Dumitru Radu Popescu a murit la ora 4:30 dimineața, pe 2 ianuarie, potrivit anunțului postat pe rețeaua de socializare.
”ACEST ÎNGER TRIST”…Azi, 2.01.23, ora 04.30, a părăsit această lume tristă acad. DUMITRU RADU POPESCU (D. R. P.) unul dintre cei mai mari scriitori ai României. Ne-a îmbogățit cu o operă monumentală, de o valoare excepțională: proză, teatru, poezie, critică literară. Și-a trăit viața într-o desăvârșită onestitate.
A fost un coleg și un prieten ireproșabil. Durerea e prea mare și cuvintele sunt prea sărace pentru a cuteza acum, și în acest loc, evocarea binemeritată. Dumnezeu să-l odihnească în pace și să-i dea liniștea de care atât de multă vreme a fost vitregit”, a scris Radu F. Alexandru.
Dumitru Radu Popescu se născuse pe 19 august 1935, în localitatea Păușa, județul Bihor. Fost mare scriitor, prozator, dramaturg, scenarist de film, membru titular al Academiei Române, Dumitru Radu Popescu a fost membru supleant în CC al PCR din 1968 și deputat în Marea Adunare Națională din 1975.
Unul dintre cei mai mari scriitori postbelici, Dumitru Radu Popescu a lăsat în urmă romane care au fost comparate ”cu cele din cadrul curentului numit realism magic latino-american, prezentând similitudini, până la un punct, cu romanele lui Italo Calvino. Este unul dintre dramaturgii contemporani români extrem de apreciați”.
Printre cele mai cunoscute opere ale lui Dumitru Radu Popescu se numără ”Pasărea Shakespeare”, ”Acești îngeri triști” și ”Piticul din grădina de vară”. De altfel, postarea lui Radu F. Alexandru, prin care anunță moartea marelui scriitor e intitulată ”Acest înger trist”, o trimitere la capodopera sa din 1969.
Dumitru Radu Popescu a urmat cursurile Institutului de Medicină și Farmacie in Cluj, abandonat în anul al III-lea de studiu, după care a terminat Facultatea de Filosofie a Universității Victor Babeș din Cluj.
În perioada 1956 – 1969 a ocupat funcția redactor la revista „Steaua” din Cluj, din 1969 – 1982 – a fost redactor-șef al revistei „Tribuna” din Cluj, iar în 1982 a ocupat funcția de redactor-șef al revistei „Contemporanul”.
De asemenea, în perioada 1969 – 1989, a fost membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român (CC al PCR), în timp ce în 1982 – 1990 a fost președinte al Uniunii Scriitorilor din Republica Socialistă România, iar din 2006 era director general al Editurii Academiei Române și vicepreședinte al Consiliului științific editorial.
În 1964 primea premiul Cinematografiei pentru cel mai bun scenariu, în timp ce premiul Uniunii Scriitorilor din România îi revenea în 1964, 1969, 1974, 1977 și 1980. În 1970 a primit inclusiv premiul Academiei Române, iar din 1997 devenea membru corespondent al Academiei, iar din 2006 membru titular.