Sorin Cârțu împlinește 68 de ani în ziua derby-ului Universitatea Craiova – Dinamo: „Să-mi îmbuneze ziua”

Derby-ul Universitatea Craiova – Dinamo București îl prinde pe Sorin Cârțu la ceas aniversar, legenda „alb-albaștrilor” împlinind 68 de ani. Marele fotbalist, antrenor și președinte din Bănie speră la un cadou din partea elevilor lui Ivaylo Petev, ci anume cele trei puncte din confruntarea cu „roș-albii”.

Sorin Cârțu, interviu la ceas aniversar pentru FANATIK: „M-am văzut în zona tehnică. Să fiu în mijlocul fotbaliștilor”

Sorin Cârțu a trăit 55 de ani în fotbal din cei 68 împliniți pe 12 noiembrie. Retras de câteva luni de la Universitatea Craiova, legenda din Bănie este mulțumită peste ani cu performanțele din toată cariera, dar familia rămâne cea mai mare mândrie pentru unul dintre emblematicii membrii ai Craiovei Maxima.

De la „lupta” cu o boală cruntă și „rănile” fotbalistice care încă îl macină la 68 de ani, Sorin Cârțu și-a dezvăluit regretele, dar și realizările importante într-un interviu pentru FANATIK. Legenda Universității Craiova a mărturisit că ocazional schimbă și mesaje cu un tehnician în vogă din Premier League, ci anume Roberto De Zerbi.

Cum se vede viața la 68 de ani?

– Ce pot să vă spun de trecut și de prezent, viitorul știi cum e. Când ai 68 nu știi ce înseamnă viitorul, cât vin. Tot ce a fost până acum sunt mulțumit de absolut tot ce s-a întâmplat. Sigur că putea să fie și mai bine, dar în viață sunt momente și momente, este foarte important cum le interpretezi.

Digi24.ro

Trupul unei tinere a fost turnat în beton în urmă cu peste 50 de ani. Abia acum polițiștii au aflat cine este și povestea ei ciudată

Am luat decizii bune, alteori mai puțin bune. Sigur că sunt și regrete în toată perioada asta, dar în general puține pentru că ceea ce este foarte, foarte important este că am o familie reușită. Sunt căsătorit cu soția de 42 de ani, avem două fete căsătorite cu trei nepoți și așa mai departe. Din punctul ăsta de vedere sunt foarte împlinit.

Mă consider un tip împlinit și profesional pentru că am atâția ani de fotbal ca fotbalist, atâția ani de fotbal ca antrenor și am trecut și în zona administrativă cu patru ani ca președinte. Zonă pe care așa când m-am apucat de fotbal mi-am propus-o mai puțin, nu prea m-am văzut în postura administrativă, m-am văzut mai mult în postura tehnică. Să fiu în mijlocul fotbaliștilor, în iarbă.

Care ar fi o decizie bună și una mai puțin inspirată din carieră?

– Consider că au fost multe decizii bune, o înlănțuire de decizii bune având în vedere cariera mea fotbalistică ca jucător de fotbal sau antrenor, președinte. Mai puțin bună sau neinspirate au fost în special momentele din antrenorat, atunci și datorită caracterului meu coleric am luat anumite decizii care mi-au dăunat sau mi-au prejudiciat postul, meseria și așa cel mai mare regret este ce s-a întâmplat la Basel.

Pe un fond de oboseală, stresul meu provocat de boala hepatita C și coloborate am fost foarte slăbit în ceea ce înseamnă starea de concurs și atunci a apărut acea decizie a mea pe care am luat-o și mi-a dăunat în ceea ce înseamnă cariera mea.

Digisport.ro

Femeia care și-a cumpărat un avion pentru a nu mai plăti mereu două locuri a intrat pe teren și internetul ”a explodat”

„Lupta” din afara terenului a lui Sorin Cârțu: „Eram împărțit între a face și meseria de antrenor și în același timp a-mi ajuta organismul”

Pe lângă adversarii din teren v-ați luptat și cu o boală grea…

– Am avut-o în 2000, atunci când eram în vogă și eram un antrenor bine cotat și am fost încărcat cu necazul ăsta. 16 ani de zile a fost o luptă și în acest plan, eram împărțit între a face și meseria de antrenor și în același timp a-mi ajuta organismul să treacă peste bariera asta. A fost greu și m-am luptat cu o boală perversă pe care mulți în lupta sau confruntarea cu boala au pierdut-o.

Ați avut un moment în care ați crezut că nu puteți continua? V-ați gândit la retragere?

– Am trecut prin momente dificile. Nu la momentul ală, decizia de retragere mi-a venit paradox după ce am scăpat de virus și m-am gândit că tot ce mai am de trăit să trăiesc în alte coordonate.

După 55 de ani în fotbal v-ați decis să puneți punct. Vă lipsește ceva din fenomen?

– Sigur că mi-a plăcut să fiu în fenomen și l-am făcut cu plăcere, faptul că am rezistat atâta în fenomenul înseamnă că am avut un talent, am fost înzestrat cu talentul ăsta. Am știu nu să îl exploatez, dar să îl folosesc prin multă muncă și modul profesionist în care am ales să îmi fac meseria. Sunt mulțumit de tot, putea să fie și mai bine, dar mai intră în calcul în special în meseria de antrenor și puțină șansă.

Definiția unui antrenor sau definitivarea unui antrenor este 75-80% carte și să studiezi, să fii în actualitate și restul este șansă. Am multe din cariera de fotbalist și de antrenor în care dacă aveam puțin mai multă șansă poate ar fi avut un alt parcurs și alte rezultate. Și lupta mea pe care am avut-o întotdeauna cu oamenii în negru pentru că am fost de foarte multe ori prejudiciat în cariera de antrenor de arbitrii.

De cei care trebuia să fie imparțiali, care au un rol foarte important de a păstra echidistanța într-un joc.

Sorin Cârțu: „Am fost întotdeauna împotriva lor și neacceptând o colaborare cu ei întotdeauna am fost un inamic și mi se puneau multe piedici”

Problema din arbitrajul românesc există dintotdeauna și încă este…

– O foarte lungă perioadă de timp am activat în momentul în care își făcea foarte mult resimțită prezența vestita Cooperativă, care este recunoscută acum. Apar interviuri și spun conducătorii, nu că se fălesc cu ceea ce au făcut , dar explică exact cam cum mergeau lucrurile, am fost întotdeauna împotriva lor și neacceptând o colaborare cu ei întotdeauna am fost un inamic și mi se puneau multe piedici.

Când ați simțit că vi s-a luat ceva ce meritați în acea perioadă?

– Foarte multe meciuri pe care le pierdeam ori prin intervenția arbitrilor sau la niște bare, o chestie de șansă. Și în cariera de jucător șansa sau intervenția arbitrilor canalizată pe reușita adversarilor te prejudicia pe tine de rezultatul pozitiv și succesul tău.

În cariera de conducător aveți Cupa României Betano, Supercupa, dar vă lipsește un titlu.

– Un regret mare de tot al meu și o mare rană care nici la momentul ăsta nu este vindecată și am mai avut discuții cu unii și cu alți, chiar și cu Mihai Rotaru discutam apropo de analizele mele pe care le fac în ultimul timp. I-am spus că am un cui vechi și niciodată nu o să uit ceea ce s-a întâmplat la finala cu CFR.

Am avut destule atuuri, faptul că jucam acasă deși am avut un handicap mare prin lipsa publicului. Cei care au fost în teren la vremea respectivă ar fi trebuit să facă mult mai mult și să se bată mult mai mult pentru șansa de a câștiga campionatul. Au dat cu piciorul prea ușor, plus s-au mai întâmplat și la Beer Sheva.

Atuurile le-ai avut de partea ta, l-ai avut aproape în mână și le-ai irosit. Sunt două mari regrete în perioada asta de președinție.

„Răniile” deschise de la Universitatea Craiova: „Iert, dar de uitat nu pot niciodată”

V-ați săturat să vi se spună că sunteți ultimul antrenor care a câștigat titlul la Craiova?

– Normal că aș fi sperat mai mult pe toată perioada asta, mai ales că echipa a trecut prin diferite etape ale existenței și ar fi putut de multe ori să fie acolo sau ar fi putut să câștige. Mi se pare o perioadă foarte lungă de timp de când clubul ăsta nu câștigă campionatul, mai ales în ce s-a întâmplat așa în ultimii zece ani. Au avut în special din 2017 când a apărut și stadionul, plus condițiile de antrenament și așa mai departe au avut toate, toate condițiile pentru a fi câștigătoare.

O finanțare bună, un patron care a finanțat fără sincope și rezultatul ar fi trebuit să fie altfel. Gândește-te că în perioada asta pe care ți-am amintit-o Viitorul sau Farul a câștigat de două ori campionatul. Mi se pare prea puțin sau foarte puțin tot ce s-a întâmplat până acum în privința trofeelor. Rănile mele cele mai mari sunt finala campionatului cu CFR și cu Beer Sheva, au fost niște momente pe care clubul le merita și jucătorii ar fi trebuit să le rezolve. Jucătorii, antrenorii și toți cei care erau. Iert, dar de uitat nu pot niciodată.

Ca jucător v-ați dedicat cariera Craiovei, însă în antrenorat ați depășit granițele Olteniei. Ați mers la FCSB la CFR Cluj.

– Am mers în meseria de antrenor, un antrenor nu poate să fie numai într-un oraș sau o anumită zonă. Când ești un antrenor profesionist dacă vrei să îți faci meseri atunci pleci unde și se oferă contract și unde crezi că poți să îți exprimi calitățile.

Cum v-ați înțeles cu Gigi Becali la FCSB?

– Bine, Gigi nu era de tipul care e acum. Cu Gigi când am avut discuții am preluat echipa într-un moment dificil, erau 14 puncte față de prima clasată și obiectivul care mi s-a trasat are tot acela de a câștiga pentru că pe Gigi îl interesa să câștige campionatul, ori a fost într-un fel dificil.

A vrut să facă un contract pe un an și trei luni care erau până la sfârșitul campionatului, i-am spus că nu pentru că vreau o colaborare în prima fază pe perioada asta, să vedem cum ne înțelegem unul cu celălalt pentru că în general principiul meu când am antrenat a fost acela de a avea o bună colaborare cu cel care conduce clubul respectiv.

Nu am stat niciodată într-o postură că dacă nu ne agreem să fiu prizonierul contractului.

Sorin Cârțu, despre relația cu Roberto De Zerbi: „Când are reușite schimbăm SMS-uri. Într-o zi mi-a trimis o poză”

La CFR Cluj ați avut un elev care a călcat pe urmele profesorului și este foarte cunoscut în Premier League.

– De Zerbi? Este un băiat extraordinar și m-am înțeles foarte bine cu el. Din păcate îl măcinau accidentările și nu l-am avut în toată perioadă în care am fost acolo și într-un fel i-am simțit lipsa la anumite meciuri. La CFR când puteam să am cinci jucători în teren, vorbesc de el, Peralta, Traore, Tomas Costas și Culio echipa aia nu a câștigat sub 3-0. Tot timpul s-au dat multe goluri, tot timpul fotbal spectaculos și puteam să ne exprimăm la cote mari.

De Zerbi un jucător de mare calitate și putea să organizeze jocul, venea cu execuții, super băiat. Din discuțiile pe care le aveam se vedea că are stofă de antrenor, venea în discuțiile individuale cu probleme tactice și se vedea calitatea lui. Pe mine nu mă miră reușita lui, de atunci îi plăcea situația asta de posesie și exact ce face la Brighton. Mă bucur pentru el că este chiar o frumusețe de echipă.

Am vorbesc cu el așa din când în când, când are reușite schimbăm SMS-uri de felicitare. Într-o zi mi-a trimis o poză când stăteam de vorbă și își aducea aminte, a fost o relație excelentă.

Sorin Cârțu, despre derby-ul cu Dinamo: „Este un prilej de bucurie și aștept să îmi îmbuneze ziua”

Ziua de naștere coincide cu derby-ul cu Dinamo, ar fi un cadou frumos o victorie?

– Da, pentru mine orice moment în care Universitatea joacă cu Dinamo, FCSB sau alte alte echipe este un prilej de bucurie și aștept să îmi îmbuneze ziua respectivă printr-un rezultat pozitiv. Așa este și partida cu Dinamo, mai ales că se știe foarte bine antagonismul care este între Universitatea și Dinamo.

Dacă ești un tip cu spiritul Universității în tine ai întotdeauna antagonismul ăsta și știm foarte bine că face parte din rivalii tăi. Obligația este ca atunci când joci pe teren propriu să faci posibil ca spectatorul să nu plece niciodată de pe stadion.

Cum trăiați astfel de derby-uri pe teren?

– Meciurile sunt diferite de ceea ce se întâmpla, erau echipe foarte bune și erau încleștări mari de tot. Fiecare dintre noi avea un adversar direct foarte bun, adversarul direct te avea pe tine și încleștările erau deosebite. Dacă stai așa pe toată perioada aia când am jucat și echipele lui Dinamo și echipa noastră ce încleștare putea să fie?

A dispărut în timp rivalitatea?

– S-au diluat din punct de vedere al calității și jucătorii pe care îi prezintă Dinamo și jucătorii pe care îi prezintă jucătorii Universitatea, sunt diferențe mari de calitate.

Ce avea Craiova Maxim în plus față de Dinamo, Steaua?

– Craiova avea și calitate individuală și dragostea mare pe care o avea lumea față de noi. Eram priviți ca niște opozanți ai sistemului, erai o reprezentată a provicieni care se lua la trântă cu echipele mari din Capitală. Ieșeau confruntării cu scântei și calitate de fotbal, întotdeauna era mai mare încărcătura.

Topul lui Sorin Cârțu: „Ilie Balaci este pe primul loc”

Care este cea mai frumoasă amintire pe care o aveți de la Craiova?

– Când am câștigat campionatele, cupele. Ca fotbalist am două campionate și patru cupe câștige, ca antrenor am campionatul și cupa în 91, sunt momentele cele mai frumoase și în general când îți îndeplinești obiectivele este o satisfacție mare, trebuie să trăiești ca să poți să înțelegi ceea ce spune cineva despre îndeplinirea unor obiective mare.

Calificarea în semifinale Cupei UEFA și în general când trecea în turul următor era o satisfacție mare.

Care ar fi cei mai buni trei fotbaliști cu care ați jucat?

– Tot aici, dacă am jucat numai la Craiova pot să aleg de la Craiova. La echipa națională am avut puține prezențe, dar așa din echipa națională mi-a plăcut când jucam cu Marcel Răducanu pentru că eram apropiați așa și ieșeau niște faze deosebite când eram în teren.

La echipa noastră de club sunt majoritatea, a fost o șansă fantastică a mea că am jucat lângă niște fotbaliști senzaționali. Îl pui pe Ilie pe primul loc, Ilie este primul loc și pe doi și trei sunt toți coechipierii mei pe care i-am avut la echipa.

Am avut posibilitatea ca antrenor pe unii să îi lansez în fotbalul mare și pe alții să îi cultiv.  Mă gândesc ce am avut la echipa campioană și Gică Popescu care nu a mai făcut parte din echipa campioană, dar echipa a fost structurată pe prezența lui și toți care au fost atunci Badea, Săndăi, Craioveanu, Neagoe, Ciurea, Mânăilă, Adrian Popescu, Prunea, Boldici toți cei pe care i-am avut atunci.

Trebuie să îi amintesc și este normal pentru că am crescut cu el ca antrenor și ei au crescut cu mine ca jucători. Apoi am avut un Adrian Ilie, Mirel Rădoi, Stancu sunt mulți jucători pe care i-am promovat sau am ajutat la lansarea lor și dovadă că nu m-am înșelat.