Artistul anulase deja mai multe concerte tocmai pentru că nu se simțea bine, așadar avea probleme de sănătate. Conform The New York Times, moartea pianistului a fost anunțat de celebrul Teatro alla Scala din Milano.
”Maurizio Pollini este unul din marii pianişti ai epocii noastre şi o referinţă fundamentală în viaţa artistică a teatrului de mai bine de cincizeci de ani”, au transmis reprezentanții teatrului de operă. Pollini a debutat în 1958, iar până în momentul ultimului său recital în februarie 2023, pianistul urcase de 168 de ori pe scena teatrului Scala.
”Pollini a fost un interpret capabil să revoluţioneze percepţia unor compozitori precum Chopin, Debussy şi chiar Beethoven însuşi, şi de a aduce în atenţia publicului avangardele, în principal Schönberg, şi muzica contemporană”, au mai transmis reprezentanții Teatro alla Scala.
Maurizio Pollini s-a născut pe 5 ianuarie 1942 într-o familie de artiști consacrați și a decis să își facă intrarea în lumea muzicii clasice în 1960. A fost recompensat cu premiul cel mare la Concursul Chopin de la Varșovia, unde la 18 ani era cel mai tânăr participant din istorie. Conform cronicilor vremii, președintele juriului de atunci a avut doar cuvinte de laudă la adresa lui Pollini.
”Cântă deja mai bine decât oricare dintre noi”, declarase Arthur Rubinstein, președintele juriului. Cu toate că încă de atunci putea să ajungă un mare concertist, tânărul Pollini a preferat să ia o pauză pentru a învăța și mai mult și pentru a-și extinde repertoriul. A ales, tot în 1960, să participe la concerte care aveau loc în uzine sau la programe pentru studenți și muncitori.
Alături de prietenul său bun, dirijorul Claudio Abbato, pianistul a încântat mai multe generații și a rămas în istoria muzicii clasice. Primul mare turneu al lui Maurizio Pollini a avut loc în SUA în 1968, iar în anii ’80 și ’90 a înregistrat alături de faimoasa casă de discuri germană Deutsche Grammophon mai multe concerte.
Cu toate că în tinerețe Maurizio Pollini era considerat un ”pianist chopinian”, artistul a rămas în istorie cu prestațiile sale de la maturitate, când a ales să interpreteze Ludwig van Beethoven, Robert Schumann şi Franz Schubert. Totodată a fost extrem de apreciat pentru interpretările sale din Johannes Brahms.
Într-un interviu acordat jurnalistului american Bruce Duffie în 2010, pianistul italian explica de ce a ales acești compozitori. ”Foarte simplu, pianistul are un privilegiu enorm, având cel mai mare repertoriu existent pentru orice instrument. Este enorm. Dacă te gândești doar la producția Schumann, îți poți petrece toată viața pe ea.
Deci ceea ce fac este foarte simplu: aleg doar lucrări pe care eu consider că le pot avea aproape de suflet, vreau să am o relație cu ele, o relație permanentă. Lucrări care îmi plac mereu sau care nu mă obosesc niciodată, astfel că le interpretez doar pe aceasta. Posibilitatea este dată de enormitatea repertoriului pianului”, explica pianistul.