Promise de președintele american Joe Biden, primele tancuri Abrams M1A1 au sosit în Ucraina, a anunțat luni omologul său ucrainean Volodimir Zelenski. Cu o mare putere de foc și un blindaj întărit, acest tanc robust este un alt as din mâneca Kievului împotriva armatei ruse. Dar nu totul e roz: modelul trimis nu are cele mai noi tehnologii îmbarcate, consumă cât un vapor și nu este proiectat pentru operațiuni discrete.
După tancul german Leopard 2 (apreciat de mulți militari ca mai bun decât tancurile americane Abrams), un nou tanc greu occidental intră în teatrul de operațiuni ucrainean. Primele tancuri americane Abrams M1A1 au sosit în Ucraina, a anunțat, luni, președintele Volodimir Zelenski, care a salutat această „veste bună”.
„Tancurile Abrams sunt deja în Ucraina și se pregătesc să întărească brigăzile noastre”, a declarat liderul de la Kiev pe canalul Telegram, fără a preciza câte dintre aceste vehicule au fost furnizate în acest stadiu. El s-a declarat „recunoscător aliaților pentru promisiunile pe care le-au respectat”.
Fidel retoricii sale atunci când vine vorba de comentarea livrărilor de arme occidentale, Kremlinul a dat asigurări marți, că, tancurile Abrams „vor arde” și nu vor schimba raportul de forțe pe teren. „Tancurile Abrams sunt arme serioase”, a declarat purtătorul de cuvânt al președinției ruse, Dmitri Peskov. „Dar ele vor arde, la rândul lor”, a declarat Peskov presei, reluând avertismentul președintelui rus Vladimir Putin atunci când primele tancuri Leopard au fost livrate Ucrainei.
Leopard 2 și Abrams M1A1 sunt tancuri superioare celor rusești, iar tancul de nouă generație T-14 Armata, pe care propaganda Kremlinului l-a ridicat în slăvi, este o prezență fantomatică pe frontul din Ucraina, unde nu participă direct la operațiuni ci doar trage asupra pozițiilor Kievului.
Revenind la purtătorul de cuvânt al lui Putin, el a insistat că „nimic din toate acestea nu poate afecta în vreun fel esența operațiunii militare speciale”, nici „rezultatul acesteia”, scrie Europe 1. Pesov a adăugat: „Nu există (sic!) niciun tip de armă (…) care să poată schimba echilibrul de putere pe câmpul de luptă”. În opinia sa, prin aceste noi livrări către Kiev, „americanii continuă să își sporească implicarea directă în acest conflict”, dar armata rusă reușește totuși să „contracareze” atacurile armatei ucrainene.
Livrarea acestor tancuri puternice către Kiev a fost anunțată săptămâna trecută de Joe Biden în timpul unei vizite la Casa Albă a lui Volodimir Zelenski, care căuta un sprijin de ripostă suplimentar, în plină contraofensivă ucraineană pentru eliberarea teritoriilor ocupate de Rusia. În ianuarie, Statele Unite au promis Ucrainei un total de 31 de tancuri Abrams echipate cu muniție cu uraniu sărăcit, capabilă să străpungă blindajele. Dar o muniție controversată din cauza riscurilor toxice atât pentru soldați, cât și pentru populație.
Cu toate acestea, Washingtonul nu furnizează Kievului cea mai modernă versiune a lui Abrams, M1A2. Tancurile livrate Ucrainei sunt versiuni mai vechi pe care armata americană le-a recondiționat. După cum a dezvăluit USA Today, tancurile au fost, de asemenea, lipsite de anumite tehnologii de ultimă generație pentru a preveni căderea lor în mâinile rușilor.
Totuși, Abrams M1A1 rămâne unul dintre cele mai capabile vehicule blindate din lume, alături de tancurile Leopard (Germania), Leclerc (Franța) și Challenger (Marea Britanie), scrie France 24. Fabricat de General Dynamics și boteza după numele unui general din al Doilea Război Mondial, tancul Abrams a intrat în serviciu la începutul anilor 1980.
Dar botezul focului a venit zece ani mai târziu, cu ocazia Războiului din Golf și a Operațiunii „Furtună în desert” din 1991. A fost apoi folosit în Bosnia-Herțegovina, Kosovo și Irak începând cu 2003. Mai multe țări au adoptat tancul Ambams ( Australia, Kuweit, Egipt, Maroc). În Europa, Polonia a plasat o mega-comandă pentru 366 de tancuri Abrams, primul lot sosind în iunie. Taiwanul urmează să primească primele sale tancuri Abrams în 2024.
Cu o greutate de 60 de tone, Abrams M1A1 are o putere de foc comparabilă cu cea a altor tancuri occidentale moderne, datorită unui tun de calibrul 120 mm (fabricat de compania germană Rheinmetall) capabil să atace o țintă de la o distanță de peste 4 km. Acesta este un avantaj clar față de tancurile T-72 desfășurate de armata rusă. Nu se știe, deci, ce tanc „va arde”, cum spunea secretarul de presă al Kremlinului, înșurubat în funcție încă din 2012.
„În cazul unei lupte frontale, Abrams M1A1 va beneficia de o alonjă suplimentară în ceea ce privește detectarea și identificarea țintelor. Poate vedea mai departe și mai bine, ziua și noaptea și pe orice vreme, în special datorită camerelor sale cu termoviziune”, spune consultantul în domeniul apărării Marc Chassillan. De asemenea, blindajul său din materiale compozitet oferă o protecție sporită în cazul unui atac. „Acesta este un tanc care știe să încaseze. Protecția sa frontală îl va feri de multe dintre proiectilele antitanc pe care le pot lansa rușii”
Robust, mobil și puternic, tancul Abrams nu este lipsit la rândul lui de neajunsuri. După cum a recunoscut însuși Joe Biden, atunci când a anunțat livrarea blindatelor americane, în ianuarie: „Tancul Abrams este cel mai puternic tanc din lume”, dar „este, de asemenea, complex de întreținut. Prin urmare, vom trimite echipamentul necesar pentru a întreține și a repara aceste tancuri pe teren”.
Un dezavantaj major al tancurilor Abrams este consumul uriaș de combustibil al motorului său, care nu este unul clasic (turbo-diesel) ci unul cu turbină, care este alimentat cu kerosen JP-8. „Este un motor foarte dinamic, dar consumă aproape de două ori mai mult decât un motor diesel. În cadrul unor teste comparative efectuate în Grecia, Abrams a parcurs 280 km cu 2.200 de litri de combustibil. Este de două ori mai mult decât consumă un tanc Leclerc pentru a parcurge aceeași distanță”, explică Marc Chassillan.
Asta înseamnă că Abrams M1A1 va avea nevoie de un lanț logistic enorm. Problema alimentării tancurilor Abrams destinate Ucrainei va fi una majoră. Combustibilul în general este o problemă în această țară, chiar dacă este vorba doar de motorină, nemaivorbind de kerosen, în urma atacurilor rusești asupra infrastructurii. Pregătirea personalului ucrainean cu privire la modul de întreținere și exploatare a tancurilor Abrams va dura, de asemenea, timp semnificativ.
„Tancul Abrams își are limitele sale”, confirmă generalul Jean-Paul Paloméros, fost comandant în cadrul NATO. „Nu numai că este mare consummator de energie, dar poate avea uneori și probleme tehnice, de care trebuie să se țină cont în utilizarea sa”. În cele din urmă, Abrams nu este conceput pentru operațiuni discrete. Motorul său cu turbină emite cantități mari de gaze fierbinți, deci are o importantă amprentă termică, ceea ce îl face ușor de reperat cu ajutorul camerelor de termoviziune.
Elemente-cheie în operațiunile ofensive din războiul modern, tancurile grele precum Ambrams M1A1 reprezintă firește o forță de atac suplimentară, necesară în acest caz armatei ucrainene. Dar conflictele se câștigă și prin cantitate iar Abrams dar nu sunt în număr suficient pentru a se dovedi decisive.
„Aceste tancuri sosesc în număr limitat. Provocarea pentru Volodimir Zelenski este să se asigure că această livrare este prima dintr-o livrare în masă de câteva zeci sau chiar sute de tancuri Abrams”, analizează generalul Paloméros. Mai mult, Abrams M1A1, ca și toate celelalte tancuri occidentale sau rusești, rămâne vulnerabil la minele instalate de ruși și care încetinesc în prezent înaintarea ucrainenilor.
„Problema ucrainenilor este să străpungă liniile de apărare rusești pentru a găsi rezervele din spatele lor și a le angaja în luptă. Dar atâta timp cât linia de apărare nu a fost străpunsă, nu există nici o luptă de dus”, explică Marc Chassillan, care subliniază importanța echipamentelor de „breșă” ale geniștilor, adică „deschiderea de coridoare în câmpurile minate pentru ca vehiculele blindate și infanteria să poată trece”.
Însă aceste echipamente zise de „breaching”, de fapt niște blindate specializate în curățarea terenurilor de mine, sunt puține. Occidentalii au abandonat idea că într-o zi ar putea să fie nevoiți să curețe terenurile minate, așa cum au făcut-o în ultimul război mondial. Dar războiul declanșat de Vladimir Putin confirmă că istoria se repetă, mai ales în cazul dictaturilor.
Contraofensiva ucraineană se lovește în prezent de o vastă linie rusă de fortificații, capcane antitanc și mine, care încetinește eforturile Kievului de a recuceri doar câteva sate din sud și est. Cu toate acestea, în ultimele săptămâni, forțele ucrainene au reușit să ajungă la primele linii rusești din sud, capturând localitatea Robotîne din regiunea Zaporojia, la începutul lunii septembrie. Acest lucru menține vie speranța unei străpungeri cruciale înainte de sosirea iernii.