele pe covorul roșu, de aici a pornit totul. M-am gândit că, de aș face un curs de actorie, să mă fac vedetă, îmi vor trece complexele. Așa că la 19 ani câștigam premii pentru voce, iar la 21 m-a văzut Costi Ioniță și m-a luat în trupa Valahia. Am devenit cunoscut, mă căutau fetele, au dispărut complexele.

Ai copiat vreodată la vreun examen?

– Am fost un tocilar până prin clasa a 8-a. Erau materii care nu-mi plăceau, cum ar fi istoria, unde am copiat și-n clasa a 11-a și în a 12-a, m-a prins profa și mi-a pus nota 2 de fiecare dată.

Prima iubire: “Am avut o aventură de o noapte și m-am îndrăgostit de ea”

Când te-ai îndrăgostit prima dată?

– Prima dată când eram în clasa a 12-a. Făceam cursuri de teatru, a venit o tipă, Amalia o chema. Am avut o aventură de o noapte și m-am îndrăgostit de ea. Apoi a plecat în America imediat, la câteva zile, și nu am mai văzut-o niciodată. În facultate m-am îndrăgostit de Maria, și în Constanța m-am îndrăgostit a treia oară. Astea au fost iubirile mele. Acum sunt singur, puțin demoralizat pe partea asta, am senzația că relațiile nu mai durează, că becul care s-a aprins o să se stingă. Am ajuns la concluzia că trebuie să-ți găsești o pereche foarte compatibilă ca să poți îmbătrâni împreună cu ea.

Cum ai trecut de la matematică la muzică? Erai olimpic.

– Sor-mea e profă de mate. Eu am avut numai 10 la mate, am intrat și la gazeta matematică, făceam probleme foarte grele. Când venea vacanța de vară eu făceam tot manualul pentru anul următor și știam toată materia înainte. Matematica a fost în sânge, muzica a apărut datorită complexelor, clar.

Mai ții minte când ai câștigat primii bani din viața ta?

– Primii bani i-am câștigat la un concurs, aveam 19 ani și am luat premiul al doilea, deci cam 100 de euro în banii de azi.

Îți mai aduci aminte pe ce i-ai cheltuit?

– Mi-am luat o cămășă și niște pantaloni de scenă. Apoi am mai mers 2 ani și am câștigat 18 concursuri.

Cel mai cumplit moment: “Mama a murit de cancer în două luni”

Care a fost cel mai greu moment din viața ta?

– Chiar dacă nu m-am așteptat, moartea mamei a fost cel mai greu moment din viața mea. Făcuse cancer la ficat și eu am mers la medicul ei, fără ca ea să știe, să întreb ce șanse are. Omul mi-a spus că mai are 6 la sută din ficat funcțional, și că mai trăiește maxim 6 luni. Am intrat în panică și nu i-am spus mamei ce am aflat. Mereu îmi reproșez asta. Ea era medic, poate dacă i-aș fi spus ar fi știut ce să facă, ar fi gândit un transplant. I-am ascuns asta ca să o protejez.

Moartea mamei a fost fulgerătoare pentru că a mai trăit doar 2 luni, nu 6 cât preconizase medicul la care a fost. La o zi după Eurovisionul din 2006 mama a murit. A fost cel mai traumatizant moment pentru că vorbeam orice cu mama, era fana mea cea mai mare

Fidel sau infidel, ce te caracterizează mai mult?

– Sunt fidel, sută la sută. Așa am fost format, așa sunt, nu vreau să fac pe nimeni să sufere.

Care a fost cea mai mare gafă pe care ai făcut o într-o relație?

– Eu sunt zodia Dragon în zodiacul chinezesc și ăștia sunt regii gafelor. Însă pe partea de relații nu greșesc. Știu să țin căldura cuplului, zic ‘te iubesc’ de 10 ori pe zi. În rest, în alte zone, sunt regele gafelor.

“A căzut peste mine și avea 80 de kile” își amintește celebrul cântăreț

Cel mai penibil moment pe scenă?

– Țin minte că odată mi s-a pus o albină pe nas și dădeam din mâini ca apucatul. Publicul și-a dat seama și râdea, dar cei din spate nu înțelegeau nimic. Altă dată eram la Romexpo și a venit în grabă o fană, avea cam 80 de kile, a venit să mă ia în brațe și s-a împiedicat, era să-mi sparg capul atunci de grea ce era.

Care consideri că este cea mai mare realizare a ta de până acum?

– Cea mai mare realizare a mea de până acum este Eurovisionul. Este foarte greu să ajungi acolo, se câștigă foarte greu, eu mă minunez cum am reușit să trec în 2006. Acum mă chinui și nu-mi mai iese. Dar nu-mi pierd speranța, știu că am nevoie doar de o piesă foarte bună.

Cel mai important proiect: “Vreau să-mi fac o casă la pădure”

Ce planuri și proiecte ai în viitorul apropiat?

– Noroc că am multe planuri și nu am timp să intru în depresie. Vreau să-mi fac o casă, acum stau la bloc în Mamaia Nord. Văd marea de la geam, am șase apartamente pe care le închiriez turiștilor și iarna e pustiu și-mi place. Vreau să-mi fac o casă la pădure, să am niște căței și pisici, o livadă și să fie liniște.

Și, evident, rămâne Eurovisionul, aștept o piesă bună care să mă pună în valoare, o piesă care să depașească ‘Tornero’.