Mulți români pleacă la muncă peste hotare, în speranța unui trai mai bun, din cauza salariilor mici din țară. Însă, înainte de a se angaja la un patron străin, ei trebuie să-și cunoască drepturile și obligațiile, care sunt prevăzute în Legea 156/2000. Unul dintre cele mai importante aspecte se referă la necesitatea semnării a două contracte.
Mai exact, pentru un serviciu într-o țară din UE și nu numai, românilor trebuie să li se înmâneze de către angajator un contract de mediere și unul de muncă.
Avocat.net subliniază că cea mai sigură modalitate de a lucra peste hotare este ”prin intermediul unui agent de plasare a forței de muncă în străinătate sau furnizor de servicii de plasare”. Asta în detrimentului unei oferte de job anunțată de o companie internațională sau cea primită de la persoane cunoscute, fizice.
Sursa menționată detaliază ce trebuie să conțină un contract de mediere. Este vorba despre următoarele informații:
Totodată, agentul de plasare este obligat să ofere serviciile de mediere fără a percepe taxe. De altfel, românii care nu se vor supune celor prevăzute în actul cu pricina, vor fi obligați să achite despăgubiri, dar nu mai mult de 200 de euro, ”decât în cazul în care prin contract au fost agreate și plătite alte sume”.
Referitor la contractul de muncă, și care trebuie să aibă variantă în limba română, trebuie să conțină următoarele detalii:
Chiar dacă pot părea prea multe informații, este recomandat a fi căutate și citite în contract, deoarece sunt multe situații în care românii muncesc ilegal la patroni din alte țări.
De asemenea, chiar dacă un agent de plasare a forței de muncă este o modalitate mai sigură de a vă angaja în străinătate, nu trebuie să vă lăsați presați de a semna contractul pe loc. Firma în cauză este nevoită să ofere un termen de 5 zile de gândire unei persoane, aflată la prima mediere și cel puțin 2 zile celor care nu sunt la prima mediere.