Ucraina, viața în vreme de război. Femeile fac meseriile bărbaților. Oraș din prima linie, capitala romantică a țării

Mii de bărbați din Ucraina și-au părăsit locurile de muncă pentru a se înrola în armată și a apăra țara după ce Rusia a invadat-o în urmă cu aproape 16 luni. În absența lor, femeile ucrainene își fac loc. Legislația ucraineană interzicea anterior femeilor să ocupe locuri de muncă considerate prea periculoase.

Războiul schimbă piața muncii din Ucraina

Mineritul subteran, forjarea metalelor fierbinți și operarea mașinilor grele – acestea sunt doar câteva dintre locurile de muncă pe care femeile ucrainene nu aveau voie să le ocupe anterior. Dar atunci când președintele ucrainean Volodimir Zelenski a declarat legea marțială după invazia Rusiei, suspendând astfel legile existente în țară, femeile ucrainene s-au apucat de lucru.

În mod istoric, femeile au jucat un rol crucial în forța de muncă pe timp de război, preluând locuri de muncă și responsabilități deținute în mod tradițional de bărbați – așa cum s-a întâmplat în timpul ambelor războaie mondiale.

Tetiana, în vârstă de 38 de ani, descinde dintr-o familie de mineri de cărbune care datează de generații. Tatăl, bunicul și unchii ei au lucrat cu toții în mină. Când era copil, ea visa să le calce pe urme, la mii de metri sub pământ, dar femeile nu aveau voie. În schimb, a lucrat la suprafață ca operator de pornire automată a gazelor, monitorizând nivelul de metan din mină, scrie CNN.

Digi24.ro

O fetiță le-a spus părinților că are un monstru în cameră, dar ei nu au luat-o în seamă. Ce au descoperit după i-a șocat: „Un coșmar”

Exploatarea cărbunelui este esențială pentru sectorul energetic al Ucrainei, furnizând lumină și căldură țării. Când sute de mineri au fost recrutați în armată, compania minieră a Tetianei a cerut femei voluntare pentru a lucra în subteran. Tetiana a fost una dintre primele care s-a oferit.

Tetiana, care este una dintre cele peste 45 de femei care lucrează acum în subteran la mina de cărbune din estul Ucrainei, speră să continue să lucreze în interiorul minei după război. Cu toate acestea, ea și alte femei duc o luptă grea împotriva normelor tradiționale de gen din țara sa.

Inginerul șef de la mină, Oleksander, spune că, odată ce Ucraina va câștiga războiul, el crede că femeile se vor întoarce la suprafață și vor face munci “pentru femei”. Cu toate acestea, chiar și Oleksander recunoaște că mina nu ar fi putut continua să funcționeze fără femei precum Tetiana.

Într-un oraș din nordul Ucrainei, Maria Kobets este o altă femeie care lucrează într-un rol netradițional. Purtând o bandană roșie și ruj roșu, ea este aproape o imagine în oglindă a posterului de propagandă american din Al Doilea Război Mondial “Rosie the Riveter”. Ea își petrece zilele în fierăria deținută de soțul ei, Andrii. Soțul ei a fost înrolat în forțele armate ucrainene și luptă pe front.

Digisport.ro

”Tatăl meu `a explodat`!” A spus totul după 7 ani: ”Eram minoră și e o infracțiune”. Cu ce se ocupă tânăra

Înainte de război, soțul ei a vândut lucrări complexe din metal pentru sute de dolari unor clienți din Statele Unite și Europa. Acum că soțul ei este plecat, Kobets, în vârstă de 30 de ani, spune că a devenit misiunea ei să mențină afacerea de familie pe linia de plutire.

“Plâng foarte des în forjă”, a spus ea. “Soțul meu ne apără și este forțat să fie departe de noi, el îndeplinește sarcini de luptă și acest lucru este foarte periculos. Dar această muncă mă ajută să rezist și să nu mă prăbușesc.”

Kobets se bucură de munca în forjă, dar spune că speră să îi dea frâiele înapoi soțului ei odată ce Ucraina va obține victoria. “Este o muncă obositoare… dar este interesantă. Mi-ar plăcea să o fac când am chef, nu când sunt nevoită să o fac”, a mai declarat ea.

În moduri diferite, aceste femei aduc contribuții semnificative pentru țara lor. Există, de asemenea, 60.000 de femei care servesc în forțele armate ucrainene, dintre care 5.000 în unități de luptă, potrivit Evgheniia Kravchuk, membră a Parlamentului ucrainean. Încălcarea normelor de gen este o provocare, dar aceste femei deschid calea pentru o mai mare egalitate și, speră ele, se împuternicesc pe ele însele și pe generațiile viitoare.

Un oraș din prima linie, capitala romantică a Ucrainei

La doar 30 de kilometri de luptele crâncene din Bahmut, Kramatorsk se adaptează la vremurile de război. Expresul de la ora 13:38 de la Kiev oprește în Kramatorsk, întâmpinat de o mare de flori și de brațe întinse. Dintre pasagerii care nu sunt soldați în drum spre Bahmut, aproape toți cei aflați la bord sunt soțiile și iubitele celor care luptă deja.

Kramatorsk, un oraș industrial de 150.000 de locuitori înainte de ultima invazie, se reinventează ca destinație romantică. Aflat pe linia frontului din 2014, noul atac al Rusiei din februarie 2022 i-a pus sub semnul întrebării însăși existența. În câteva săptămâni, fabricile din Kramatorsk s-au închis și cea mai mare parte a populației civile a fugit. Acum, orașul este profund militarizat.

Dar emană un nou tip de energie ca centru romantic pentru soldații care nu au voie să călătorească departe de luptele din Bahmut și Avdiivka. Poate că nu există hoteluri – acestea s-au închis după ce unul dintre ele a fost bombardat vara trecută – dar o rețea de apartamente, închiriate cu ziua sau cu ora, umple golul. Între timp, infrastructura turistică a orașului – florării, magazine de cadouri, restaurante și cafenele – a prosperat, relatează The Economist.

Artiom, un agent imobiliar, spune că a făcut afaceri bune de când trenul din Kiev a început să circule din nou în octombrie. Aproximativ 80% din afacerile sale constau acum în închirieri pe termen scurt pentru soldați și partenerii lor. Restul reprezintă cazări pe termen lung pentru refugiați. La 1.000 de grivne (27 de dolari) pentru 24 de ore, tariful practicat de Artiom este de două ori mai mare decât înainte de război și la fel de scump ca în unele părți ale Kievului.

Dar cererea este mare, alimentată de salariile bune ale militarilor. Femeile sosesc de obicei cu trenul expres sâmbăta, spune el, și rămân pentru o zi sau două. “Orașul prinde viață la sfârșit de săptămână, cu cupluri care se plimbă braț la braț prin parc, chiar și cu bubuiturile și sirenele războiului.” Cele mai apropiate poziții rusești de Kramatorsk se află la 20 de kilometri distanță, ceea ce pune orașul în raza de acțiune a sistemelor de rachete multiple și a rachetelor s-300.

Există o piață plină de viață și pentru dragostea comercială. Două bordeluri au fost deschise de la începutul luptelor, anul trecut. Unul, ascuns în districtul industrial al orașului, funcționează sub supravegherea atentă a armatei.

Dragostea romantică și dragostea comercială

Afacerea este în mod evident înfloritoare. “Acum nu este momentul să abordăm moralitatea”, spune un oficial militar. “Singurul lucru care ne preocupă este ca soldații să nu spună lucruri pe care nu ar trebui să le spună, iar fetele să nu transmită lucruri inamicului.”

Potrivit publicației citate, oficialul militar nu ar avea de ce să se teamă. Lucrătorii sexuali se consideră parte integrantă a efortului de război. “Suntem aici pentru a le ridica moralul băieților noștri minunați”, spune Natalie, o blondă de 20 de ani. “Ei ne apără și vrem să-i ajutăm în orice fel putem.”

Natalie spune că ea și colectivul ei de lucrători sexuali lucrează 24 de ore din 24, 7 zile din 7, în timpul raidurilor aeriene, și chiar au făcut apeluri pentru poziții mai apropiate de linia frontului. Înainte de Kramatorsk, femeile își aveau sediul în Mikolaiv, un alt oraș de pe linia frontului din sudul Ucrainei, dar s-au mutat când au auzit că clienții lor obișnuiți au fost redistribuiți la Bahmut: “Știam că mulți dintre ei nu se vor întoarce în viață și am vrut să fim lângă ei.” Femeile spun că aud frecvent despre clienți care au fost uciși sau grav răniți.

Maniasha, care are în jur de 30 de ani, spune că fiul ei de 18 ani luptă în armată. Ea a încercat să îl împiedice să se înroleze, dar este mândră că a făcut-o. Acum, chiar și apariția unui tânăr soldat la bordel o face să plângă. “Nu te poți abține să nu te gândești că acest băiat se va îndrepta spre linia frontului și nu se va mai întoarce niciodată”, spune ea. “Faci tot ce poți pentru a-i da încredere, pentru a-l mângâia. Îi spui că este un luptător, un erou.”

Întâlnirile nu sunt întotdeauna despre sex, spune Natalie. “Uneori, soldații doresc pur și simplu căldura unei alte ființe umane.” Bahmut i-a traumatizat pe mulți dintre ei. “Starea psihologică a celor care ies de acolo este îngrozitoare, pur și simplu îngrozitoare.”