„Mortul și mireasa”. Editorial cu suflet despre marea controversă Răzvan Lucescu. Și despre un tikalos: Ivan Savvidis!

Căldură mare, mon cher, căldură mare!… Formațiile primei divizii se pregătesc pe la Marbella și în Alpi jinduind la farfuze și umbra coniferelor. E plină gura târgului fotbalistic de îmbrăcători de echipament, chipurile salvatori ai blazoanelor noastre de altădată, devenite doar ecusoane hârjâite. Adunați de prin Mauritius și Fidji, din cazematele desuete ale Albaniei sau cele șase insule pierdute în Atlantic ale Capului Verde și tot felul de alte hohote de râs fotbalistic. Producătoare de condimente ale basmelor de altădată, cu pânze în vânt și pirați deghizați acum în fotbaliatori, de fapt doar niște purtători de ghete cu crampoane. Tristă soartă avem și de astădată…

S-avem puțintică răbdare!

Cel puțin deocamdată, prin centrul Bucureștiului, clubul ce jinduiește după gloria unor vremuri pierdute nu s-a mai catadicsit cu posesori de… pretenții multe și „futbol” puțin din foburgurile francofoniei. Dar, din această invazie a lumii a patra fotbalistice, clasă neinventată nici la trenurile copilăriei, peste tobele federale și ale Ligii, un pluton supradimensional de impresari vând și intermediază doar iluzii… De se spune pe bună dreptate că prima nostră divizie e a impresarilor și nu a slujbașilor oropsiți din fotbal. Le-au luat comisionaele și dramul de minte ce nu-l aveau. Vom mai „vorbi” în scris despre această cruntă suferință a fotbalului nostru. Nici măcar nu ne-am pornit în noua mascaradă…

Și tot în așteptare, după atâta „intuziasm” al petrecăreților din Medgidia ce sfidau Coranul în tinerețea mea, este și pe unde vor ajunge răsfățații Under 21 de ani ce au pus pe gânduri târgurile lui Zampano din „Cizmă”. Deci, așa cum v-am propus în primul meu editorial „fanatik”, „s-avem puțintică răbdare”! Că nu tot ce zboară la noi vânează veritabila industrie fotbalistică a Occidentului…

„Mortul și mireasa”. Editorial cu suflet despre marea controversă Răzvan Lucescu. Și despre un tikalos: Ivan Savvidis!

Prietenul meu de mare noblețe Dan Pătrașcu, ziarist adevărat de fotbal, mi-a lăsat ca reflecție, înainte să ne părăsească, că vom avea de-a face după 1990 cu o presă în care vor conta doar… „mortul și mireasa”! Și a avut gura aurită! „Bocca della Veritá”, cum se spune în Italia de care aminteam… Astfel, rânduri încolăcite de presă bătută la clape de clăpari cu pretenții de ziariști consideră o adevărată îngropăciune fotbalistică opțiunea lui Răzvan Lucescu de a părăsi PAOK, campion súi géneris al Eladei, pentru Al Hilalul arabilor. Sugerând că s-ar fi putut cununa cu vreo echipă din fotbalul mare… Să aprofundăm puțin între fumul de tămâie și Împărtășania sacră a Sfinților Părinți.

Răzvan este copilul minunat crescut din suferința de început a tatălui, transformată prin muncă, școală, ambiție și adesea tact, mai puțin specific celor născuți în zodia de alint scrâșnit a Leilor. Iar pentru că Mircea a găsit și a urmat linia destinului benefic, Doamna Neli, sorginte nobilă în toate, a șlefuit piatra prețioasă moștenitoare a familiei. Și a adus la vedere un priceput în fotbal incontestabil, ca și tatăl său. Pentru că tatăl a plecat mereu pe drumurile și prin haltele fotbalului, biata mamă a îngrijit pojarul, școala și educația primară și chiar gândurile fotbalistice ale lui Răzvan.

Bine-nțeles că exemplul antrenorului Mircea a contat foarte mult în confirmarea lui Răzvan. Cu tatăl, „lei” amândoi!, m-am mai ciondănit… Chiar și când purtam, și am făcut-o de atâtea ori!, aceleași tricouri, mușcând și din momeala altora. Nu intră două paloșe în aceeași teacă. Dar, din primul moment al cunoașterii, Răzvan m-a cucerit. De la comportament, profunzimea gândurilor, arderi prolifice pentru fotbal și măsura argumentată a speech-ului. Recunoscând ades în trăsăsturile sale bunul simț al heruvimilor fotbalului nostru de altădată.

Mă credeți sau nu, dar gândul m-a purtat mereu în speranța ca el să reușească. A avut suișuri și coborâșuri ca antrenor, dar mereu a stat neclintit în fața atâtor valuri vremelnice, infirmând fără tăgadă că ar fi doar „băiatu’ lu’ tata”, cum l-au atacat mai mereu cârcotașii de profesie josnică. Și a venit, în fine, într-un fel mare (amintiți-vă porcăriile pe care i le-au făcut toți anul trecut, când tot el a câștigat, de fapt, campionatul elen…), aureola meritată a titlului cu PAOK. Pentru care a fost și ctitor, și aducător de performanță. Și în ce condiții! Numai dacă-i priveai patronul, așa cum îl știu pe Răzvan, sensibil, nici nu vreau să-i calculez zbuciumul și nopțile nedormite, luptând-se cu „frumosul” proprietar. Paradoxal, chiar un ticălos! Știți, „tikalos” înseamnă „frumos” în greacă, cum spuneau perceptorii fanarioți vițelușelor „frumoase” luate din curțile românilor ca bir…

Grecia, un butoi cu pubere. Fotbalul, fitilul! Răzvan, de înțeles…

Iar cine nu recunoaște că Grecia, de la leagănul civilizației din urmă cu trei mii de ani, care a „miluit” spre Est și Vest lumea, pe scara creșterii și descreșterii, este un veritabil butoi cu pulbere, să tacă! Iar fotbalul nu este decât un fitil mereu amenințător. Și de câte ori s-a aprins în ultimii ani! Deci, pentru că a ales calea extremă oferită de arabi, și sunt convins că în criza de timp a soluțiilor mai bune care nu veneau, de a antrena cea mai bună echipă a urmașilor tuaregilor, Răzvan e de înțeles și nu merită contestat. Da, era o speranță că vom avea și un alt antrenor după Loți Bölöni în lumea bună a continentului. Sper că doar… amânată! Să fim serioși, cei la care râvnim știu ce-i cu noi și pe la noi și d-aia în fotbal valorăm câteva cepe degerate.

Digisport.ro

FOTO Cine este modelul care i-a ”furat” inima lui Jude Bellingham: este cu 5 ani mai mare decât starul de la Real Madrid

Banul, otrava servită prea repede speciei umane

Ar mai fi o întunecime de luminat. Firească. Ce rol a avut în această alegere, ce nu mi se pare decât, poate, ușor pripită, banul… banul…. banul… Otrava servită prea repede speciei umane, încă atât de primitivă. În cazul lui Răzvan nu e cazul. Are suficient. Din ce a câștigat el, dar și din ce a câștigat Mircea, chiar dacă acesta, hai să ne jucăm, e doar foarte… calculat! Ca toți cei care au plecat din sărăcie și au reușit să-și satisfacă boala de țechini. Și dacă te gândești bine cât de „săraci” sunt bogații… Repet cu convingere, nu e cazul lui Răzvan. A crescut în veritabilele palate făcute de mamă și are viața în față la cei 50 de ani împliniți în februarie.