Singurul atacator supraviețuitor din grupul care a comis atacurile de la Paris din noiembrie 2015 a fost găsit vinovat de terorism și crimă. Salah Abdeslam a primit o condamnare rară pe viață pentru rolul său în atacurile cu arme și bombă care au ucis 130 de persoane.
Instanța a condamnat și alți 19 bărbați implicați în atacuri, dintre care șase se crede că ar fi murit. Procesul, cel mai lung din istoria modernă a Franței, a început în septembrie anul trecut.
Timp de mai bine de nouă luni, victimele, jurnaliştii şi familiile decedaților s-au aliniat în faţa sălii de judecată special construită din Paris pentru a pune cap la cap povestea celui mai grav atac din Franţa de la al Doilea Război Mondial.
Atacurile care au avut loc în baruri, restaurante, stadionul național de fotbal și sala de concerte Bataclan în 13 noiembrie 2015 au provocat sute de răniți pe lângă cei 130 de morți.
La începutul procesului, Abdeslam a avut o atitudine sfidătoare, descriindu-se drept „soldat” al așa-numitului grup Stat Islamic (IS). Dar, mai târziu, el și-a cerut scuze victimelor, spunând instanței în remarcile sale finale că „nu este un ucigaș” și că a-l condamna pentru crimă ar fi „o nedreptate”.
De asemenea, el a susținut în timpul procesului că a decis să nu-și detoneze vesta explozivă în noaptea atacului și a aruncat-o într-o suburbie din Paris.
Cu toate acestea, instanța a acceptat dovezi potrivit cărora vesta sinucigașă era defectă și, prin urmare, nu a crezut că Abdeslam s-a răzgândit în ultimul moment.
Pedeapsa sa pe viață înseamnă că are doar o mică șansă de eliberare condiționată după 30 de ani. Este cea mai severă pedeapsă pentru infractorii din Franța și este rareori pronunțată de instanțele din țară.
Instanța a pronunțat pedepse cu închisoarea pentru alți 19 condamnați, printre care:
Într-o acțiune separată în justiție, o instanță belgiană urmează să pronunțe în scurt timp verdicte în procesul a 14 persoane acuzate că au acordat ajutor material atacatorilor din Paris.
Printre suspecți – 13 bărbați și o femeie – se numără și vărul lui Abdeslam, Abid Aberkane, acuzat că l-a ascuns pe atacator în casa mamei sale înainte de eventuala lui arestare în 2016.
Procuratura a cerut pedepse cu închisoare de la trei la patru ani.
Vărul lui Abdeslam și-a cerut scuze instanței luna trecută, argumentând că i s-a spălat creierul vizionând videoclipuri IS: „Nu am ucis pe nimeni. Cât despre faptele pentru care sunt învinovățit, îmi pare rău, m-am comportat ca un idiot”, relatează BBC.
Își spun „potages” – o combinație a cuvintelor franceze pentru prieteni (potes) și ostatici (otages). Un grup de prieteni unic, creat în experiența comună de a fi prins în cel mai grav atac pe timp de pace din Franța în urmă cu șase ani, când jihadiștii islamiști au ucis 130 de persoane în mai multe locuri din Paris.
Miercuri, o parte dintre potages s-au aflat în sala de judecată special construită în Paris, pentru a audia verdictele pronunțate pentru 20 de bărbați acuzați de implicarea în acele atacuri din noiembrie 2015.
A fost sfârșitul unui proces maraton de nouă luni care și-a pus amprenta asupra Franței.
„Verdictul instanţei va marca un nou început”, a spus unul dintre potages, David Fritz Goeppinger. „Nu sunt sigur cum mă simt.”
Pentru el, cea mai importantă parte a procesului a fost mărturia a sute de victime, inclusiv a lui.
„Pentru prima dată, justiția ne-a auzit [și] ceva s-a schimbat”, a spus el. „Am împărtășit câteva detalii pe care nu le-am împărtășit niciodată în cartea mea sau cu soția mea. Trebuia să împărtășesc în totalitate ceea ce sa întâmplat.”
David, un fotograf, a fost unul dintre ultimii ostatici care au scăpat din Bataclan în acea noapte. Și-a petrecut cea mai mare parte a anului trecut făcând portrete ale victimelor, ale ofițerilor de poliție, chiar și ale fostului președinte francez, François Hollande, când aceștia s-au prezentat să depună mărturie la tribunal.
„Pentru mine, a fost foarte, foarte important să nu fiu pasiv”, a spus el, citat de BBC. „Ca victimă, trecând prin nouă luni de proces, cu toată acea durere psihologică, am avut nevoie să iau taurul de coarne.”
Unul dintre martorii pe care David i-a fotografiat la tribunal a fost prietenul său, Arthur Dénouveaux, care a scăpat din Bataclan la scurt timp după ce bărbații înarmați au intrat, iar acum conduce grupul de sprijin pentru victime Life for Paris.
„Mă simt uşurat că procesul a existat”, a spus Arthur. „Am găsit niște răspunsuri. Dar mai mult decât atât, mă simt puțin dezgustat de 13 noiembrie, în sensul în care am intrat în atât de multe detalii încât acum nu mă mai interesează să vorbesc despre asta – și cred că asta este cea mai bună parte.”
Dintre toate sutele de portrete pe care David le-a făcut de-a lungul procesului, preferata lui este o fotografie a grupului de potages. Șapte bărbați și femei, care s-au întâlnit ca ostatici, s-au înghesuit pe coridoarele superioare ale Bataclanului, nesiguri dacă vor scăpa vreodată cu viață.
David însuși apare în imagine.
„Procesul mi-a adus revelația că prieteniile pe care le-am crescut în ultimii șase ani provin din ceva dureros”, a spus el.
Întrebat cum va se va schimba viața lui, odată cu terminarea procesului și aflarea verdictelor.
„Tehnic nu se va schimba nimic”, a spus el. „Dar în mintea noastră, ne vom aminti că am trecut împreună prin acele nouă luni. Și pentru prima dată, vom ști că nu suntem singuri.”