Tulburătoarea poveste de dragoste dintre Mihai Eminescu și Veronica Micle! ”Îngerul blond” nu a putut să trăiască fără geniul poeziei

Mihai Eminescu se năștea, în 1850, la Ipotești, pe data de 15 ianuarie, zi care, acum, este serbată în toată România drept Ziua Culturii Naționale. Povestea de viață a marelui poet, o viață scurtă, el trăind doar 39 de ani, este însă una fabuloasă.

Iar intensitatea cu care acesta a scris poezii și, în egală măsură, nuvele care sunt considerate adevărate capodopere ale culturii românești, este egalată doar de felul în care zbuciumul vieții sale sentimentale s-a manifestat.

Povestea de dragoste dintre Mihai Eminescu și Veronica Micle, cea pe care poetul o numea ”Îngerul blond”, este comparabilă, oricând, cu cele cunoscute din literatura universală, Romeo și Julieta sau Tristan și Isolda.

Mihai Eminescu și Veronica Micle, zbuciumul unei mari iubiri

Mihai Eminescu avea doar 22 de ani atunci când o cunoștea, la Viena, pe Veronica Micle. De aceeași vârstă cu poetul, aceasta era însă  căsătorită – de opt ani chiar – cu profesorul universitar Ştefan Micle, mai mare ca ea cu trei decenii. Avea deja și două fete…

Digi24.ro

O femeie bolnavă de cancer a decis să se mute împreună cu familia în „zona albastră” din Costa Rica, iar viața ei s-a schimbat complet

Dar pasiunea pe care a resimțit-o tânărul student pentru deja femeia pe care o avea în fața ochilor a fost uriașă. Concretizată însă doar într-o aventură, colorată cu lungi plimbări prin Viena și momente de iubire pe fugă, relația lor se stingea. Pasiunea lui Eminescu însă nu dispărea, ba chiar dimpotrivă, figura Veronicăi, o blondă cu ochi albaștri tulburători, fiind, tot timpul, la marginea visurilor poetului.

Întors de la studiile de la Viena și de la Berlin, Mihai Eminescu ajungea la Iași, iar corespondența lui cu Veronica Micle, purtată inițial în termeni cât se poate de ceremonioși, devenea chiar intensă. Iar în 1876, într-una dintre scrisori, Mihai Eminescu îi dezvăluie că în tot timpul a iubit-o pătimaș.

„Doi ani de zile, doamnă, n-am putut lucra nimic, și am urmărit ca un idiot o speranță, nu numai deșartă, nedemnă.(…) d-ta erai o idee în capul meu și te iubeam cum iubește cineva un tablou”, îi scria Mihai Eminescu Veronicăi Micle. Impresionată de pasiunea pe care i-o arăta genialul poet, îi oferă acestuia inima ei.

”Ziua de 4/16 Fevr. 1876 a fost cea mai fericită a vieții mele. Eu am ținut pe Veronica în brațe, strângând-o la piept, am sărutat-o. Ea-mi dărui flori albastre pe care le voi ține toată viața mea”, mărturisea poetul.

Digisport.ro

A venit reacția soțului, după ce o jurnalistă celebră s-ar fi sărutat cu alt bărbat în fața a 20.000 de oameni

Iubirea pentru Veronica Micle a influențat hotărâtor opera poetică eminesciană

Dacă până în momentul în care Veronica Micle i-a oferit acele ore de intimitate pe când soțul ei era plecat, Mihai Eminescu scria poezii în care se simțea sentimentul de revoltă pe care îl trăia, din ziua pe care o considera “cea mai fericită a vieții mele” lucrurile se schimbă radical.

Poezia lui devine dominată de lirica iubirii, iar versurile sale ajung, și acum, să fie exemple în a exprima sentimentul iubirii absolute. Dar, ca în orice poveste de dragoste, nu totul a fost ”lapte și miere”. Ba chiar, pe cât era de intensă iubirea lor, pe atât era pătimașă și de zbuciumată. Iar certurile lor erau marcate chiar și în poeziile lui Eminescu.

„Cum mulțămesc eu soartei că am scăpat de tine,

Făr-a comite, Doamnă, păcatul moștenit.

Azi iarăși mă văd singur și fericit și bine!”, scria Mihai Eminescu în poezia ”M-ai chinuit atâta cu vorbe de iubire”.

”Singur și fericit și bine” nu dura mult, iar Veronica se întorcea, obsesiv, în viața lui. „De aceea sărut mâinile fără mănuși, ochii fără ochelari, fruntea fără pălărie și picioarele fără ciorapi și te rog să nu mă uiți, mai cu seamă când dormi”, îi scria, febril, dar parcă fericit că nu mai era singur, Mihai Eminescu.

Corespondența dintre Mihai Eminescu și Veronica Micle, operă de artă în sine

Corespondența dintre Mihai Eminescu și Veronica Micle este, cu siguranță, o adevărată operă literară, iar memorialistica i-a oferit spații largi, povestea de dragoste a celor doi fiind savuroasă.

„Nu-i așa că indiferența mea ți-a rupt inima, inimă plină de mine, dar îl iau pe Dumnezeu ca martor că nu era o indiferență reală; această răceală simulată nu era decât o contrabalansare la dragostea ta imensă pe care o afișai fără încetare; privirea ta, vorba ta, în sfârșit, toată persoana ta în prezența mea nu era decât dragoste, tu erai atât de puțin stăpân pe tine însuți, încât chiar și persoana cea mai proastă știa că ești îndrăgostit de mine; deci nu trebuia ca eu să dau o dezmințire și să ascund față de ochii scrutători reciprocitatea unui iubiri atât de mari?”, scria Veronica Micle într-una dintre scrisorile destinate lui Mihai Eminescu în care îi explica motivele pentru care dorea să își ascundă relația de ochii soțului ei, un om pe care l-a respectat tot timpul.

Veronica Micle îl mustra adeseori pe poet

”Îngerul blond” nu se ferea să îl mustre, însă, pe Mihai Eminescu când se simțea nebăgată în seamă, iar vorbele ei aveau, totdeauna, rolul de a aprinde și mai puternic flacăra pasiunii poetului.

„D-le Eminescu, să nu ți se pară amară scrisoarea mea, e departe de-a reflecta ura, regretul, mustrarea de cuget, groaza de care mă simt cuprinsă, numai când gândesc la sumedeniile de minciuni pe care ai avut curajul de a mi le debita, la iezuitica ipocrizie, la intențiunea bine meditată și bine premeditată cu care m-ai făcut (abuzând de încrederea mea) să devin o groază pentru toată lumea, căci m-ai făcut ca fără rușine să afișez relația mea cu D-ta și multe altele pe care de mai ai puțină conștiință trebuie să te îngrozești când îți vei aduce aminte de ele, și care îți mai repet nu le-ai făcut decât cu scopul să-ți bați joc de mine și din cât eram de nenorocită să mă faci astfel încât să-mi vie nebuneală”, a fost unul dintre reproșurile muzei.

Eminescu, scrisori pline de dragoste pentru Veronica Micle

Eminescu, nu mai puțin atent, replica în felul lui, reușind să o convingă că doar ea există în inima lui: „Știu prea bine că nu sunt vrednic de Dta; te-am rugat de atâtea ori să ierți dac-am îndrăznit să arunc asupra vieții D-tale umbra aceasta nefericită și tot de atâtea ori ai avut bunăvoința de a-mi trece cu vederea acea evidentă slăbiciune de caracter, acea lipsă de acțiune care e cauza tuturor relelor mele.

Pentru Dta va fi, fără îndoială, mai bine de-a lepăda departe această sarcină, pe acest om care nu poate nimic, nu vrea nimic, pe acest om care numai ți-ar mânca zilele cu propria lui neputință și lașitate. Neavând curajul vieții, neavând o rază de senin în suflet, am îndrăznit cu toate astea a te iubi, am avut lipsa de cuget de-a te compromite în ochii oamenilor, am pus dorința de-a fi a mea peste orice considerații și peste orice cuvinte de cruțare aș fi avut; mă sperii eu însumi de răutatea cu care te-am tratat”.

S-au înșelat reciproc! Veronica s-a iubit cu Caragiale, Eminescu a avut un copil din flori

Pasiunea unei asemenea iubiri a fost însă prea intensă. Mihai Eminescu și Veronica Micle se despart în 1880 și stau departe unul de celălalt până la sfârșitul anului 1881. Când, într-un final, se văd, din nou, față în față, Veronica Micle reia relația cu Mihai Eminescu.

Eminescu, din nou îndrăgostit până la ceruri, îi mărturisește lui Titu Maiorescu că vrea să se însoare cu Veronica Micle, devenită văduvă între timp. Vestea îl face pe îndrumătorul Junimii și al poetului să îi dezvăluie că femeia l-a trădat. Iar numele celui care îi fusese prieten intim Veronicăi este numele unui prieten apropiat: Ioan Luca Caragiale. Un prieten care, după acest episod, nu a mai fost niciodată în cercul intim al lui Eminescu, relațiilor lor fiind, din partea poetului, chiar reci.

Trădarea Veronicăi a fost judecată aspru de Eminescu. În schimb, femeia îi iertase aventura pe care a avut-o cu o blondă care îi amintea poetului de iubirea vieții sale și din care se născuse un băiat. De Mihail Lăzăreanu, născut din aventura din 1877 a lui Eminescu cu fiica morarului din sat, poetul s-a interesat constant de-a lungul vieții și, adeseori, i-a trimis bani.

De altfel, informează Ana are Cărți, copilul a fost adoptat – după o dotă considerabilă primită de mama sa din partea bunicului patern – de cel care avea să se căsătorească cu fiica morarului care fusese subiectul unei scurte, dar intense, pasiuni ale poetului.

Mihai Eminescu și Veronica Micle, o moarte precum cea din Romeo și Julieta

Născuți în același an, 1850, decedați în același an: 1889. Cum starea de sănătate a lui Mihai Eminescu se deteriorase teribil, poetul ajunge, la insistențele Veronicăi, în București și este internat la sanatoriul condus de Alexandru Șuțu. Din păcate, ameliorarea bolii de care suferea Mihai Eminescu era, la acea vreme, imposibilă, iar poetul se stinge în dimineața zilei de 15 iunie.

Momentul în care Veronica Micle află că pasiunea vieții sale a pășit în lumea tenebrelor este sfîșietor. Scrie în doar 20 de minute poezia „Raze de lună”, una dintre cele mai triste poezii de dragoste din istoria literaturii românești:

”Dac-ar da un mort din groapă pentr-un răsărit de lună

A sa linişte eternă, eu aş da de voie bună

Toate razele de lună, toate razele din soare

Să te pot uita pe tine, să simt sufletul că-mi moare”

La scurt timp, Veronica Micle decide să se retragă la Mănăstirea Văratec. Nu rezistă însă departe de cel căruia îi dăruise inima cu 13 ani mai devreme decât 50 de zile. Pe 3 august 1889, înghite un flacon de arsenic și se stinge din viață și ea, la 39 de ani, pentru a se reuni, în Ceruri, cu Mihai Eminescu.

15 ianuarie, Ziua Culturii Române! Casa natală a lui Mihai Eminescu poate fi vizitată

Ziua de 15 ianuarie, cea în care s-a născut, acum 172 de ani, Mihai Eminescu a fost declarată Ziua Culturii Române, iar momentul este marcat cu o mulțime de evenimente dedicate marelui poet romantic.

Iar cei care vor să vadă locul în care s-a născut Mihai Eminescu o pot face chiar și din fața calculatorului, vizitând site-ul Memorialul Ipotești. Cei mai puțin comozi și cu puțin timp liber pot trage chiar și o fugă până în localitatea natală a lui Mihai Eminescu, costurile pentru a vizita casa părintească a poetului fiind modice.