O tradiție destul de des întâlnită este cea referitoare la cele două cruci puse pe mormânt. Mai exact, atunci când o persoană este înmormântată, la locul de veci se găsește o curse de piatră, dar și una de lemn. Care este însă motivul și ce scop au cele două cruci puse la mormânt?
După cum se știe deja destul de bine, conform Bibliei, Mântuitorul Iisus Hristos a fost răstignit în Golgota pe o cruce de lemn. Mai apoi, crucea a devenit semnul creștinismului, iar la înmormântări, aceasta a fost mereu obligatorie, drept urmare, același lucru se întâmplă și astăzi.
Odată ce lucrurile au evoluat însă, pe lângă crucea de lemn a apărut și crucea de piatră. La momentul actual, atunci când o persoană este înmormântată, prima cruce pusă va fi cea de lemn. După șase luni însă, aceasta trebuie înlocuită cu una de piatră, astfel încât negura timpului să treacă, iar timpul este suficient.
Sunt persoane care aleg să păstreze ambele cruci la mormântul respectiv, însă acest lucru nu este neapărat unul obligatoriu. Iar o altă tradiție interesantă legată de înmormântări este cea legată de groapă. Mai exact, în fiecare cimitir vom observa că groapa săpată are o adâncime de doi metri.
De unde a apărut această tradiție și care este scopul ei? Povestea este una cu mult mai veche decât ne-am fi gândit vreodată. Începând cu 1665, ciuma făcea ravagii, iar toți cei care mureau ajungeau să fie îngropați la o adâncime de doi metri sub pământ.
Se spunea atunci că o astfel de distanță era mai mult decât suficientă astfel încât focarul de infecție să poată să fie stopat. De asemenea, adâncimea era perfectă și pentru a împiedica animalele să sape și să dezgroape cadavrele, însă asta nu este tot.
Pentru cei care nu știu, în perioada secolelor VXIII-XIX, unul dintre cele mai practicate obiceiuri era jaful de morminte. Tocmai din acest motiv, pentru siguranță, s-a stabilit că adâncimea de doi metri a unei gropi este suficientă astfel încât hoții să fie împiedicați să dezgroape o persoană decedată pentru ca mai apoi să îi fure obiectele de valoare.
Tot în cazul înmormântărilor, mai sunt niște tradiții și obiceiuri care continuă să fie respectate în rândul creștinilor. Spre exemplu, icoana care stă la pieptul persoanei decedate nu se să acolo, ci se aduce acasă, pentru ca mai apoi să fie folosită la toate pomenile.
De asemenea, un alt obicei este pomana pe care rudele o dau după ce înmormântarea este finalizată. Se spune că este bine să se dea de pomana obiecte din casa persoanei decedate, precum haine, încălțăminte, dar și alte accesorii, astfel încât să fie demonstrată milostenia celui care a părăsit această lume.