Mugur Mihăescu de la Vacanța Mare: ”Prostia omenească nu mă mai face să râd”! Cum vrea Garcea să schimbe lumea

Mugur Mihăescu, Garcea de la Vacanţa Mare, a sacrificat o carieră academică pentru a-i face pe alţii să râdă. Dar sacrificiul nu a fost în zadar. S-a ales cu milioane de fani şi cu milioane în conturi. Şi-a permis atâtea extravaganţe financiare încât nu le mai ştie numărul, iar acum a ajuns în punctul în care, spune el, nu îi mai trebuie nimic material.

Mugur Mihăescu de la Vacanța Mare a devenit oaia neagră a familiei în momentul în care şi-a anunţat părinţii că vrea să devină artist

Mugur Mihăescu de la Vacanța Mare pare, la televizor, un personaj incult şi agramat, în viaţa reală, un om cu o mie de cărţi citite, pasionat de ştiinţele exacte şi cosmologie.

Părinţii îl voiau profesor, el s-a vrut artist. Celebrul actor dezvăluie în exclusivitate pentru FANATIK cum l-a ajutat umorul şi în viaţa reală, nu doar pe scenă, dar şi ce îl face pe el să râdă.

A stârnit hohote de râs de-a lungul anilor, dar niciodată n-a lăsat să se vadă că este măcinat de regrete. Nu are decât două, dar cântăresc mult. Mugur Mihăescu de la Vacanţa Mare recunoaşte pentru cititorii FANATIK ce ar repara dacă ar putea da timpul înapoi.

Digi24.ro

O tânără care a crezut că este mahmură a ajuns până la urmă la spital iar medicii i-au spus că mai are doar 12 luni de trăit

Cât despre viitor, visurile sunt puţine, dar măreţe. Distanţa care îl desparte de propria fiică l-a făcut să-şi dorească ca niciun copil să nu mai fie nevoit să plece din România.

Mugur Mihăescu de la Vacanța Mare, din nou pe platourile de filmare, în uniformă de poliţist

Cum aţi ajuns să jucaţi în filmul „Haita de acţiune”?

– Vorbisem cam cu doi ani înainte de proiectul ăsta, apoi a fost pandemia, nu am reuşit să-l facem atunci şi uite că l-am terminat acum. Vreau ca lumea să se bucure. Este singura dorinţă a unui creator de filme, să bucure oamenii.

Mai aveţi şi acum, după atâţia ani, emoţii pe platourile de filmare?

– Emoţii nu mai am, doar bucurie.

Mugur Mihăescu despre celebrul personaj Garcea: „Mi-am propus să râd de prostie”

Ne reamintiţi cum aţi inventat personajul Garcea?

– Istoria e veche, a fost invenţia lui Radu Pietreanu, a fost un personaj de la el din comună, din Cărbuneşti. A fost mai întâi rol secundar, după care a devenit rol principal pentru că era îndrăgit de lume.

Vă mai strigă lumea aşa pe stradă şi astăzi?

– De multe ori. Asta înseamnă că personajul pe care l-am creat a fost foarte puternic şi nu e decât un prilej de mândrie.

Digisport.ro

Mihai Neșu, adevărul despre divorț: ”Ei nu i-a plăcut niciodată”. S-a spus că soția l-a părăsit după accidentul teribil

„N-am reuşit să fac vreo schimbare în ceea ce priveşte prostia”

Aţi declarat că odată cu acest personaj, aţi vrut să aduceţi şi nişte schimbări. Aţi reuşit?

– Mi-am propus să râd de prostie, asta a fost ideea personajului şi nu este o idee pur românească. Gaguri cu poliţişti avem de la Louis de Funes, înainte era Charlie Chaplin, toată lumea a avut acest personaj. Nu este un personaj pur românesc, este un personaj universal.

Unul dintre modelele mele artistice, alături de Marin Sorescu, a fost Tudor Arghezi. Şi aşa cum el a creat din mucegaiuri, bube şi noroi, aşa am încercat eu să râd de prostie, crezând că va fi mai uşor de cunoscut şi mai greu de promovat, dar n-am reuşit să fac vreo schimbare în ceea ce priveşte prostia. Se pare că, pe lângă inteligenţa artificială, prostia naturală este mai puternică.

Personajul Leana, inspirat din viaţa reală. Mugur Mihăescu: „Nu am apucat să îi mulţumesc”

Ce personaj rămâne preferatul dumneavostră, Garcea sau Leana?

– Nu am un preferat. E în funcţie de starea fiecărui privitor. Au fost amândouă super personaje. Nu pot decât să mă bucur că le-am creat, că vor rămâne, sper cât mai mult, în mediul virtual, iar generaţiile care vin, să le redescopere şi să vadă cum era şi pe vremea aia.

Aţi declarat că personajul Leana a exista şi în viaţa reală. I-aţi mulţumit vreodată vecinei care v-a inspirat să daţi naştere acestui personaj?

– Nu, nu am făcut aşa ceva. Nici nu cred că ştie pentru că, din câte ştiu, înainte de a-l face se prăpădise femeia. Amintirile pe care le aveam erau strict legate de anii 70, iar personajul s-a născut prin anii 90 aşa că a trecut multă vreme de atunci.

Mugur Mihăescu de la Vacanţa Mare a copilărit în Sadova, într-o familie de dascăli

Cum v-a fost copilăria în Sadova?

– Am avut o copilărie mirifică. Atâta timp cât există înţelegere în familie şi ai o familie frumoasă şi copilăria este pe măsură. Eram liber, mă jucam afară şi numai afară. Pentru mine, să intru înăuntru, era destul de chinuitor, iar înăuntru mă pierdeam în cărţi, îmi continuam într-un fel, poveştile de afară cu poveştile din cărţi.

Este greu să creşti într-o familie de dascăli?

– Nu este vorba neapărat de meserie, ci mai mult de familie şi ce îţi oferă familia. Mie mi-a oferit linişte pe de-o parte. Mi-a oferit posibilitatea de a învăţa, mi-a deschis multe porţi pe care să le încerc, de la a-mi cultiva talentul artistic, muzical, pictură, matematică, apoi ştiinţele exacte. Mi-au deschis porţi din care eu să aleg. Toate încercările astea de a le deschide, m-au format pe mine, ca individ.

„Dacă nu pui mâna să înveţi, se alege praful de tine, o să râneşti la vaci!”

Ce sfat aţi primit cel mai des de al părinţi, care v-a şi ajutat ulterior în viaţă?

– Păi „dacă nu pui mâna să înveţi, se alege praful de tine”. Ăsta a fost sfatul principal pe care îl auzeam de la bunici, care şi ei erau tot dascăli, de la mama, de la anturajul profesoral. Toţi îmi spuneau „o să ajungi ca ăla, o să râneşti la vaci”, cam ăsta era sfatul numărul unu.

Deşi aţi fost un elev de elită, spuneaţi că eraţi şi oaia neagră a familiei. De ce?

– Am fost oaia neagră la facultate, când am ales altă cale. Începând din anul doi, trei de facultate când am văzut că nu e ceea ce-mi doream şi am ales partea artistică, am devenit oaia neagră pentru că nu am fost tot profesor ca şi ei. Ar fi vrut ca eu să continui linia de dascăli, care era pornită de la străbunici. Dar am învăţat că e bine să laşi copilul să-şi urmeze drumul, de asta nu i-am insuflat nici eu fiicei mele nicio dorinţă de-ale mele şi am lăsat-o pe ea să-şi aleagă singură calea în viaţă.

Mugur Mihăescu, convins că se va reuni cu cei dragi pe care i-a pierdut: „Aşteptarea e grea”

Aţi regretat faptul că mama dumneavoastră nu a apucat să vadă succesul imens de care v-aţi bucurat?

– Normal că am regretat, pentru că am pierdut-o de tânără. Dar nu asta m-ar fi încălzit neapărat, ci s-o văd cum se bucură de nepoata ei, s-o vadă şi ea cum creşte, cum devine femeie. Asta mai mult decât succesul meu.

Când i-aţi simţit cel mai tare lipsa?

– Lipsa o simt de multe ori. Mi-e dor de multe ori de părinţi, îi visez de multe ori, mă gândesc la ei. De multe ori mi-aş dori să fie lângă noi, în lumea asta tridimensională. Aşteptarea asta, până când te reuneşti cu toţi cei care au fost înainte e grea, fără să-i ai aproape.

Credeţi într-o viaţă de apoi?

– Cred în ştiinţă, iar ştiinţa spune că informaţia nu se pierde, ori noi toţi suntem informaţie. Exact cum e legea termodinamicii, există şi conservarea informaţiei, aşa că informaţia nu se pierde. Doar că nu putem să percepem o lume fără timp. Se pare că definiţia noastră de timp, ne-a cam bulversat asupra a ceea ce înseamnă o eventuală ceea ce numim acum „after life”.

Credeţi că mama ar fi acum mândră de dumneavostră?

– Eu sper că da. Speranţa este că da, dar exigenţele erau destul de mari, deci nu ştiu ce să spun.

Cum şi-a dat Mugur Mihăescu seama că are umor

Când şi cum v-aţi dat seama că aveţi umor?

– Nu mi-am dat seama deodată, a venit treptat toată treaba asta, începând din liceu. În liceu au fost primii germeni, pe urmă prin armată, pe urmă în facultate. În facultate am văzut că asta îmi oferă un potenţial succes şi s-a dovedit a fi până la urmă, pentru că s-a transformat şi într-un succes real în viaţa de zi cu zi. A fost un pariu mai mult, pur şi simplu a fost o întâmplare şi s-a materializat.

Ce a însemnat pentru dumneavostră proiectul Vacanţa Mare?

– A însemnat viaţa mea, formarea mea ca individ. A însemnat bucurie, joacă multă, imaginaţie, sacrificii, a însemnat tot ce defineşte viaţa unui om.

Şi-a sacrificat o carieră academică pentru a-i face pe alţii să râdă

Ce sacrificii sau compromisuri a fost nevoie să faceţi de dragul acestui proiect?

– Sacrificii am tot făcut. De a la a-mi sacrifica o carieră academică şi a merge către una artistică, între a nu putea să stai cu copilul acasă când e mic, să te bucuri de el, să te joci cu el, să te duci prin parc sau la Grădina Botanică. Astea le consider sacrificii.

La televizor, un personaj incult şi agramat, în realitate, un om cu o mie de cărţi citite

Aţi fost un elev de elită, cu sute de cărţi citite,  pasionat de ştiinţele exacte şi aţi ajuns să interpretaţi personaje agramate. V-a fost greu să vă adaptaţi rolurilor?

– Nu, pentru că e foarte greu să faci umor şi să laşi imaginaţia să zburde liberă dacă nu ai o bază şi o cultură generală foarte solidă. Îmi pare rău că am făcut la un moment dat o greşeală, într-un discurs, am zis că am citit 10.000 de cărţi, m-a luat gura pe dinainte, sunt doar o mie. În vreo 10-15 ani, am citit foarte mult, dar cifrele nu contează. Am devorat biblioteca mamei, acolo erau informaţia şi imaginaţia, în cărţi le regăseam. Nu ai putea să faci un umor de calitate fără să ai o bază solidă, care să îţi dezvolte imaginaţia.

Mugur Mihăescu de la Vacanţa mare: “Dacă puteţi, îndepliniţi-vă toţi gărgăunii!”

S-a tot vorbit de-a lungul timpului despre extravaganţele finaciare pe care vi le-aţi permis. Care ar fi cea mai mare?

– Naiba ştie, nu le-am categorisit. Atât am gândit la anii ăia. Venind dintr-o zonă a sărăciei şi e egalitarismului comunist, am avut excesele mele ca orice om la vârsta aia. Şi am sfătuit pe toată lumea, “dacă puteţi, îndepliniţi-vă toţi gărgăunii pentru că o viaţă aveţi şi bucuraţi-vă de ea!”

V-a ajutat umorul şi în viaţa reală?

– Categoric m-a ajutat. Mi-a dat ce am astăzi. Umorul m-a făcut să fiu un tip liniştit, să râd de probleme, chiar şi de problemele mele. Să trec mai uşor peste ele şi să nu mă consume. Eu cred că râsul este o terapie şi în continuare, sfătuiesc pe toată lumea să lase încruntarea şi să zâmbească. Chiar dacă este un zâmbet mai amar, să încerce să zâmbească.

În ce relaţii mai este Mugur Mihăescu cu foştii colegi de la Vacanţa Mare

În ce relaţii sunteţi cu foştii colegi?

– Cu fratele Radu? Sunt ca într-o relaţie cu frate-miu Radu, în ce relaţie pot să fiu? Iar cu Florin vorbesc mereu, el şi-a urmat viaţa lui, şi-a urmat treaba lui. Am rămas în aceleaşi relaţii bune, vorbim. Când are nevoie de ceva sau eu am nevoie de ceva, îmi cere ajutorul. Ne-a îndepărtat doar de a fi împreună pe scenă, terminarea acestui proiect, mă rog, punerea lui în standby.

„Sper că ceea ce am lăsat după mine va dăinui o lungă perioadă de timp”

Spuneaţi la un moment dat ceva foarte frumos şi anume că mori atunci când moare şi ultimul om care vorbeşte despre tine. Vă consideraţi nemuritor din punctul ăsta de vedere?

– Ar fi mult spus nemuritor. Când vorbeşte un om despre tine este tot informaţie. Chiar dacă nu mai este atât de HD informaţia pe care o reprezinţi tu, ca om, sunt nişte pixeli, şi dacă pui pixelii ăia unul lângă altul, îţi formezi o imagine. Asta aş vrea să cred şi să sper că ceea ce am lăsat după mine va dăinui, aşa mai pixelat, o lungă perioadă de timp.

Mugur Mihăescu, măcinat de dorul fiicei: „Maică-sa a intrat în depresie, două săptămâni a fost groaznic”

Aţi declarat că ce vă aduce cea mai mare fericire e fericirea fiicei dumneavoastră, Ivona. Cum sunteţi ca tată?

– Eu nu ştiu cum sunt ca tată, ea trebuie să vă spună. Eu nu pot să mă judec pe mine ca tată. Doar copilul te poate judeca ca părinte. Noi îi suntem şi prieteni nu buni, foarte buni, îi suntem şi părinţi. Am reuşit să îmbinăm lucrurile astea şi din punctul ăsta de vedere mă consider un fericit, un norocos. Ea ne tratează la fel, abia aştept să vină vinerea aceasta acasă, vorbim aproape în fiecare zi la telefon. Sunt nişte relaţii care te fac să te gândeşti că nu ai eşuat ca părinte.

Ce o sfătuiţi cel mai des?

– Să fie ea însăşi. Eu am sfătuit-o, „dacă vrei să asculţi şi să aplici bine, dacă nu, fă ca tine. Cel mai bun sfetnic în viaţa asta îţi va fi însăşi viaţa. Sfaturile noastre sunt doar ca să ai un ghid, dar decizia şi responsabilitatea unei alegeri sunt strict la tine. Atâta timp cât nu persişti în greşeală şi înveţi din greşeli, ele te definesc ca om”.

Cât de greu v-a fost să o ştiţi departe?

– Păi maică-sa a intrat în depresie, două săptămâni a fost groaznic, până când a făcut o terapie de apă sărată pe Mediterană şi si-a mai revenit. Dar în continuare este greu. E greu când nu-ţi ai copilul lângă tine. Şi îmi dau seama  că greutatea asta o au mulţi părinţi ai căror copii au fost forţaţi să plece sau copii ai căror părinţi au fost forţaţi să plece. De asta mă si lupt la ora actuală, visul meu este ca niciun copil să nu-şi mai părăsească ţara, dar este doar un vis. Sau să nu-şi mai dorească să părăsească ţara.

Regretele lui Mugur Mihăescu de la Vacanţa Mare

Aveţi vreun regret?

– Am două regrete în viaţă. Unul, că nu am stat cu copilul mai mult atunci când era mic şi al doilea, că nu am mai avut încă un copil.

Ce vă aduce acum fericirea?

– Familia, liniştea, prietenii, faptul că pot să-mi dedic timpul mai mult familiei. Asta e fericirea mea. Şi să continui să aduc bucurie celor din jur prin ceea ce fac, indiferent în ce domeniu activez sau în ce domeniu mă aruncă viaţa.

Mugur Mihăescu are visuri măreţe: „Mi-aş dori să ajung în Cosmos”

Ce visuri mai aveţi? Mai aveţi ceva neîndeplinit încă, la care speraţi în viitorul apropiat?

– Naiba ştie! În general mi-a plăcut să las viaţa să mă surprindă, nu îmi pun bareme sau targeturi. Ideile se nasc spontan. Dacă vrei să faci ceva, ai o idee şi te pasionează, te prinde şi te acaparează cu totul, atunci încerci să o urmezi şi să vezi ce iese. Dar nu pot să spun că am o listă. Iar material nu îmi mai trebuie nimic. Nu am visat niciodată la avioane, să am elicoptere, cât îţi dă Dumnezeu şi atâta timp cât trăieşti o viaţă decentă, mi se pare mai mult decât suficient, mie personal.

E vreun colţ de lume unde v-aţi dori să ajungeţi?

– Mi-aş dori să ajung, dacă s-ar putea, în Cosmos, să îmi văd casa de deasupra (n. red râde ). Mi se pare că trăim toţi înghesuiţi într-o singură cameră, când „tata” ne-a făcut ditamai palatul, se numeşte Univers. Acolo aş vrea să scotocesc şi prin alte încăperi, dar poate informaţia mea mă va purta şi pe acolo.

Mugur Mihăescu de la Vacanța Mare: “Pasiunea pentru fizică nu m-a părăsit niciodată”

Deci pasiunea pentru ştiinţele exacte nu v-a părăsit de tot?

– Pasiunea pentru fizică nu m-a părăsit niciodată. Sunt încă un împătimit al acestui domeniu şi nu cred că trece zi de la Dumnezeu fără să nu urmăresc ceva legat de fizică, de astronomie, de cosmologie.

Şi nu v-aţi gândit niciodată să faceţi ceva în sensul acesta, chiar şi de acum încolo?

– Pe la 40 şi ceva de ani mă bătea gândul să dau la Facultatea de Fizică, dar mi-am dat seama că am pierdut aparatul matematic, am rămas mult în urmă. În continuare ţin legătura cu un foarte bun coleg de-al meu care este directorul Institutului de cercetări matematice al Franţei şi dacă am o idee, i-o comunic lui. Iar el având un aparat matematic şi fiind unul dintre geniile acestei umanităţi, dacă îi surâde şi i se pare viabilă, o poate cerceta în continuare. Îmi place să las creierul să zburde, nu costă nimic.

Dacă ar fi să alegeţi o persoană căreia îi datoraţi cine sunteţi omul de astăzi, care ar fi acea persoană?

– Nu ştiu dacă este o persoană. Familia este cea care a contat cel mai mult în viaţa mea, până la căsătorie, după care soţia. Până la urmă, tot familia ca entitate, a fost cea care m-a modelat şi mă modelează în continuare. Am crescut ca un om cu o familie normală, tradiţională. Am continuat tradiţia asta, am văzut că reţeta asta este de succes prin ceea ce am lăsat în urmă, respectiv fata mea. Acum văd că şi fata urmează şi are aceleaşi dorinţe. Până la urmă, în jocul ăsta al vieţii, specia îşi alege modelele care îi dau cele mai bune şanse de supravieţuire şi de dezvoltare. Şi cred că modelul ăsta, al familiei, este un model cât de se poate de reuşit.

Mugur Mihăescu de la Vacanța Mare, căsnicie de 29 de ani

E vreun secret al căsniciilor longevive ca a dumneavostră?

– Depinde strict de oameni. Atâta timp cât lucrul ăsta îţi aduce fericire şi împlinire e foarte bine. Dar nu este universal valabil, pentru că suntem diferiţi, unii ştiu să „diluiască” treaba asta, alţii nu ştiu, pentru alţii nu e genul lor. Nu pot să judec pe cineva care nu are aceleaşi păreri ca şi mine.

„Prostia omenească nu mă mai face să râd, mă enervează teribil de mult”

Ce vă faceţi pe dumneavoastră să râdeţi, în afară de prostia omenească, aşa cum aţi declarat în repetate rânduri?

– Ai să râzi, dar prostia omenească nu mă mai face să râd. Din nefericire mă enervează teribil de mult. Am încercat prin râs să-i dau lovituri, dar văd că nu merge. Să râd mă fac multe lucruri, văd foarte multe comedii la care râd. În general lucrurile care te surprind în viaţă şi ies din tiparele pe care creierul şi le-a format despre normalitate, mă fac fie să rămân uimit şi mut, fie să rând în hohote.

Aveţi în minte o comedie la care aţi râs? Cred că lumea ar fi curioasă să afle…

-O comedie la care am râs şi pe care am văzut-de două ori este „Teambuilding”. Despre „Haita de acţiune” nu pot să vorbesc pentru că, fiind în interior, vezi altfel lucrurile, deja ştii scenariul, l-ai citit, ştii tot despre el. Comedia te surprinde atunci, prima oară. Au fost multe comedii pe care le-am văzut de multe ori şi nu mă satur de ele.