22 de ani de când Vladimir Putin e președintele Rusiei. Ce a făcut înainte să devină “Țarul de la Kremlin”

În timpul primei perioade în funcția de președinte, economia țării a crescut timp de opt ani consecutiv. Creșterea a fost rezultatul unei majorări de cinci ori a prețului petrolului și gazelor, care constituie majoritatea exporturilor rusești, al redresării din recesiunea postcomunistă și a crizelor financiare, al creșterii investițiilor străine și al politicilor economice și fiscale prudente.

Originile lui Vladimir Putin. Cine au fost părinții săi

Vladimir Putin s-a născut la 1 octombrie 1952, la Leningrad (azi Sankt Petersburg), Rusia. Tatăl său era maistru într-o fabrică, iar mama lui era casnică. Putin, singurul copil care a supraviețuit (frații săi au fost uciși de difterie), locuia cu părinții într-un apartament la comun cu alte două familii.

Deși religia nu era permisă în Uniunea Sovietică, mama lui l-a botezat în secret în ritul creștin ortodox.

În ciuda faptului că era un copil mic de statură, Putin a putut rezista conflictelor cu alți copii datorită orelor de arte marțiale. Până la vârsta de șaisprezece ani, era un expert de top la sambo, o combinație rusă de judo și lupte.

Digi24.ro

O tânără care a crezut că este mahmură a ajuns până la urmă la spital iar medicii i-au spus că mai are doar 12 luni de trăit

Când era adolescent, Putin începuse să dea dovadă de ambiția pentru care mai târziu a devenit cunoscut și a urmat un liceu respectat, Școala 281, care accepta doar elevi cu note aproape perfecte. Instituția a fost singura din Rusia care punea accent pe chimie, disciplină care îl interesa pe Putin. Cu toate acestea, în curând s-a îndreptat către artele liberale și biologie.

Putin a jucat handbal și a lucrat la postul de radio al școlii, unde a difuzat muzică de la Beatles și alte trupe rock occidentale.

Fascinat de filmele cu spioni în adolescență, a aspirat să lucreze pentru KGB, serviciul secret rus.

Vladimir Putin şi spionajul. Cum a ajuns la KGB

De la 12 ani Vladimir Putin a început să învețe germana pe care o vorbește ca a doua limbă. Liderul de la Kremlin a absolvit în 1975 studiile de drept la Universitatea de Stat din Sankt Petersburg și s-a alăturat KGB-ului.

Digisport.ro

FOTO După ce s-a lăsat filmată la duș, alături de soțul ei, a semnat contractul vieții. ”Ne vedem acolo”

În 1984 a fost trimis la Moscova pentru formare continuă la Institutul Yuri Andropov (actuala Academie pentru Informații Externe SVR) și a fost trimis în misiune în Dresda, Germania de Est, folosind ca acoperire o identitate de traducător.

Potrivit biografiei oficiale a lui Putin, în 1989 el a protejat dosarele Centrului Cultural Sovietic și ale vilei KGB din Dresda pentru autoritățile oficiale ale viitoarei Germanii unite, pentru a împiedica demonstranții, inclusiv agenții KGB și Stasi, să le obțină și să le distrugă.

El a explicat că multe documente au fost lăsate Germaniei doar pentru că s-a stricat incineratorul, dar multe documente ale vilei KGB au fost trimise la Moscova.

Putin a demisionat ulterior din KGB în 1991, în urma loviturii de stat împotriva lui Mihail Gorbaciov, întrucât nu era de acord cu ceea ce se întâmpla și nu dorea să facă parte din serviciile de informații din noua administrație.

Cum a ajuns Vladimir Putin președintele Rusiei

În iunie 1991, Vladimir Putin a devenit șeful Comisiei pentru relații externe a Primăriei din Sankt Petersburg, responsabil cu promovarea relațiilor internaționale și a investițiilor străine.

În decurs de un an, a fost investigat de consiliul legislativ al orașului pentru subestimarea prețurilor și a permis exportul unor metale în valoare de 93.000.000 de dolari în schimbul unui ajutor alimentar străin care nu a sosit niciodată. În ciuda recomandării ca Putin să fie concediat, el a rămas șef până în 1996.

În 1994, a fost numit prim-vicepreședinte al Guvernului din Sankt Petersburg, iar în mai 1995 a organizat filiala din Sankt Petersburg a partidului politic pro-guvernamental Casa Noastră – Rusia, al cărui lider a devenit în iunie 1997.

În 1997, președintele Boris Elțin l-a numit pe Putin șef adjunct al Statului Major Prezidențial, post pe care l-a păstrat până în mai 1998, după care Elțîn l-a numit director al Serviciului Federal de Securitate, principala organizație de informații și securitate a Federației Ruse și succesorul KGB.

În august 1999, Putin a fost numit unul dintre cei trei prim-viceprim-miniștri, iar mai târziu a acceptat să candideze la președinție așa cum dorea Elțîn.

La 31 decembrie 1999, Elțin și-a dat demisia în mod neașteptat și, conform Constituției Rusiei, Putin a devenit președinte interimar al Federației Ruse.

La 26 martie 2000, rușii l-au ales pe Putin președinte dintre unsprezece candidați. Între 2000 și 2004, Putin a început demersurile de scoatere a țării din sărăcie.

Rocada la putere cu Dmitri Medvedev

În martie 2004, Putin este ales președinte pentru un al doilea mandat, iar în decembrie 2007, partidul său Rusia Unită a câștigat 64,24% dintre voturi. Victoria în alegeri a fost văzută de mulți ca un indiciu al sprijinului popular puternic pentru conducerea rusă de atunci și al politicilor acesteia.

Împiedicat de Constituție să obțină al treilea mandat consecutiv, prim-viceprim-ministrul Dmitri Medvedev a fost ales succesorul său într-o operațiune de rocadă la șefia statului. Putin a fost numit prim-ministru al Rusiei, menținându-și dominația politică.

În septembrie 2011, Medvedev a anunțat că va recomanda partidului să-l nominalizeze pe Putin drept candidat la președinție. În ciuda acuzațiilor de fraudare a voturilor, Putin a câștigat alegerile prezidențiale din Rusia din 2012.

Proteste anti-Putin au avut loc în timpul și imediat după campania prezidențială, urmate de un contra-protest al susținătorilor lui Putin, care a culminat cu o adunare de aproximativ 130.000 de suporteri pe cel mai mare stadion al Rusiei, Stadionul Lujniki.

În 2014, Rusia a făcut mai multe incursiuni militare pe teritoriul ucrainean. Mulți membri ai comunității internaționale au presupus că anexarea Crimeei de către Putin a inițiat un tip complet nou de politică externă a Rusiei, că anexarea Crimeei a însemnat că politica sa externă a trecut „de la politica externă condusă de stat” la adoptarea unei poziții ofensive pentru a recrea Uniunea Sovietica.

A patra sa cursă prezidențială a început în 2018, cu Putin câștigând mai mult de 76% din voturi, iar în 2020, el a propus amendamente constituționale majore care i-ar putea extinde puterea politică după încheierea acestui mandat.

Conflictul Rusia – Ucraina

În septembrie 2021, Ucraina a efectuat exerciții militare împreună cu forțele NATO, după care Kremlinul a avertizat că extinderea infrastructurii militare a NATO în Ucraina va depăși o „linie roșie” pentru Putin.

În februarie 2022, Putin a avertizat că aderarea Ucrainei la NATO ar putea încuraja Ucraina să preia controlul asupra Crimeei anexate de Rusia sau asupra zonelor conduse de separatiști pro-ruși în Donbas. Într-un discurs televizat, președintele a anunțat o „operațiune militară specială” în Ucraina, lansând o invazie pe scară largă a țării vecine.

Drept urmare, multe țări au introdus sancțiuni împotriva Rusiei. Ca răspuns la acestea, Putin a pus în alertă maximă unitățile de descurajare nucleară ale Forțelor strategice.