Ultimul interviu al “Fachirului”. Ce făcea dacă nu se apuca de fotbal

Pe 17 septembrie 2007, Kicker Sportmagazin, sub semnătura lui Cătălin Tudose, a publicat un interviu cu Nicolae Dobrin, la cîteva zile după ce „Prinţul din Trivale” şi-a serbat ziua de naştere. Ultima. Bolnav, aflat acasă la Piteşti, Dobrin a vorbit, pentru ultima oară în presa scrisă, despre viaţa sa, fotbalul. FANATIK vă prezintă integral această ultimă discuţie a lui „nea Gicu” cu publicul care l-a iubit enorm.

Cunoscut ca „Gîscanul” sau „Prinţul din Trivale”, Nicolae Dobrin şi-a sărbătorit pe 26 august cea de-a 60-a aniversare. Considerat de mulţi drept cel mai valoros produs al fotbalului românesc, Dobrin rememorează cîteva momente din prodigioasa sa carieră şi îşi exprimă punctul de vedere despre ceea ce se petrece la echipa naţională şi la clubul căreia i-a dedicat întreaga viaţă, FC Argeş.

“Am încercat şi baschet, şi tenis, şi handbal”

Domnule Dobrin, cum v-aţi sărbătorit ziua de naştere?

– A trebuit să fiu la Bucureşti la tratament, am sărbătorit numai cu familia. Nu am acum timp de chefuri.

Dacă n-aţi fi jucat fotbal, ce meserie v-aţi fi ales?

– Tot fotbal! (rîde) Am încercat şi alte sporturi, am jucat şi baschet, şi tenis de cîmp, şi handbal, dar la nivel şcolar. Am rămas la fotbal pentru că m-a atras extraordinar şi am iubit acest sport!

Digi24.ro

Ultimele ore de viață ale Corinnei, femeia găsită moartă în dulapul din dormitor. Poliția l-a arestat pe iubitul ei

Ce aţi sfătui pe un tînăr care se apucă acum de fotbal?

– Dacă se apucă de ceva şi nu-i place, mai bine să nu o facă. Dacă o face doar ca să se poată lăuda că a încercat să joace, mai bine să nu vină!

„Nouă ne părea rău că pierdem meciul, nu o primă amărîtă”

Ce diferenţă este între modul cum privea generaţia dumneavoastră jocul şi cum o fac cei de acum?

– Noi iubeam mai mult fotbalul, de cele mai multe ori ne părea rău că pierdem meciul, nu că pierdem o primă amărîtă. Asta nu se mai întîmplă acum, mănîncă bătaie echipa şi îi vezi pe unii jucători nepăsători, parcă nu s-a întîmplat nimic.

În afara celebrei oferte de la Real Madrid, despre care s-a discutat mult, aţi mai avut şi alte propuneri din străinătate?

Digisport.ro

Cum l-a numit Anamaria Prodan pe Ronald Gavril: impresara nu s-a ferit să spună cum îl strigă pe boxer

– Am mai avut oferte şi de la Bayern München, de la Napoli, de la Juventus Torino, au fost multe echipe. La un moment dat ajunsesem să nu mă mai intereseze, pentru că ştiam că nu pot pleca. Oferta lui Real Madrid a fost cea mai serioasă, dar nu am vrut să fug din ţară. Am stat acolo două săptămîni, m-am antrenat cu ei, cînd au văzut că nu mi se permite să mă transfer, mi-au propus să nu mă mai întorc în România, dar nu am fost de acord.

„Penescu a văzut că nu poţi să mergi numai cu ”

Ce părere aveţi despre ceea ce se întîmplă la FC Argeş?

– Ceea ce încearcă să facă acum Penescu e un lucru bun: jucători tineri, antrenori tineri, iar rezultatele vor veni pe parcurs. Retrogradarea s-a datorat unui management fără experienţă, la început de drum, patronul a comis multe erori. Cred însă că acum nu va mai fi cazul, Penescu este un om care prinde lucrurile din mers, simte tot, e ca şi în afaceri. Nu poţi să mergi numai cu „gloabe”, îţi iau banii şi joacă numai cînd vor ei. Se poate face treabă şi cu puşti, desigur şi cu doi-trei jucători mai maturi în mijlocul lor, şi chiar şi cu antrenori tineri. Chiar dacă nu are nume, Ionuţ Badea şi-l poate face prin rezultate şi prin munca de zi cu zi. Este un om plin de modestie, se bazează foarte mult pe tineret. Trebuie să se aibă răbdare cu aceşti jucători, chiar cu riscul că nu se promovează anul acesta, dar se rodează echipa. Sînt copii mulţi care provin din Argeş şi e păcat ca ei să ajungă în Liga I prin alte părţi şi să nu joace la Piteşti.

Dintre tinerii de la FC Argeş, pe care îi consideraţi de perspectivă?

– Nu pot să nominalizez, sînt mulţi talentaţi şi nu ar fi bine să vină unul să zică: „Uite, nea Gicu ne apreciază numai pe mine şi pe tine”. Avem o pleiadă de jucători tineri, proveniţi de la juniori, şi care vor fi titulari indiscutabili.

„De vreo trei ani nu se mai lucrează cu ”

Domnul Penescu a declarat că va promova sigur anul acesta…

– În fotbal nu e nimic sigur! Nimeni nu cîştigă dinainte, meciul se joacă pe teren, promovarea se joacă pe teren, şi este îmbucurător că nici anul trecut, cînd echipa era în pericol de retrogradare, şi nici acum, Penescu nu încearcă să folosească alte mijloace. A preferat să facă o echipă de perspectivă, cu jucători tineri şi antrenori tineri.

S-a lucrat şi cu alte mijloace la Piteşti în anii trecuţi?

– S-a lucrat cu alte mijloace la toate echipele! De vreo trei ani însă s-au potolit bine.

„În 1985 am plecat de la FC Argeş din cauza secretarului de partid”

Povestiţi-ne ceva mai multe despre activitatea dumneavoastră de antrenor, care nu este la fel de cunoscută ca cea de jucător.

– Eu am lucrat la FC Argeş la toate nivelurile, mereu am fost lîngă club. Nu a contat cine a fost preşedinte, cine a fost în conducere. Am fost antrenorul principal al echipei în mai multe perioade, prima între 1982-1985. În 1985 nu am mai dorit să continuu, din cauza primului secretar de partid. Stătusem un an şi jumătate la Tîrgovişte, spre finalul carierei de jucător, unde am şi început cariera de tehnician. Apoi am revenit la Piteşti ca antrenor-jucător, cînd echipa era în pericol.

Cum vedeţi postura de antrenor-jucător?

– Depinde de personalitatea fiecăruia. Uitaţi-vă la Dorinel Munteanu şi la exemplul pe care îl dă el în teren, aleargă mai mult decît unii de 25 de ani. E mult mai greu ca antrenor, e o muncă dublă: ca jucător, ai grijă de tine, ca tehnician, ai grijă de tine şi de toată echipa. E nevoie de nişte sacrificii de pregătire, de odihnă, de mobilizare, asta în primul rînd, pentru a putea să o transmiţi şi celorlalţi.

Cum aţi lucrat ca director tehnic?

– Am fost director tehnic pînă de curînd. Am mai fost în această postură la FC Argeş în anii ’90, activînd în paralel la nivel de copii şi juniori, cu o şcoală proprie. Îmi aduc aminte de perioada cînd am lucrat alături de Silviu Dumitrescu, pe care îl cunoşteam de la Tîrgovişte. Am fost chiar şi colegi de cameră, era un băiat deosebit, dar avea o problemă, nu putea să se exprime în faţa jucătorilor, ca şi cum ar fi fost ceva incomplet în el. Era foarte emotiv, dacă ţipa unul mai tare la el nu mai zicea nimic. La fotbal este greu, dacă te înjură unul, ori îl iei la bătaie, ori îl înjuri tu de 100 de ori mai tare.

„Teaşcă a fost singurul care m-a mişcat”

Dintre antrenorii pe care i-aţi avut, cu care aţi lucrat cel mai bine?

– Antrenori buni am avut întotdeauna, dar cel mai bine se poate spune că am lucrat cu Halagian, doar am cîştigat două campionate! Şi cu Teaşcă am lucrat bine, l-am avut şi la echipa naţională şi la echipa de club, însă numai vreo opt luni, am avut un conflict cu el la început, apoi am pus lucrurile la punct şi ne-am înţeles extraordinar de bine. Îl consider ca pe unul dintre cei mai mari antrenori pe care i-a avut România. A avut ghinionul că nu a avut rezultate. Nu prea suporta jucătorii cu personalitate şi am lăsat puţin de la mine pentru că îmi plăcea foarte mult cum explica antrenamentele, cum făcea pregătirea. A fost singurul care m-a mişcat puţin, să stau mai liniştit.

Şi totuşi, a rămas foarte puţin la Piteşti…

– O să vă povestesc şi un lucru nostim despre cum a plecat el din Trivale, în 1970. Se luptase foarte mult să ne facem un teren de antrenament de zgură. Cînd venise vacanţa, Puiu Rapaport, care era preşedintele clubului, a instalat un circ acolo, lua chirie. Cînd a venit Teaşcă la Piteşti să îşi ia salariul, a văzut circul pe teren şi a zis: „Dacă pînă diseară nu pleacă ei, îmi iau valiza şi plec eu”. Circul abia se instalase şi trebuia să rămînă două săptămîni, era imposibil să fie dat jos în cîteva ore. Şi atunci, dus a fost, eu eram în Brazilia cu echipa naţională, în turneu, pentru că poate aş fi reuşit să îl determin să revină.

„Nu am mai vorbit niciodată cu Anderco”

Aţi mai discutat vreodată cu arbitrul Anderco, după celebrul meci cu Dinamo din 1979?

– Toată lumea ştie ce i-am spus la finalul acelui meci, că dacă mai prelungeşte ca să marcheze Dinamo o să marchez eu. Însă de atunci nu am mai vorbit niciodată cu el, nici după o zi, nici după o săptămînă, absolut niciodată.

Cum apreciaţi evoluţia lui Adi Mutu?

– În momentul de faţă, Adi Mutu trage echipa naţională după el. Chivu rămîne un jucător de bază, a avut o scădere, dar şi-a revenit, a şi fost tracasat cu transferul său, ba la Inter, ba la Real… Însă Mutu trage echipa după el, iar Dică vine tare din urmă şi se va impune şi el tot mai mult.

„Mutu era un puşti egoist. Acum e jucător complet”

Care e diferenţa dintre Mutu din 1998, cînd îl aveaţi la FC Argeş, şi cel de acum?

– Mutu a avut întotdeauna o mentalitate de învingător. Cînd era la Piteşti era mai egoist, era puşti. Cu timpul a devenit mult mai altruist, dă şi pase, şi mai marchează, dă gol şi cu capul, şutează şi cu stîngul, şi cu dreptul, e un jucător complet. A crescut foarte mult în aceşti ani, atît în Anglia cît şi în Italia, sînt campionate puternice unde el a făcut faţă cu brio.

Se va califica naţionala la Campionatul European?

– Ar fi păcat să nu o facă, e ultima lor şansă. Eu văd dăruire şi hotărîre atunci cînd ei intră pe teren şi cred că vor ajunge la turneul final.

* Intertitlurile interviului aparţin FANATIK.RO.

10 septembrie 2007 a fost ziua în care a apărut ultimul interviu cu Nicolae Dobrin, discuţie care a fost publicată de Kicker Sport Magazin

26 octombrie 2007, ora 7.20. Acesta este momentul în care inima Maestrului Dobrin a bătut pentru ultima oară