Mircea Lucescu, apus de carieră după 44 de ani de antrenorat. Finalul poveștii ilustre începute în februarie ’79

Ajuns la 78 de ani, “Il Luce” și-a anunțat plecarea de la Dinamo Kiev, echipă pe care o pregătea din iulie 2020. Odată cu această experiență, s-a terminat cariera unuia dintre cei mai mari antrenori din istoria fotbalului. În rândurile de mai jos, FANATIK vă prezintă cariera marelui „Il Luce”.

Cariera lui Mircea Lucescu. O poveste începută în iarna lui 1979

Mircea Lucescu a debutat ca antrenor în 1979, la Corvinul Hunedoara, într-o înfrângere din Cupa României, cu Metalul București, scor 3-1. FANATIK a găsit o cronică de la acel meci redactată de ziarul Sportul.

“Corvinul a părut o echipă dezinvoltă în prima repriză a jocului său cu Metalul. Deşi s-au aflat mai puțin în jumătatea terenului bucureștenilor, hunedorenii au controlat multe faze, cu aportul de experiență al lui Lucescu, care i-a angajat pe culoare utile pe talentații Petcu, Nicșa si Văetuș. În tot acest timp, Metalul si-a exercitat presiunea de echipă robustă, dar n-a reușit să găsească ecranul porții, desi Nica. Sumuianschi și Giugiumică s-au aflat deseori în poziții de start. Hunedorenii aveau să deschidă scorul în min. 36, când Nicșa a lobat o minge transmisă de Economu și pregătită de Lucescu. Ei ar fi putut să-l majoreze în min. 42, dar Bogdan a reluat în bară.

După pauză, totul se schimbă. Este momentul în care intră în acțiune Ion Ion, conducător de joc prin excelență. El distribuie mingi a căror variație dizlocă apărarea adversă și dinamizează întreaga echipă metalurgistă. În min. 60, egalarea: Ion Ion încheie un covor de pase, înscriind imparabil. Metalul domină copios, lăsându-i Corvinului doar varianta contra-atacului, care se dovedește însă a fi o arma mult prea sporadică.

Digi24.ro

"Nu există așa ceva". Reacția unui bărbat din Cehia la o terasă din România unde i s-au pus pe masă cârnați și mici

Fluierul care anunță prelungirile reconfirmă superioritatea de după pauză a echipei animate de Ion Ion. Ex-stelistul reușește să înscrie al doilea gol, după o intrare la fel de rafinată. Jocul e practic încheiat, acțiunile bucureștene se intensifică, oaspeții par să regrete lipsa de insistență din finalul primei reprize, astfel încât cel de-al treilea gol al gazdelor cade firesc, fiind înscris în min. 114 de Prodan. O victorie pe deplin meritată, realizată de o echipa care excelează prin finețe tehnică și sobrietate tactică și care privește cu o oarecare detașare zbaterea atâtor divizionare B în lupta pentru o promovare (doar formală) în prima divizie a țării. Bun arbitrajul lui T. Andrei“, scria ziarul Sportul atunci despre acest meci.

Tot datorită ziarului Sportul am găsit și primul “prin 11” folosit de Lucescu, care a debutat, în 1979, ca antrenor – jucător, motiv pentru care a fost pe teren la acel meci: Ion Gabriel, Bucur, Galan. Merlă, Bogdan (min. 74 Klein), Lucescu, Petcu, Dumitriu IV. Economu, Nicșa, Văetus (min. 84 Georgescu).

În 1981 devine selecționer

Lucescu a rămas la Corvinul până în 1982. În paralel, devenea selecționerul României în 1981, după ce Valentin Stănescu își încheia al patrulea mandat. Stătea pe banca naționalei până în 1985.

În 1984, România, cu Mircea Lucescu pe bancă, participa în premieră la un turneu final de Campionat European. Pleca de la cârma echipei naționale în 1985 și mergea la Dinamo, lăsând “tricolorii” pe mâna lui Emeric Ienei.

Digisport.ro

La o lună și jumătate de la moartea fostului ei iubit, Aryna Sabalenka are o nouă relație. Milionarul ar fi căsătorit

După șase ani de pauză, Dinamo devenea campioană, cu Lucescu pe bancă, în 1990. Reușea să atingă semifinala Cupei Cupelor, cu Dinamo, în 1990, fiind eliminat de Anderlecht. După acel sezon, Lucescu pleca să cucerească Europa.

Italia, prima dragoste

Lucescu a mers în 1990 în Italia, unde stătea până în 1996, antrenând trei cluburi importante, la acel moment. Prima oară semna cu Pisa, iar mai apoi mergea la Brescia și Reggiana.

Perioada cea mai importantă a fost cea de la Brescia, acolo unde înființa celebra “Brescia Romena”, aducând mai mulți români la echipă: Gică Hagi, Ioan Ovidiu Sabău, Florin Răducioiu, Dănuț Lupu ori Dorin Mateuț.

La Brescia, Mircea Lucescu a descoperit unul dintre cei mai mari jucători din istoria Italiei. Andrea Pirlo avea doar 15 ani când a fost promovat la prima echipă de Lucescu. Nu putea juca până la 16 ani, dar a fost debutat la 16 ani și două zile.

Din Italia venea înapoi acasă, în 1997, când semna cu Rapid. Câștiga campionatul, iar apoi devenea antrenorul unui colos: Inter Milano. Nu rezistă decât câteva luni acolo, iar mai apoi semnează înapoi cu Rapid.

Galatasatay și Beșiktaș: pe culmile gloriei

În 2000, Mircea Lucescu semna cu Galatasatay, în Turcia, acolo unde scria istorie. Cucerea SuperCupa Europei, după un meci cu Real Madrid. Reușea și o calificare până în sferturile de finală ale Ligii Campionilor, unde era eliminat de același Real Madrid.

Lua un titlu, dar după sezonul în care devenea campion era demis și înlocuit cu Fatih Terim.

Trecea imediat la rivala Beșiktaș, cu care lua titlul în 2003, anul centenarului echipei. Stabilea un record neegalat până în prezent în campionatul Turciei, 85 de puncte.

Pleca de la Beșiktaș după un scandal imens, în care a acuzat Federația că încearcă să oprească ascensiunea echipei sale. În ianuarie 2004, echipa era lider în campionat. A venit un meci cu Samsunspor, iar arbitrul acelei partide, Cem Papila a eliminat nu mai puțin de cinci jucători ai echipei sale.

După acel meci, echipa a scăzut vizibil ca valoare. Lucescu părăsea Beșiktaș și, implicit, Turcia, după acest episod.

Shaktar Donețk: istorie scrisă în Ucraina

Fără vreo tangență cu Ucraina până în acel moment, Mircea Lucescu devenea antrenorul lui Shaktar Donețk, echipă a cărui nume este strâns legat de cariera sa. A transformat această echipă în una dintre cele mai puternice din Ucraina.

La câteva zile după ce a semnat cu echipa, lua primul trofeu: Cupa, după o finală cu Dnepr. În sezonul 2004-2005 devenea pentru prima oară campion al Ucrainei. A adunat, în total opt titluri alături de Shaktar și un total de 22 de trofee.

În 2009 reușea să obțină posibil cel mai important trofeu al carierei, Cupa UEFA, alături de Shaktar, după e a trecut de Werder Bremen în finala de la Istanbul. A fost ultimul câștigător al Cupei UEFA, deoarece din următorul sezon competiția și-a schimbat formatul și a devenit Europa League.

În același 2009 devenea membru de onoare al orașului Donețk. A avut șansa să devină selecționerul Ucrainei în 2012, pentru Campionatul European organizat de această țară, în parteneriat cu Polonia, dar a refuzat, deoarece voia să evite un eventual duel cu fiul său, Răzvan Lucescu, selecționer al României atunci. Nu s-a calificat însă la EURO.

După 12 ani, în 2016, după ce i-a expirat contractul și după doi ani în care orașul Donețk a trăit sub teroarea războiului din Crimeea și estul Ucrainei, o părăsea pe Shaktar.

La Shaktar, Lucescu a lansat mulți jucători importanți, transferând mulți brazilieni care au ajuns să joace inclusiv în național. William a fost ani buni un nume important la Chelsea, Fernandinho este o legendă a lui Manchester City, Douglas Costa a îmbrăcat tricourile lui Bayern și Juventus, iar Luiz Adriano a jucat la AC Milan. Sunt doar câțiva dintre jucătorii lansați de Lucescu.

Zenit și naționala Turciei, rezultate modeste

După Shaktar, câțiva ani Lucescu nu a avut rezultate. A semnat în 2016 cu Zenit, dar a fost demis după doar un sezon, după ce a terminat campionatul pe trei, în afara locurilor de Champions League.

Câteva luni mai târziu, semna cu Federația Turcă și devenea selecționer, în locul lui Fatih Terim. A câștigat doar patru din cele 17 meciuri jucate. În februarie 2019, și-a încheiat mandatul.

Trădarea: Dinamo Kiev

A revenit în Ucraina în 2020, acolo unde a trădat echipa Shaktar Donețk și a semant cu marea rivală, Dinamo Kiev, echipă de unde avea să se retragă. A cucerit aici titlul de campion, deși fanii l-au huiduit și nu au fost de acord cu aducerea lui.

Pe 3 noiembrie 2023, Lucescu își anunță demisia de la Dinamo Kiev și părăsește astfel fotbalul. Este, actualmente, al treilea cel mai ”câștigat” antrenor ca număr de trofee din lume, cu 35, fără să luăm în calcul cele două divizii secunde câștigate, în Italia și Romania. Este depășit doar de titanii din Manchester: Sir Alex Ferguson, cu 49 de titluri și Pep Guardiola, cu 36 de trofee. A fost, mult timp, cel mai realizat antrenor activ din lume, până în luna mai, când Pep Guardiola îl egala după ce a câștigat UEFA Champions League.

• 78 de ani are Mircea Lucescu
• 37 de trofee a cucerit ca antrenor „Il Luce”