Vlăduţ de la Neatza desființează miturile culinare raw vegane și fițele din farfurie: ”Sunt doar business”

Pe cât de generos este în bucătărie, pe atât de discret a fost cu viaţa sa personală. Până acum însă, pentru că Vlăduţ, bucătarul de la Super Neatza cu Răzvan şi Dani face dezvăluiri de suflet din spatele bucătăriei în exclusivitate pentru FANATIK. Deşi şi-a descoperit de mic pasiunea de a găti, credea că altul avea să fie drumul său în viaţă. Părinţii au fost cei care l-au îndrumat în această direcţie, devenind astfel Maestru în Arta Culinară. A muncit, a experimentat, iar în prezent se poate lăuda cu mii de reţete proprii şi cu un singur regret. Acela de a nu fi scos o carte. O carte specială, cu reţete pline de poveşti, o carte căreia însăşi Mihaela Rădulescu îi scrisese prefaţa.

Vlăduţ de la Neatza îşi dezvăluie secretele din bucătărie. Care este regula pe care o respectă cu sfinţenie în reţetele sale

Vlăduţ Florica, cunoscut ca Vlăduţ de la Neatza povesteşte pentru cititorii FANATIK cu ce bunătăţi îl răsfăţa bunica în copilărie, dar şi cum îşi găseşte inspiraţia pentru reţetele sale.

Nu găteşte niciodată după gramaj, ci doar după gust. Nu reproduce reţetele altui bucătar, ci întotdeauna inventează preparate proprii. Acesta este şi motivul pentru care gospodinele îi simt lipsa, îl opresc pe stradă şi îl întreabă de ce nu mai apare zilnic în emisiunea moderată de Răzvan şi Dani.

Aflăm de la Vlăduţ şi care este mâncarea sa preferată, dar şi cu ce mândreşte în materie de deserturi. Ba mai mult, ne dezvăluie şi cel mai important sfat primit de la bunica sa, dar şi care sunt regulile de aur pe care un bucătar desăvârşit trebuie să le respecte cu sfinţenie.

Digi24.ro

O fetiță le-a spus părinților că are un monstru în cameră, dar ei nu au luat-o în seamă. Ce au descoperit după i-a șocat: „Un coșmar”

Cum şi-a descoperit Vlăduţ de la Neatza pasiunea de a găti

Se spune că fiecare bucătar are o poveste în spate… Care este povestea ta, cum ţi-ai descoperit pasiunea de a găti?

– Mi-am descoperit pasiunea de a găti undeva de pe la 7-8 ani când găteam pentru o vecină de vârsta mea. Primul preparat s-a numit „înghe-ciucalânghe”, aşa i-am zis noi. Este vorba de o prietenă foarte bună din copilărie, la ora actuală este un avocat internaţional foarte bun. În continuare suntem buni prieteni. Atunci nu ştiu dacă oi fi gătit eu bine, nu ştiu cât a fost de bun, nici eu nu-mi mai aduc aminte.

Vlăduţ de la Neatza, despre gusturile copilăriei: „Mâncam carne doar o dată pe săptămâna şi asta se întâmpla în weekend”

Ce fel de mâncare îţi aduce ţie aminte de copilărie?

– Sunt foarte multe, sunt enorm de multe. Sunt foarte multe dulciuri, scovergi, gogoşi. Sunt tocăniţe, mâncăruri de legume pe care mi le făcea bunica mea când eram mic. Noi mâncam carne doar o dată pe săptămâna şi asta se întâmpla în weekend. În rest, totul se mânca din grădină. Bunica mea gătea în fiecare zi şi majoritatea mâncărurilor erau numai cu legume, ghiveciuri, mâncare de dovlecei, de conopidă.

Sâmbăta şi duminica se tăia câte o pasăre şi se făceau diferite lucruri. Dar aş putea să vorbesc o lună despre copilăria mea. Când se tăia de exemplu porcul, la ţară, se făceau tot felul de preparate. Iar bunica mă aştepta dimineaţa cu un cârnăcior făcut în sobă, o bucăţică de carne, nişte lucruri minunate. Totul era gata dimineaţa, tot ce se poate face dintr-un purcel.

Digisport.ro

”Tatăl meu `a explodat`!” A spus totul după 7 ani: ”Eram minoră și e o infracțiune”. Cu ce se ocupă tânăra

Cumva şi bunica ţi-a insuflat această pasiune pentru bucătarie?

– Da, bunica a fost un om minunat, Dumnezeu s-o ierte că s-a dus. Dar a fost un om absolut superb. Niciodată nu s-a certat cu nimeni, niciodată nu am auzit-o să vorbească despre cineva ceva. A fost un om minunat, absolut toată lumea a iubit-o.

Vlăduţ de la Neatza se visa pictor: „Au întrebat-o pe maică-mea dacă ea doreşte ca fiul ei să stea pe stradă şi să picteze portrete”

Dar cât de importantă a fost susţinerea părinţilor pe parcursul carierei tale? Ştiu că ei au fost cei care te-au îndrumat în această direcţie..

– Să ştii că eu, de fapt, mi-am dorit să fac Pictură. Mi-a plăcut mult lucrul acesta, mai ales în şcoala generală. La un moment dat am fost la Tonitza, pentru că voiam să intru la liceu acolo şi am dat o probă. Şi atunci mi-au zis că sunt talentat, dar nu foarte talentat. Ulterior au întrebat-o pe maică-mea de ce vrem să venim la acest liceu şi dacă ea doreşte ca fiul ei să stea pe stradă şi să picteze portrete. I-au spus că această meserie nu e ceva de viitor. Iar asta, repet, i-a spus-o cineva din acel liceu. Au întrebat-o şi dacă mai am vreo înclinaţie. Şi de fapt aceea era cea mai bună înclinaţie, către bucătărie.

Vlăduţ de la Neatza, amintiri din perioada liceului: „Am avut nota scăzută la purtare”

M-am dus la un liceu economic, singurul din Bucureşti, Liceul Economic numărul 4. Acolo am fost cel mai bun din liceu, dar era un liceu slab, nu se învăţa carte sau se învăţa la un nivel mediu. Şi atunci când am terminat liceul şi am fost repartizat, am fost al treilea pentru că am avut nota scăzută la purtare pentru că îi făcusem teza la matematică altcuiva. Am fost repartizat la Intercontinental , pentru că aşa era pe vremuri.

Primii trei care terminau erau repartizaţi la Intercontinental, următorii trei la Continental, următorii trei la Athene Palace, următorii trei la Pescăruş şi aşa mai departe, la cele mai cunoscute restaurante de la acea vreme. Era în funcţie de medie. Iar ca să îţi obţii o calificare, asta am obţinut-o la Inter după nouă luni, scris, oral şi practic, ca să devin bucătar unu, aşa era pe vremea aceea.

„Mi-am dat seama, după şase ani de Intercontinental, că nu ştiam aproape nimic despre bucătărie”

Acesta a fost şi primul job în bucătărie. Am dat şi la facultate, dar nu am luat la zi, pentru că, aşa cum spuneam, liceul a fost unul foarte slab, nu a intrat nimeni de la acel liceu. În schimb, am dat la Seral, am intrat cu o medie destulă  de mică, dar nu mai contează. Important e că mi-am terminat facultatea, practic eu sunt economist. Am lucrat la Hotel Intercontinental timp de şase ani, după care am plecat în Germania. Eu am mulţi ani adunaţi în Germania pentru că părinţii mei au fost diplomaţi. Am făcut şi grădiniţa acolo şi mi-am dorit să mă întorc în Germania ca să fac ceva mai mult.

Şi mi-am dat seama, după şase ani de Intercontinental, că nu ştiam aproape nimic despre bucătărie. Atunci, nu am făcut decât să îmi caut experienţe. Experienţe însemnând la o fabrică de ciocolată, unde am învăţat foarte multe lucruri şi mi-am luat titlul de Maestru în Arta Culinară. Am dat examene peste examene şi de limbă şi de gastronomie, aşa cum se făcea în anii 90.

Vlăduţ de la Neatza, despre secretul reţetelor sale: „Nu există să pui după gramaj, există să pui după gust”

Spuneai că mama este cel mai mare susţinător al tău. Este ea cea care degustă prima preparatele tale?

– Da, sigur, dar nu numai mama. Dacă aleg să gătesc nişte lucruri clasice, normale, încerc să dau gust şi sunt atent la anumite detalii. Nu este despre a pune ceva într-o oală sau cratiţă, să le pui la fiert şi asta înseamnă că ai făcut o mâncare. Eu sunt foarte atent la multe lucruri. Dacă faci ceva trebuie să aibă gust, trebuie să arate bine şi trebuie să o păzeşti. Asta ştiu de la bunica. Când găteşti ceva, trebuie să stai lângă aragaz, nu să faci alte lucruri.

Vlăduţ inventează pe loc reţetele: „Dacă mă întrebai după o zi ce am gătit, nu ştiam să îţi spun”

Cum îţi găseşti inspiraţia pentru reţele tale? Ştiu că îţi place să găteşti preparate de la zero…

– Când eram zi de zi la Neaţa, mergeam la cumpărături, pentru că eu îmi făceam toate cumpărăturile. Şi găseam un produs care îmi plăcea cum arată. Nu ştiu, găseam o sfeclă cu frunze sau habar n-am să-ţi dau un exemplu concret acum. Dar de la acel produs îmi configuram reţeta. În jurul acelui produs pe care îl puneam în valoare şi încercam să fac o reţetă în jurul produsului respectiv. Dacă mă întrebai după o zi ce am gătit, nu ştiam să îţi spun ( n.red. râde ). Nu ştiam pentru că nu aveam o reţetă exactă.

Atunci când găteşti ceva nu pui un gram de piper, zece de sare sau două cepe, nu. Pui după gust, după cum simţi. Cine spune că pui trei cepe şi nu mai ştiu ce, înseamnă că nu e bucătar. Pui după gust, în funcţie de cantitate. Nu există să pui după gramaj, există să pui după gust. Guşti tot timpul, vezi, simţi. Atunci când găteşti trebuie să simţi ceea ce faci. Nu e despre a pune două cepe, trei ardei, 300 de grame de carne şi ţi-a ieşit tocăniţa, nu e aşa.

„Bunicii noştri nu pisau chia sau quinoa, nici nu exista aşa ceva”

Dar ai fost nevoit vreodată să găteşti ceva ce nu îţi pace, ce nici măcar nu poţi gusta?

– Sigur că da! De exemplu, mie nu îmi place să gătesc fructe de mare, homar, calamar, melci. Nici să le gătesc, nici să le mănânc. Nu sunt pentru mine, sub nicio formă. Dar reuşesc să le dau totuşi gust din experienţă. Gust o linguriţă ca să văd dacă ar mai fi ceva de adăugat, dar nu mănânc.

Vlăduţ Florica demontează mitul deserturilor raw vegane: „Sunt business-uri pe care lumea le crede pentru că se vând scump”

Care este mâncare ta preferată?

– Sărmăluţe în foi de viţă, paste, dar nu toate pastele. Paste cu sos de roşii aşa cum îl fac eu. Am o reţetă de sos fantastică.

Şi la capitolul deserturi?

– Dacă vorbim despre deserturi nu terminăm până mâine (n.red. râde). Avem nevoie de 24 de ore ca să îţi vorbesc despre deserturi. Pot doar să îţi spun că nu există desert pentru dietă de exemplu. Astea sunt poveşti. Chiar şi alea care sunt raw vegane alea au zahăr, pentru că fructele au zahăr, cocosul are zahăr, totul are zahăr. Astea sunt doar business-uri, punct. Lumea le crede pentru că se vând scump şi consideră că dacă mănâncă o feliuţă de cacao crudă cu nişte afine, sunt foarte bine. Ei bine, nu! Noi am trăit cu zahăr, am trăit cu lucruri naturale, cu zahăr, cu ulei, cu făină, cum făceau bunicii noştri deserturile. Ei nu pisau chia sau quinoa, nici nu exista aşa ceva.

Despre deserturile mele ce pot să spun… Fac o pavlova minunată şi nu o spun eu, o spun alţii. Fac multe lucruri, majoritatea le inventez. Eu niciodată nu am copiat ceva, vreun desert sau altceva. Să iau un desert şi să-l copiez sau să îl reproduc, niciodată. Că m-am inspirat, asta e altceva, dar reţetele pe care eu le fac sunt reţetele mele proprii. Nu există în altă parte.

„Mihaela Rădulescu s-a oferit să-mi scoată o carte de bucate, mi-a scris şi prefaţa”

Nu te-ai gândit să scoţi şi o carte de bucate?

– Ba da, m-am gândit. Însă din punctul ăsta de vedere aş putea să zic că sunt nu laş, putoare sau nesimţit. Pentru că acum mulţi ani, Mihaela Rădulescu s-a oferit să-mi scoată o carte de bucate. Am şi scris-o, mi-a dat şi editura, dar la un moment dat s-a scurtcircuitat, nu ştiu de ce. Cu toate că Mihaela Rădulescu mi-a scris şi prefaţa.

Era vorba de o carte de bucate mai deosebită, nu era pur şi simplu aşa, cum fac mulţi, pun reţele copiate de pe net. Era vorba de nişte poveşti, ce găteşti când vin socrii la tine sau ce găteşti când vrei să îţi impresionezi iubitul la prima întâlnire. Erau nişte lucruri foarte importante, dar la vremea aceea eu nu le-am dat imporatanţă, le-am ignorat.

Acum îmi dau seama că erau foarte importante. Pentru că acest om, Mihaela Rădulescu, mi-a dat nişte sfaturi extraordinare pe care eu nu le-am pus în practică. Şi aici e numai vina mea. Am de suferit clar pentru că nu am scos o carte. Sunt Maestru în Arta Culinară, am diplome din Germania şi nu fost în stare să scot o carte. Toată lumea a scos o carte, inclusiv cei care nu sunt bucătari. Poate că aşa a fost destinul, poate că aşa a fost să fie. Poate nu e timpul trecut, dar la o anumită vârstă ai şi nevoie de ajutor, îţi trebuie multe lucruri, îţi trebuie suport.

Vlăduţ de la Neatza are o dorinţă neîmplinită: „Să fiu în juriul unei emisiuni cu şi despre dulciuri”

Care ar fi cea mai mare provocare din cariera ta?

– Eu nu aş putea să mă plâng de cariera pe care am avut-o până acum. Am fost şi director general pe România pentru ingrediente pentru dulciuri, pentru o firmă germană. M-am descurcat foarte bine. Am avut nişte ani foarte frumoşi. Am avut tot ceea ce mi-am dorit. O provocare ar fi, dacă s-ar înfiinţa în România o emisiune cu şi despre dulciuri şi eu să fie să fiu în juriu. Să îmi pun toate ideile, să fiu şi rău şi bun în acelaşi timp. Acesta e un lucru care mi-ar plăcea mult. Să fiu într-un juriu şi să şi ajut în acelaşi timp.

Vlăduţ Florica, despre experienţa din bucătăria emisiunii Neatza: „Nu am venit cu lucruri făcute de acasă, de acolo am început reţeta, acolo s-a terminat, acolo am făcut platingul”

Vreun incident ai avut vreodată în bucătărie?

– Sigur că da. Se mai întâmplă să arzi ceva, să uiţi ceva în cuptor, dar eu le-am spus pe toate pe post. Nu am nicio problemă cu chestia asta pentru că este un lucru normal. Oricărui om i se poate întâmpla, oricărui bucătar sau cofetăr. Inclusiv astăzi (n.red. vineri ) am spus în emisiune despre nişte fursecuri care s-au gratinat mai mult. Eu sunt un om foarte sincer, nu pot să păcălesc lumea în faţa unei camere.

Sunt cu băieţii ăştia (n.red. Răzvan şi Dani ) de 16, 18 ani. Suntem împreună încă de la Naţional şi ei ştiu că niciodată nu am minţit în faţa camerei. Nu am putut să mint sau să zic ceva care nu a fost aşa. Şi eu am făcut greşeli, dar totul a fost real. Nu am venit cu lucruri făcute de acasă, totul a fost pus pe masă, de acolo am început reţeta, acolo s-a terminat, acolo am făcut platingul.