Pandemia pune economia pe butuci. “Procesele de insolvenţă, mai numeroase decât cele de divorţ”

Avocatul Andrei Lazăr comentează, în exclusivitate pentru FANATIK, situația proceselor cauzate de insolvență, de la declanșarea pandemiei. Numărul acestora a crescut dramatic, iar cifra conflictelor de natură economică a depășit-o pe cea a cauzelor obișnuite, care îi purtau pe români pe drumul către tribunal.

Inevitabil, extinderea fenomenului COVID-19 nu avea cum să nu-și pună amprenta și pe aspectul juridic al vieții noastre sociale. O mulțime de români au sărăcit, alții se mențin cu greu la limita supraviețuirii. Este partea ascunsă dar previzibilă a războiului cu molima și cu moartea. Tribunalele n-au rămas, însă, pustii, iar cazurile de procese economice au crescut.

„Cererile de intrare în insolvență s-au înmulțit alarmant, în această perioadă critică. O mulțime de firme au intrat incapacitate de plată, foarte multe persoane fizice dar și juridice au înțeles greșit că nu mai trebuie să-și achite anumite obligații, fiecare urmărește să-și prezerve cât mai mult posibil economiile și să-și diminueze cheltuielile, astfel că s-a ajuns, practic, într-un adevărat carusel, într-un lanț în care s-au rupt toate verigile!”, ne-a declarat, în exclusivitate, avocatul Andrei Lazăr.

Andrei Lazăr: „E posibil ca numărul proceselor economice, legate de insolvență, să-l depășească pe cel al divorțurilor, pe timp de pandemie!”

Din nefericire, nu cunoaștem exact numărul de procese care s-au desfășurat sau sunt pe rol, în această perioadă. Teoretic, centralizarea acestor cazuri are loc la final de an. Cu toate acestea, există estimări, iar situațiile conflictuale care au la bază probleme de natură economică par mai multe ca niciodată.

Digi24.ro

Doi angajați de la o bancă din București au văzut că un client avea o sumă mare în cont și i-au furat 140.000 €

„Nu cred că, în acest moment, au fost făcute statistici pe tema variației de procese. Dar, vă spun cu certitudine că s-au înmulțit intrările în insolvență. E posibil ca numărul acestor procese să fie mai mare decât al celor cauzate de divorțuri sau de violențe, pentru că impactul economic a fost devastator, în anumite momente. Avem la îndemână exemplul „Horeca”, poate cel mai notoriu. Cum se spune în popor, mulți au fost nevoiți să tragă obloanele…”, a continuat Andrei Lazăr.

Cazurile de divorț și de violență s-au înmulțit considerabil

Pandemia a atins absolut toate fațetele vieții sociale. Logic, justiția nu putea face excepție. Dincolo de aspectul economic, stresul continuu, problemele familiare încă rămase nerezolvate până în momentul fatidic al izbucnirii crizei sau alte cauze apărute, teoretic, peste noapte, ne-au răvășit, pe mulți dintre noi. Și dincolo de aspectul psihologic al situației, „procesomania ” a crescut în intensitate, iar avocații pot depune mărturie.

Andrei Lazăr a încercat să ne lămurească exact care este speța cea mai des întâlnită în această perioadă: „Este greu de spus care este majoritatea cazurilor, dar, în mod cert, s-au înmulțit procesele de divorț și de violență domestică. Nu știu să vă spun procentual, dar am văzut mai multe păreri și studii, atât opinii științifice, cât și explicații ale psihologilor, referitoare la extinderea acestei probleme, pe timpul pandemiei”.

„Zădărnicia combaterii bolilor”, o nouă speță

Dincolo de aceste situații, poate previzibile, există și un aspect nou, iar interlocutorul nostru a insistat pe marginea acestui aspect: „A mai apărut o cauză, și anume zădărnicia combaterii bolilor. Este un articol în Codul Penal intitulat „Infracțiuni asupra sănătății publice”, iar una dintre aceste infracțiuni este zădărnicia combaterii bolilor. Până la debutul pandemiei, era o abatere rar întâlnită în practică. Ea presupune împiedicarea anumitor măsuri care se impun pentru asigurarea sănătății publice”.

Digisport.ro

A renunțat la sportul profesionist și a devenit ”cea mai frumoasă actriță de la Hollywood”

L-am rugat pe intervievatul nostru să explice, pe larg, cum s-a dezvoltat acest flagel. Așa cum era, poate, de bănuit, totul a pornit de la nerespectarea normelor de carantinare. „Toți cei care au fost declarați infectați cu Coronavirus au avut obligația de a sta în carantină instituționalizată timp de 40 de zile. Așa s-a numit, în sensul că era supravegheată de organele statului. Din păcate, foarte multe dintre aceste persoane au înțeles să nu respecte această măsură. Supravegherea se făcea simplu. Venea poliția și te căuta la ușă. Ori nu te găsea sau te întâlnea pe stradă și te legitima. Exista o evidență înregistrată a persoanelor carantinate și obligate să stea în izolare la domiciliu și se întocmea dosar penal, pe motiv că nu s-a respectat această măsură și, ieșind în comunitate, individul respectiv contribuia la propagarea virusului”, a precizat Andrei Lazăr.

Avocatul cu care am discutat nu s-a confruntat cu situații de acest gen, dar ele nu sunt atât de simple, precum par la prima vedere. Lazăr nu a evitat subiectul, astfel că am aflat amănuntele necesare, pentru a înțelege situația, în ansamblul său: „Nu am apărat asemenea persoane și nu știu câte dintre ele au ajuns inclusiv în instanță. Cred că marea majoritate se află în faza de urmărire penală. Și eu sunt curios cum vor privi instanțele aceste infracțiuni și ce pedepse se vor aplica”.

Curiozitatea ne-a îndemnat să aflăm cum reacționează un avocat, în situația delicată în care ar trebui să pledeze într-o speță de acest tip. „Ce tactică aș aborda, dacă aș fi apărătorul unui om care a încălcat regulile de carantinare? În primul rând, trebuie văzut contextul, în funcție de fiecare caz. Poate cineva a fost obligat de o situație de forță majoră să părăsească domiciliul sau poate că nu a înțeles exact care îi sunt obligațiile. Este greu de apreciat, totul variază de la caz la caz. Dacă aș constata că este vinovat și că își cunoștea exact obligațiile, aș urmări să primească o pedeapsă cât mai mică. Legea prevede pedeapsa închisorii de la 6 luni la 2 ani, alternativ cu amenda. Aceasta din urmă se decide conform cuantumului permis de lege. Nu este prevăzută o amendă fixă”, a precizat domnia sa.

„Nu înseamnă că încerci să-l scapi, nevinovat…”

Există, așa cum este și firesc, o dilemă generală care, încă, duce lipsa unor răspunsuri coerente. Oare în lumea avocățească există o deontologie fixă sau, pentru o sumă foarte mare, un avocat ar merge până în pânzele albe, apărând un tip vinovat, care chiar a împărțit boala în jurul său? Poate că situațiile sunt diferite, în funcție de contexte și mai ales de oameni…

Și din acest punct de vedere, Andrei Lazăr este categoric: „Aici, din păcate, percepția opiniei publice este un pic deformată. Orice om, indiferent de gravitatea faptei pe care a comis-o, are dreptul la apărare. Trebuie să i se respecte drepturile și libertățile, iar tu, ca avocat, în cazul în care ai convingerea că este vinovat, trebuie să-i aduci la cunoștință acest lucru și să încerci să găsești o soluție cât mai favorabilă, în limitele prevăzute de lege. Nu înseamnă neapărat că tu încerci să-l scapi nevinovat. Dacă tu constați că nu există probe care să-i dovedească, dincolo de orice dubiu, vinovăția, poți alege și această cale. Dar aici apare diferența. Repet, orice om are dreptul la apărare și trebuie să i se respecte toate drepturile și libertățile prevăzute de Codul Penal, de Constituție etc. Până la urmă, acesta este rolul avocatului: să te lupți pentru ca persoanei respective să-i fie respectate drepturile”.

Avocatul Lazăr a fost ocolit de asemenea situații. Nu l-au găsit și nici el nu le-a căutat. Ba din contră… „Nu am avut cazuri de asemenea factură de la începutul pandemiei și nici nu am văzut soluții de acest gen. Există posibilitatea ca, teoretic, să se încheie dosarul și la Parchet, fără ca personajul în cauză să fie trimis în judecată și să se facă acorduri de recunoaștere, iar vinovatului să i se aplice o amendă ori o pedeapsă cu suspendare. Sincer, nu cred că cineva va primi o pedeapsă cu închisoarea pentru o astfel de infracțiune, chiar dacă ea este comisă într-un context atât de grav. Până la urmă, este foarte greu să demonstrezi că persoana respectivă a infectat alți semeni. Totuși, infracțiunea este una de prevenție, adică nu trebuie să stai să aștepți să se îmbolnăvească lumea”, a explicat dumnealui.

Hărțuirea sexuală, motivul celui mai dificil caz

Gazetarul este, prin excelență, curios și iscoditor. Dincolo de contextul pandemiei, ne-am interesat care a fost, în această perioadă, cel mai dificil proces în care avocatul Andrei Lazăr s-a implicat. Așteptarea ne-a fost încununată de succes, deși motivul procesului în care a pledat nu este, deloc, unul… plăcut. Ba din contră…

Întrebat care a fost cel mai greu caz pe care l-a întâlnit din primăvară, avocatul ne-a mărturisit: „Am un caz simplu și, paradoxal, în același timp foarte complicat. Simplu, ca faptă propriu-zisă, complicat, din punct de vedere juridic… Este vorba despre o hărțuire sexuală. Ne raportăm la o persoană vătămată în vârstă de 12 ani, dar infracțiunea nu s-a finalizat. Bărbatul s-a speriat, a deschis ușile, iar copila respectivă a fugit. Se pune problema dacă este o tentativă clară sau dacă s-a desistat el (acesta este termenul juridic), adică s-a oprit din proprie inițiativă ori s-a potolit, speriat de țipetele ei. Iar aici este un fir de ață foarte subțire. Eu eram apărătorul lui… Cum spuneam, fiecare om are dreptul la apărare, deși nu este, evident, o infracțiune cu care ți-ai „dori ” să te întâlnești. Însă, vorbind strict din punct de vedere juridic, problema este foarte delicată. El zice „mi s-a făcut milă de ea și am lăsat-o să plece”, dar judecătorii spun că bărbatul s-a speriat de țipetele fetiței și că, în continuare, este vorba despre tentativă. Așa că, deocamdată, la fond este condamnat…”.

Buzunarele avocaților, „atinse” de criză

Poate că foarte mulți cititori sunt interesați să afle dacă, în această perioadă, dificilă pentru toată lumea, avocații trăiesc mai bine decât mulți dintre români. Alte categorii sociale au pierdut bani, alții chiar au ajuns la sapă de lemn.

„La prima vedere, noi suntem o categorie socială mai puțin afectată, mai ales că, în perioada stării de urgență, s-a prevăzut în mod expres că trebuie să ne continuăm activitatea. Practic, pornind de la toate aceste probleme, spre exemplu insolvențe ale firmelor și pierderea locului de muncă pentru anumite persoane fizice, au scăzut veniturile populației și, indirect, fenomenul ne-a afectat și pe noi, mai ales în perioada stării de urgență. Atunci, instanțele au fost închise și au existat doar anumite cazuri urgente, pe rol. Vorbim despre cazurile cu arestați, spre exemplu. În acea perioadă, cam toți lucrătorii din breasla mea au fost afectați. Ușor, ușor, lucrurile au început să se redreseze, dar, comparativ cu situația anteroară, se simte o scădere. Ce să mai spun, procese multe, bani puțini… Oamenii urmăresc să-și diminueze cât mai mult cheltuielile, cu gândul că nu știm ce va fi”, a recunoscut interlocutorul nostru.

„Nu dau omul pe ușă afară, dacă nu are bani!”

Nici măcar onorariile avocaților nu s-au mărit, în acest timp. Cumva, poate părea paradoxal, dar Andrei Lazăr a punctat: „Este foarte greu să crești onorariile, atâta timp cât clientul ori nu poate, ori nu este dispus să plătească. Trebuie luat în calcul și acest aspect. Poate omul și-a pierdut locul de muncă sau i s-a diminuat salariul, dar mai există persoane care se gândesc că nu au nevoie de avocat și încearcă să-și rezolve problemele singure”.

În urma unei asemenea discuții, în care un avocat renunță la secrete și abordează o mină deschisă, este extrem de interesant ce ar mai fi de adăugat. Curios sau nu, Andrei Lazăr a vorbit despre o schimbare a modului de abordare, față de cetățeni…

„Ar trebui să avem o flexibilitate mai mare la nevoile clienților. Evident, având în vedere acest context socio-economico-medical… Până la urmă, depindem foarte mult de situația medicală. Trebuie să descoperim idei cât mai flexibile pentru clienți, atât în privința găsirii soluțiilor juridice, cât și pentru a concepe rezolvări ușoare pentru plata onorariilor. Sunt frecvente situațiile în care unii colegi au refuzat să apere unii clienți, atât din pricina prețului onorariilor, cât și din cauza spețelor respective. Pentru mine, nu este un criteriu primordial. Nu dau omul pe ușă afară, dacă nu are bani… Încerc să mă pliez cât mai bine pe nevoile sale și, evident, nici eu să nu muncesc degeaba”, a încheiat Andrei Lazăr.

Andrei Lazăr, un avocat… fotbalist

Avocatul Andrei Lazăr are 47 de ani, este căsătorit și tatăl unei fete în vârstă de 22 de ani. Este absolvent al Facultății de Drept și a lucrat ca asistent universitar, procuror și director de bancă. În prezent, este consilier local la Primăria Bragadiru și membru ADSA (Asociația pentru Dialog și Solidaritate a Avocaților), asociația care deține și o echipă de fotbal, formată din avocați. Pasiunile sale sunt istoria, fotbalul, muzica și călătoriile.