Voluntar al Crucii Roșii, torturat de armata lui Putin, după ce a fost arestat în Ucraina. “Am fost bătuți cu puștile, loviți cu pumnii și picioarele”

Moscova insistă că cetățenii ucraineni merg de bunăvoie în Rusia, dar Irina Venediktova, procuror general al Ucrainei, spune că „există cel puțin 6.000 de civili, pe care îi putem identifica, care au fost deportați, iar din informațiile din mass-media din Rusia, ei spun că au luat un milion de ucraineni”.

Kremlinul refuză schimburile de prizonieri

Venediktova spune că au existat cazuri în care copiii au fost separați de părinți și că aproape toți cei care s-au întors în baza unor schimburi de prizonieri au relatat la întoarcere că au fost torturați și bătuți.

Iar Irina Vereșciuk, însărcinată de conducerea de la Kiev cu negocierea schimburilor de prizonieri și a coridoarelor umanitare, spune că situația este cu atât mai gravă cu cât Aleksandr Dvornikov, cunoscut ca „măcelarul de la Aleppo”, a fost pus să conducă operațiunile din Ucraina.

„Avem mulți preoți, jurnaliști, activiști, primari și, în general, civili care se află în închisori, nu doar pe teritoriul Ucrainei, ci în regiunile Kursk, Briansk sau Rostov… Ei sunt ținuți cu forța acolo”, a declarat vicepremierul Ucrainei.

Digi24.ro

Florin Piersic se află în stare gravă, anunță medicii de la Spitalul Foișor. Actorul are septicemie

Între Rusia și Ucraina au existat mai multe schimburi de prizonieri, ultimul având loc la începutul acestei luni, când 12 soldați ucraineni și 14 civili s-au întors acasă. Dar Kremlinul a refuzat, recent, un schimb de prizonieri propus de Ucraina, care voia să-l dea la schimb pe prietenul lui Putin, Viktor Medvedciuk, contra unor civili sau militari ucraineni.

Voluntar al Crucii Roșii, răpit de trupele lui Putin

La trei săptămâni de la eliberarea sa, Volodimir Kropun încă este vizibil zguduit de trauma prin care a trecut. Voluntar al Crucii Roșii, el a fost capturat de forțele Kremlinului și deportat în Rusia, pe 18 martie.

Volodimir Kropun conducea un autobuz școlar către satul Kozarovici, la aproximativ 40 de kilometri nord-vest de Kiev, pentru a evacua câțiva civili care erau blocați în zona de conflict. Când a încercat să-i convingă pe soldații ruși să-l lase să treacă de punctul lor de control, aceștia l-au reținut. Primele zile a fost ținut în subsolul unei fabrici dintr-un sat din apropiere, împreună cu alți civili, circa 40 de persoane într-o cameră de 28 de metri pătrați.

„Am fost bătuți cu puști, loviți cu pumnii și loviți cu picioarele. M-au legat la ochi și mi-au legat mâinile cu bandă adezivă. Au folosit Taser și au tot cerut informații despre armată”, a povestit Volodimir pentru BBC. „Unul dintre soldați era foarte tânăr, aproape un copil. A folosit Taser-ul pe gâtul, fețele sau genunchii oamenilor. Părea că asta îl distrează”, mai povestește fostul voluntar al Crucii Roșii.

Digisport.ro

FOTO Tehnologia a intervenit, după momentele de la Madrid care au provocat un scandal imens. Rezultatele

Ambițiile imperialiste ale Kremlinului

După aproape o săptămână în care a fost deținut în Ucraina, Volodimir și alți deținuți au fost duși în Belarus. „Ei credeau că nu vedem, dar am văzut satele pe lângă care treceam: Ivankiv, Cernobîl. și apoi am văzut când am trecut granița”, a mai povestit bărbatul.

În Belarus, deținuților li s-a dat câte un act de identitate emis de armata Federației Ruse. La locul nașterii lui Volodimir au scris „Republica Socialistă Sovietică Ucraineană”, cum se numea țara înainte de destrămarea Uniunii Sovietice, în 1991. Bărbatul spune că este un semn al ambițiilor Rusiei în regiune.

Din Belarus, mai povestește Volodimir, au fost duși la o închisoare din Rusia. „Tortura a continuat. Ne-au umilit, ne-au pus în genunchi și ne-au forțat să stăm în poziții incomode. Dacă ne uitam în ochii lor, eram bătuți. Dacă făceam ceva încet eram bătuți. Ne tratau ca pe niște animale”, a mai relatat bărbatul.

Erau și acolo mulți. Într-o seară, Volodimir Kropun a numărat, alături de el, alte 72 de persoane. Dar se zvonea că ar fi mult mai mulți ucraineni acolo. „Am încercat să ne ajutăm unul pe celălalt. În unele zile nu ne venea să credem că ceea ce ni se întâmplă e adevărat. Am simțit că am fost transportați în secolul al XVI-lea, din secolul al XXI-lea”, mai spune el.

Eliberarea prin schimb de prizonieri

După două săptămâni petrecute în detenție în Ucraina, Belarus și Rusia, pe 7 aprilie, Volodimir a fost scos din închisoare. El și alți trei civili ucraineni, din alt centru de detenție, au fost transportați cu avionul în Crimeea, peninsula anexată ilegal de Rusia în 2014. Femeile cu care a ajuns în Crimeea i-au spus lui Volodimir că și ele au fost bătute. Nu au înțeles prea bine unde și de ce au fost duși, dar i-au auzit frecvent pe soldați folosind cuvântul „schimb”.

Așa că din Crimeea au fost duși pe un drum până la un punct situat la 32 de kilometri de Zaporijjia, iar de acolo li s-a permis să treacă peste un pod către teritoriul controlat de armata ucraineană. Schimbul de militari prizonieri de război, din ambele părți, a avut loc înainte ca civililor ucraineni să li se permită să treacă peste pod. Era pe 9 aprilie. Călătoria din Crimeea la Zaporijjia durase două zile.

Volodimir Kropun se simte inconfortabil când i se cere să descrie ce a suferit, dar vrea ca lumea să-i audă povestea. „Faptul că civilii ucraineni sunt ținuți acolo, în Rusia, este 100% adevărat”, spune el.

În închisoare, a auzit că oameni care lucrau la Cernobîl ar fi ținuți într-o cameră alăturată. Nu este clar cine erau bărbații din închisoare, dar detașamentul 169 al Gărzii Naționale Ucrainene, responsabil cu apărarea Cernobîlului, este dispărut. Vecinii de celulă ai lui Volodimir Kropun ar fi fost ținuți în detenție, mai întâi, în subsolul centralei nucleare câteva săptămâni, după ocuparea Cernobîlului de către trupele ruse.

Deportările de la Cernobîl și Mariupol

Valeri Semonov, unul dintre inginerii de la Cernobîl, a spus că atunci când forțele ruse s-au retras, la sfârșitul lunii martie, au luat gărzile cu ei. Iar într-un sat din apropiere locuiește familia unuia dintre bărbații dispăruți. Militarul și-a sunat soția în prima zi a invaziei, de la postul său din Cernobîl, atunci când a fost cucerită centrala nucleară, pentru a-i spune să fugă din sat. Aceasta și-a luat părinții și copilul și a mers la Liov.

Între 24 februarie și 9 martie, ea a putut vorbi cu soțul ei pe telefonul său mobil. „Nu vorbește prea multe la telefon. Mi-a spus doar: „Suntem în regulă”. Îmi spunea să nu-mi fac griji pentru el”, a poverstit femeia. „Dar a rămas fără baterie, iar de atunci nu l-am mai putut contacta la telefon”.

Ea a reușit, totuși. să mai vorbească cu el de câteva ori, la un telefon fix. „Ultima dată când am vorbit cu soțul meu a fost pe 31 martie, în ziua în care au fost luați cu forța de la Cernobîl. Atunci mi-a spus: „Sunt bine fizic, dar emoțional este foarte greu”. Am putut înțelege din vocea lui că era foarte îngrijorat”. Iar copilul o întreabă mereu pe femeie unde e tatăl lui.

„Îi spun că este la serviciu, dar copilul e foarte speriat. Își face griji că voi dispărea și eu și mă urmărește peste tot, la serviciu, la magazine”, mai povestește femeia. „Este foarte greu pentru noi. Vreau doar ca Rusia să-mi elibereze soțul”, adaugă ea.

Ministerul de Interne din Ucrainei i-a spus că bărbatul este reținut în Rusia. Femeia povestește că este căsătorită de șase ani și jumătate, că bărbatul a fost mereu alături de ea și că își iubește meseria. BBC, care a ales să protejeze identitățile acestor oameni, pentru a-i proteja, a reușit să vorbească cu familiile a zeci de astfel de ucraineni luați prizonieri de trupele Rusiei.

Puțini sunt cei care s-au întors, majoritatea fiind încă dispăruți. precum Iulia Paievska. Soțul ei Vadim spune că femeia a fost capturată de ruși pe 14 martie, în timp ce lucra ca paramedic la Mariupol, unde ajuta la evacuarea soldaților și civililor răniți. Bărbatul a aflat că Irina Paievska este prizonieră în Rusia dintr-un videoclip de propagandă difuzat de canale TV pro-Kremlin.