Anual, pe data de 24 februarie, se prăznuiește Întâia și a doua aflare a capului Sfântului Ioan Botezătorul. Această zi este marcată în calendarul creștin-ortodox cu o cruce neagră. Ce semnifică și ce nu este bine să faci de această sărbătoare importantă?
Istoria acestei sărbători datează din perioada regelui Irod cel Mare și este marcată de două evenimente simbolice. Totul a început după ce Irod a ordonat tăierea capului Sfântului Ion, la dorința Salomeei, fiica Irodiadei, soția sa.
Irod cel Mare s-a temut că Sfântul Ion va învia dacă întregul corp îi va fi depus în același loc. Așadar, a poruncit ca trupul să-i fie îngropat în Sevastia, iar capul l-a luat Irodiada și l-a pus într-o groapă, din curtea sa, la mare adâncime. Irodiada nu-l suporta pe Sfântul Ioan Botezătorul din cauză că o judeca că trăiește cu fratele fostului soț.
La un moment dat, femeia dregătorului lui Irod cel Mare a scos capul sfântului și l-a dus în muntele Elonului, la Ierusalim. Aici l-a îngropat într-un vas de luat, iar această zi a fost considerată de către clerici drept prima aflare a capului Sfântului Ioan Botezătorul.
Atunci, doi monahi au găsit moaștele și l-au dus un olar. În anul 453, episcopul Uranie al Emesei l-a așezat în biserica cetății, săvârșind a doua aflare a capului Sfântului Ioan Botezătorul. Se mai cataloghează și o treia aflare, după ce Sfântul Ignatie a adus capul în Constantinopol, din Comane, în timpul luptei împotriva sfintelor icoane, pe vremea împăratului Mihail.
Chiar dacă este o sărbătoare cu cruce neagră, adică se permit îndeplinirea sarcinilor zilnice dintr-o gospodărie, sunt și lucruri ce nu ar trebui făcute. De exemplu, nu se organizează nunți, nu se consumă carne, mai ales că ne aflăm și în Săptămâna Albă, cea de dinainte de postul Paștelui.
Totodată, pe 24 februarie nu se poartă ranchiună, soții, rudele, prietenii nu trebuie să se certe sau, mai rău, să nu își ”arunce” blesteme. În caz contrar, tot restul anului vor fi puși pe scandal și vor ține dușmănie, ceea ce se crede a fi un păcat.
În anumite regiuni și în anumite biserici din țară se fac slujbe. Aici creștinii ortodocși pot merge să se roage, atât pentru îndeplinirea dorințelor sau pentru a scăpa de necazuri grele, cât și ca formă de mulțumire pentru tot ceea ce au bun în viața lor. Iată o scurtă rugăciune pe care o poți rosti:
”Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorule și Botezătorule al lui Hristos, neputincioasă este mintea noastră în a-ți aduce laude după cuviință. Ci destul îți este ție lauda Mântuitorului Hristos, lângă al Cărui Tron mijlocești împreună cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Pentru aceasta, îți mulțumim și cu umilință te rugăm: tinde mâna cea îngerească și risipește norul gândurilor rele care ne copleșesc pe noi. Adu pace în inimile, casele și obștile noastre. Împacă-ne cu Dumnezeu și cu aproapele nostru. Spre fapte bune ne îndeamnă și cu boldul pocăinței trezește inimile noastre ca să pricepem prețul mântuirii noastre”.