Primul plan de dezvoltare a rețelelor offshore din UE, publicat săptămâna aceasta, evidențiază investițiile considerabile necesare pentru conectarea parcurilor eoliene offshore la consumatorii finali. Se estimează că, până în 2050, vor trebui construiți 54 000 de kilometri de linii de transport în apele teritoriale ale statelor membre, adică de aproape 1,5 ori mai mult decât lungimea ecuatorului.
În cadrul planului său 2020 pentru energiile regenerabile offshore, Comisia Europeană a stabilit obiectivul ambițios de a atinge cel puțin 60 de gigawați (GW) de capacitate eoliană offshore instalată până în 2030 și 300 GW până în 2050.
Aceste obiective sunt depășite în cel mai recent plan de dezvoltare a rețelei offshore publicat de Rețeaua europeană a Operatorilor de Sisteme de Transport de energie electrică (ENTSO-E), care reunește operatorii europeni de sisteme de transport care gestionează rețelele de energie electrică din fiecare țară.
Conform datelor naționale compilate de ENTSO-E, statele membre ale UE planifică până la 354 GW de energie regenerabilă offshore până în 2050, cifră care crește la 496 GW dacă sunt incluse Norvegia și Marea Britanie. Dar conectarea acestor parcuri eoliene offshore la consumatorul final va avea un cost, avertizează raportul. Unul mare.
„Va fi nevoie de o investiție totală de peste 400 de miliarde de euro pentru activele de transmisie offshore”, estimează ENTSO-E, adăugând că infrastructura necesară pentru a le conecta „ar putea acoperi până la 54 000 km de linii în apele europene, adică de aproape 1,5 ori lungimea ecuatorului”.
Comisarul european pentru energie, Kadri Simson, a salutat planul de dezvoltare a rețelei offshore al ENTSO-E, afirmând că acesta „reflectă direcția stabilită de UE” și face ca planurile europene existente privind energia offshore să fie „și mai ambițioase” datorită contribuției statelor membre, scrie Euractiv.
Cu toate acestea, ENTSO-E recunoaște că nu va fi ușor să construiască aceste active. „Aducerea acestei energii la țărm este doar jumătate din proces, ea trebuie să ajungă și la oamenii care o vor consuma”, a declarat Damian Cortinas, președintele Consiliului de administrație al ENTSO-E, în cadrul unei reuniuni de informare care a avut loc marți.
Potrivit lui Damian Cortinas, finanțarea este principala provocare pentru acest proiect. „Banii există. Întrebarea este cum să îi facem disponibili, atractivi, asigurându-ne în același timp că sunt acolo când avem nevoie de ei”. „Disponibilitatea unor disjunctoare de circuit DC (curent continuu) atractive din punct de vedere comercial” este esențială pentru a menține costurile la un nivel scăzut, explică, de asemenea, REGRT-E.
„Dacă dorim (…) mai multe parcuri eoliene offshore conectate la uscat, nu putem face acest lucru cu tehnologiile actuale, deoarece, dacă acestea cedează, întreaga structură se prăbușește”, a explicat Gerald Kaendler, șeful departamentului de gestionare a activelor de la Amprion GmbH și președinte al comitetului de dezvoltare a sistemului de la REGRT-E.
„Prin urmare, avem nevoie de disjunctoare de circuit care să deschidă structura”, a adăugat el, precizând că aceste tehnologii sunt „mai dificil de construit” din motive tehnice și „nu sunt încă disponibile la scară industrială”. Un disjunctor de circuit este un întrerupător electric controlat automat conceput pentru a permite fluxul de curent electric și pentru a proteja un circuit electric împotriva deteriorării cauzate de un curent excesiv din cauza unei suprasarcini, a unui scurt circuit etc.
Potrivit ENTSO-E, capacitatea suplimentară de interconectare între țările UE este estimată la 13 GW cu disjunctoare de circuit de curent continuu până în 2040, dar numai la 7,5 GW fără. La nivel național, aceste capacități sunt estimate la 13 GW cu disjunctoare de curent continuu și la 2 GW fără.
Urmează apoi problemele legate de lanțul de aprovizionare, inclusiv „capacitățile de sprijin pentru producție, cum ar fi navele, șantierele navale, porturile, zonele pentru asamblarea și instalarea echipamentelor offshore, precum și resursele umane pentru proiectarea, construirea și operarea sistemelor offshore”, notează ENTSO-E.
Un alt obstacol este reprezentat de aprovizionarea cu materii prime esențiale necesare pentru construirea infrastructurii, adaugă ENTSO-E, adăugând că „provocarea este enormă, deoarece piața infrastructurii offshore este acum globală, iar resursele sunt limitate”.
În plus, parcurile eoliene offshore sunt adesea conectate la mai multe țări, ceea ce necesită o coordonare mai strânsă între guverne, proprietarii de active de producție și operatorii de rețea decât în cazul altor proiecte tradiționale de energie regenerabilă. Potrivit ENTSO-E, pentru a face față acestor provocări va fi nevoie de o cooperare fără precedent între guverne și industrie pentru a realiza o abordare sistemică a planificării și construcției rețelei.
Vestea bună este că factorii de decizie politică din UE sunt conștienți de aceste provocări. În luna noiembrie a anului trecut, Comisia Europeană a prezentat un plan de acțiune menit să accelereze dezvoltarea rețelelor electrice și să elimine obstacolele din calea dezvoltării energiilor regenerabile.
„Planul de acțiune privind rețelele de electricitate reprezintă impulsul politic de care avem nevoie pentru a realiza acest lucru”, a declarat Cortinas, referindu-se, de asemenea, la o viitoare alianță europeană pentru rețelele de electricitate anunțată de Maroš Šefčovič, comisarul european pentru afaceri ecologice, la Forumul Economic Mondial (WEF) de la Davos din acest an.
„Există o mulțime de idei despre cum să finanțăm, cum să rezolvăm constrângerile lanțului de aprovizionare”, a spus Cortinas, salutând alianța planificată ca fiind „o idee excelentă”. „Asta nu înseamnă că va fi ușor”, a adăugat el, referindu-se la constrângerile de reglementare cauzate de crearea de alianțe industriale, cum ar fi normele europene privind concurența și practicile anticoncurențiale. „Dar credem că este o inițiativă foarte oportună și utilă”, a adăugat el.