Preoți ruși ridică vocea contra invaziei din Ucraina. „Frate împotriva fratelui”. „Căutăm o rugăciune care să considere războiul o crimă”

Clerul din Biserica Ortodoxă Rusă a lansat un apel la reconciliere și încetarea războiului din Ucraina. Cuvintele lui Iisus din Evanghelii, îndemnuri pentru enoriași să înalțe rugăciuni pentru pace, dar și comparații cu Germania, care a pornit războiul ca să „decomunizeze” URSS, aproape nimic nu lipsește din arsenalul cu care tot mai mulți preoți ruși se ridică împotriva războiului pronit de Rusia în Ucraina.

Preoți ruși ridică vocea contra invaziei din Ucraina

Unul dintre autorii acestui apel, părintele Andrei Kordocikin, este preot, publicist și scriitor. El povestește că războiul din Ucraina l-a tulburat atât de tare încât, în ultimele zile, n-a mai putut să doarmă deloc.

„Îmi pare că e foarte important, pentru orice om, nu doar pentru creștini, să înțeleagă că sunt vremuri de mari încercări, dar nu neapărat vremuri rele. Pentru că, în orice vremuri, mai ales în cele dificile, un om poate să-și descopere partea cea mai bună, mai nobilă, mai înaltă. Sau, dimpotrivă, cea mai joasă și mai urâtă latură a sa. Pentru că în acest sens, nu doar cei care sunt pe front și suferă fizic, ci orice om, nu contează dacă e rus sau ucrainean sau altceva, poate cădea sub demonul agresivității. „De asta avem nevoie!” – dacă un om reacționează astfel când vede imaginile cu oameni răniți, suferinzi sau morți, el este deja o victimă a războiului.

Cât timp mai avem compasiune pentru cei care suferă, încă nu am fost transformați, handicapați moral de război. Ceea ce ni se întâmplă e greu de suportat singur. E foarte important să găsești oameni care gândesc și simt la fel. Și mai cred că oricine are nevoie să vadă pe cineva care e într-o stare mai proastă decât el însuși. Comunicăm diferit în aceste zile cu cei apropiați, chiar cu soțiile sau copiii, pentru că ne imaginăm pe noi înșine, pentru câteva minute, treziți de sirenele de alarmă antiaeriană sau de explozia unei bombe. Dacă mergi cu copilul în mașină, imaginează-ți pentru un moment ce se întâmplă dacă nu ai putea să fugi dintr-un oraș asediat pentru că nu știi dacă ai suficientă benzină. Astfel de evenimente ne schimbă pe toți.

Digi24.ro

O femeie de 60 de ani, cu un aspect uluitor de tânăr, a câștigat un concurs de frumusețe și s-a calificat pentru Miss Argentina

Tot ce a rămas e adrenalina

Întrebat de reporter cum se face că unii, la începutul invaziei din Ucraina, s-au bucurat la aflarea veștii despre război, preotul spune că e vorba de oameni care nu cunosc războiul real, ci doar creșterea de adrenalină provocată de filme și jocuri video.

„Cred că ce se întâmplă acum e firesc. Bunicii noștri, care au trecut prin război, când ne povesteau despre Al Doilea Război Mondial încheiau mereu cu „Să dea Dumnezeu să nu vezi războiul”. Generația actuală știe de război doar din filme și jocuri pe calculator, unde un personaj mort poate fi înviat cu o simplă apăsare de buton. Pentru bunicile noastre, ziua de 9 Mai era cea mai importantă sărbătoare, pe care o serbau cu la crimi în ochi, era sfârșitul războiului. Dar acești oameni au murit. Acum nu mai e nimeni să plângă. Tot ce a rămas e adrenalina. Bucuria victoriei, plătită nu cu propriul sacrificiu, ci cu al altora, este atât de înrădăcinată încât vedem oameni care celebrează victoria înainte de a ăncepe războiul.

Sigur, dacă te întrebi de ce lucrurile care se întâmplă acum se înntâmplă tocmai rușilor, supraviețuitori ai celui mai devastator război din secolul XX. De exemplu, te întrebi asta și când îl citești pe Remarque. „Nimic nou pe frontul de vest” este, în Germania, cea mai publicată carte după Biblie, este cel mai puternic manifest anti-război, scris de un om care a fost în război și i-a cunoscut toate ororile. O carte citită de orice persoană cât de cât educată din Germania. Și, cu toate acestea, țara care citise această carte a intrat în Al Doilea Război Mondial doar pentru că un psihopat narcisist a vrut să intre în istorie.

Tragedia Germaniei, un averisment și o lecție pentru Rusia

Desigur, Germania era blestemată să piardă, pentru că viziunea unui narcisist despre lume nu se potrivește cu realitatea, iar ciocnirea dintre visele de mărire și lumea reală sfârșește crud și tragic. Acești oameni, cumva, la un moment dat lasă un semn luminos în istorie, dar energia lor poate duce țara la dezastru.

Digisport.ro

Un fotbalist celebru și soția sa, filmați în duș. Imaginile au făcut înconjurul lumii

Al Doilea Război Mondial a început cu o chemare nobilă: eliberarea sudeților și decomunizarea Uniunii Sovietice. Și, desigur, pasiunea luptei cu comunismul era împărtășită de mulți. Mai ales de unii reprezentanți ai clerului, precum părintele John Shakhovskoy, care a spus că „mâinele Fuhrer-ului sunt mâinile unui chirurg care smulg tumoarea comunismului din Rusia”. Dar toată această discuție despre decomunizare a fost praf în ochi, care masca ideea de a cucerii noi teritorii. Cum s-a sfârșit pentru Germania știm. Și știm că mulți germani născuți după război încă poartă această povară.

Dar Germania este și un exemplu pentru felul în care o țară poate să se confrunte cu adevărul, să întoarcă cea mai teribilă pagină din istoria sa, iar căința depășește falsa rușine, penitentul privește adevărul în ochi și devine stăpân pe sine”.

Întrebat ce părere are despre interzicerea cuvântului „război” cu privire la invazia din Ucraina, preotul a explicat legătura dintre vorbire, putere și opresiune. „În Biblie se spune că lumea a fost făcută prin cuvânt. Într-un sens larg, nu e vorba doar de Cuvântul lui Dumnezeu, care creează toate, ci de orice manifestare a culturii, a spiritului, care e acțiune a cuvântului. Cuvântul nu e doar o manifestare biologică, ci un dar de la Dumnezeu. Când Iisus vindecă oameni care nu pot vorbi sau nu aud, el le dă înapoi acest dar divin, capacitatea de a auzi și de a vorbi, de la același nivel, nu de sus în jos, le redă capacitatea de a vorbi fără dispreț. Pentru că, dacă asta nu se întâmplă, atunci singura comunicare între comunități rămâne violența. E ceea ce se întâmplă acum”.

Și, deși critică faptul că Ucraina nu a reușit să ofere drepturi minorităților, el spune că astfel de probleme nu se rezolvă prin intervenții străine și prin violență.

Căutăm o rugăciune care să spună că războiul e o crimă

În aceste zile în care ne simțim înfricoșați și neajutorați în fața realității, mulți oameni, chiar și dintre cei care nu sunt foarte bisericoși, ar vrea să se roage pentru omenire, pentru ca avest război care pârjolește lumea să se încheie cât mai repede. Cum poate o persoană fără experiență religioasă să facă asta? Câteva răspunsuri de la Protopopul Bisericii Sfânta Treime din Moscova, Kokly Alexei Uminski.

Trebuie să spun că biserica noastră are o bogată tradiție a rugăciunilor, dar nu pentru pace, din nefericire, ci pentru o victorie măreață contra dușmanilor. Astfel de rugăciuni sunt mult mai ușor de găsit în ceasloavele noastre. În istoria lumii și a Europei sunt multe bătălii cu ceea ce am putea considera inamicul ideal. Dar timpurile s-au schimbat. Evanghelia lui Christos începe să se adeverească, popoare se ridică împotriva altor popoare, regate contra altor regate, frate se ridică împotriva fratelui. Și avem, astfel o poveste complet diferită. Pentru că este imposibil să consideri dușman  o persoană ce are aceeași cultură, practic aceeași limrusiabă, aceeași credință, o singură istorie, o istorie bisericească comună, aceiași sfinți.

Preotul dă exemplul celor 12 greci care au construit cea mai importantă catedrală din Kiev, Pecersk Lavra, prăznuiți de Biserica Ortodoxă Rusă. „Sigur, poți să-i numești dușmani, dar e o minciună îngrozitoare. O minciună menită să creeze o imagine falsă de dușman care să permită intervenția și să acopere adevărata responsabilitate.”

Războiul e un păcat universal. Un păcat nu justifică nicio violență

„Dar rugăciuni pentru lume nu sunt, de fapt, prea multe. Acum, preoții ortodocși sunt preocupați exact de găsirea unor astfel de rugăciuni și slujbe prin care războiul însuși să fie respins. Pentru că războiul e un păcat universal. Un păcat nu justifică nicio violență. Nicio crimă. Nicio acțiune violentă contra aproapelui. Căutăm o rugăciune care să spună că războiul e o crimă”, mai spune preotul.

„De astfel de rugăciuni avem nevoie în aceste zile. Vrem să-i cerem lui Dumnezeu să intervină în această situație. Pentru că nimeni altcineva nu o poate face. Avem probleme, cu adevărat. Dar, vedeți, Dumnezeu nu se grăbește, din păcate. Sau nu atât de tare cât ne-am dori. Așa că de astfel de rugăciuni avem nevoie acum: „Doamne, grăbește-te! Doamne, vino cât mai curând, nu întârzia. Doar Tu ne poți ajuta”. Cred că orice creștin ar trebui să se roage astfel, indiferent de biserică”, mai spune părintele Alexei Uminski.

„În plus, duminica aceasta le-am cerut enoriașilor să facem doar o rugăciune pentru pace. Am compus-o adunând mai multe rugăciuni care deja existau și am adăugat o binecunoscută rugăciune pentru dragostea de oameni, „Pentru înmulțirea dragostei și îndepărtarea urii”. Și am publicat această rugăciune pe siteul parohiei și i-am rugat pe toți credincioșii să citească zilnic această rugăciune”, mai spune parohul Bisericii Sfânta Treime din Moscova.

Despre război, preotul vorbește cu durere. „Știți, suntem teribil de divizați, în lume, în țara noastră, în biserică. Împărțiți după ideea că „cine nu e cu noi e împotriva noastră”. Și e oribil că un rus nu-și poate pune o astfel de întrebare. E o întrebare fără răspuns. În copilărie, toți auzeam acel cântec pe versurile lui Evtușenko, „Rușii vor război”. Îmi amintesc cum mă simțeam când eram copil: mă înfiora această melodie. Toată lumea înțelege: nu poate fi adevărat, nu poate fi adevărat că rușii vor război. Oricum ar fi acesta, drept, nedrept, nu contează. Și dintr-o dată mi-am dat seama că nu mai putem cânta acest cântec astăzi. Nu este despre noi. Este un dezastru. Și sunt îndurerat că nu mai pot cânta acest cântec.