Robinson Crusoe a existat cu adevărat. A stat 4 ani și 4 luni pe o insulă pustie înainte să fie salvat

Robinson Crusoe a trăit cu adevărat și a petrecut 4 ani și 4 luni pe o insulă pustie. Navigatorul a fost salvat, iar povestea lui a inspirat celebrul roman al lui Daniel Defoe.

Robinson Crusoe a existat cu adevărat și a trăit pe o insulă pustie 4 ani și 4 luni

Romanul “Robinson Crusoe”, scris de Daniel Defoe, este unul foarte cunoscut în literatura engleză, a fost inspirat din fapte reale. Omul care a inspirat acest roman a fost un pirat și naufragiat englez care a petrecut mai bine de patru ani pe o insulă pustie.

Cu trei secole în urmă, un marinar scoțian se afla în largul coastelor chiliene, pe o navă britanică destul de instabilă, Cinque Ports. Este vorba despre Alexander Selkirk, însă nu acesta era numele său real.

Marinarul ar fi început să-i reproșeze căpitanului că vasul, era periculos, conform Smithsonian Magazine. Această revistă este cea care a publicat povestea, ce a fost făcută publică de un urmaș al naufragiatului.

Digi24.ro

Un român a vrut să fure bani dintr-un bancomat din Italia și a rămas fără o mână

Selkirk era un mavigator priceput, fiind corsar, la fel ca echipajul navei. Toți erau pirați legalizați pentru Coroana Britanică și au petrecut un an pe mare, în largul Americii de Sud, perioadă în care au jefuit mai multe nave spaniole, precum și sate de coastă.

Atunci când navigatorul a făcut un lucru care i-a definit următorii ani din viață, nava Cinque Ports a ancorat în largul unui arhipelag pustiu, situat la 418 mile vest de Valparaiso, Chile. Totul se întâmpla în octombrie 1704.

În vârstă de 28 de ani, Selkirk i-a cerut căpitanului, locotenentul Thomas Stradling, care avea doar 21 de ani, să-l lase pe cea mai mare insulă. Navigatorul îl considera arogant pe căpitan, însă acesta i-a făcut pe plac și l-a lăsat la țărm.

Selkirk era foarte capricios, însă a vrut să-i ceară scuze căpitanului în momentul în care a realizat că niciunul dintre ceilalți membri ai echipajului nu avea de gând să i se alăture în momentul său de răzvrătire. Căpitanul a refuzat, însă, iar navigatorul a rămas pe insulă.

Digisport.ro

O actriță celebră din SUA a văzut un român și a izbucnit imediat în râs. Ce a urmat

Cum a supraviețuit piratul

Pe navele de pirați existau și niște reguli. Cei care nu le respectau primeau pedepse, precum părăsirea pe o coastă sau pe o insulă pustie. Puțini erau cei care supraviețuiau după o astfel de provocare.

Potrivit Historia, în romanul “Robinson Crusoe” există cea mai precisă relatare a unui pirat care a rămas părăsit pe o insulă pustie. Aventurile lui Alexander Selkirk, membru în cadrul echipajului bucanierului englez William Damper, au inspirat romanul scriitorului englez Daniel Defoe.

Selkirk a fost abandonat pe insulă în 1704. Acesta avea doar “hainele şi aşternutul de pat, o puşcă, ceva praf de puşcă, gloanţe, tutun, o toporişcă, un cuţit, un ceainic, o Biblie, câteva scule, instrumentele şi cărţile sale de matematică”.

Navigatorul a fost recuperat abia după 4 ani și 4 luni, în februarie 1709, de o expediție piraterească ce era condusă de căpitanul Woodes Rogers. Piratul a avut o poveste interesantă, care a fost relatată în 1712, într-o carte publicată în Londra. Cinci ani mai târziu, a apărut și romanul lui Daniel Defoe.

În realitate, povestea piratului a fost mult mai grea decât cea a lui Robinson Crusoe, așa cum era descrisă în roman. Alexander Selkirk (născut sub numele scoțian Selcraig) a rămas pe insulă cu speranța că va fi salvat rapid. A ajuns, însă, să petreacă acolo mai bine de patru ani.

Alexander Selkirk, condiții grele pe insulă

În primele luni, Selkirk s-a gândit chiar să-și ia viața, având și o pușcă la dispoziție pe insulă. La un moment dat, a devenit foarte agil și putea alerga desculț de dealurile abrupte de deasupra golfului. Putea urmări și o capră.

De asemenea, cu cremenele muschetei sale, a reușit chiar să aprindă focul. A încercat să îl mențină zi și noapte încercând, totodată, să-l ascundă de navele spaniole. Spaniolii obișnuiau să-și tortureze prizonierii sau să-i transforme în sclavi în minele de aur din America de Sud.

Salvarea a venit pe 2 februarie 1709, atunci când a apărut vasul lui Woodes Rogers. Selkirk și-a povestit aventurile cu cât mai multe detalii, apoi a făcut o descoperire interesantă.

Se pare că navigatorul lui Rogers era, de fapt, William Dampier. Acesta l-a recunoscut pe Selkirk drept un camarad din voiajul St. George-Cinque Ports. Acesta l-a ajutat pe scoțian să se bărbierească, i-a oferit haine și l-a ajutat să fie, din nou, navigator.

După mai bine de patru ani în care a sperat că va fi salvat, se putea întoarce acasă. Acesta a mai rămas pe mare încă doi ani, deoarece avea succes cu jafurile din largul coastelor din Peru și Ecuador.

A revenit pe râul Tamisa din Londra în octombrie 1711, la opt ani de când a plecat să navigheze. După ce s-a întors acasă, navigatorul a devenit o adevărată celebritate, ba chiar s-ar fi căsătorit cu două femei în același timp.

Aventurile lui Selkirk au inspirat unul dintre cele mai cunoscute romane

La acea vreme, Daniel Defoe era un activist politic cunoscut, dar și un autor, iar povestea lui Selkirk l-a fascinat. Scriitorul s-a întâlnit cu Woodes Rogers, care i-a spus povestea navigatorului. În 1719, la 59 de ani, Daniel Defoe a publicat romanul fenomen “Robinson Crusoe”, considerat o capodoperă a literaturii britanice.

În noiembrie 1720, la 44 de ani, Selkirk s-a angajat ca scund pe o navă de război, HMS Weymouth. Aceasta se îndrepta către Guineea și Coasta de Aur a Africii în căutarea piraților.

Aceasta a fost, însă, o călătorie în care toată lumea era afectată de febra galbenă și, probabil, de tifos. În jurnalul navei au fost înregistrate zeci de decese timp de un an, de multe ori chiar trei sau patru pe zi.

Alexander Selkirk a murit pe 13 decembrie 1721, iar corpul său a fost aruncat peste bord, așa cum se proceda și cu ceilalți, conform Smithsonian Magazine.

Salvatorul lui Selkirk, căpitanul Woodes Rogers, a scris despre expediția sa dintre 1708 și 1711 în “A Cruising Voyage Round the World (O călătorie de croazieră în jurul lumii)”.

Richard Steele, eseist și dramaturg englez, i-a luat un interviu lii Selkirk în 1711, pentru revista The Englishman. Acestea sunt principalele două surse privind povestea lui Selkirk de pe insulă.