Un copil condamnat la moarte chiar de mama lui, după ce l-a abandonat pe calea ferată, și crescut apoi la orfelinat a reușit să își îndeplinească visul, în ciuda copilăriei grele. Valentin este acum medic și salvează vieți.
Valentin Perduș are 38 de ani și este medic. Povestea lui de viață este una impresionantă. A fost abandonat de mama lui pe calea ferată și a fost salvat de niște trecători. Apoi, și-a petrecut copilăria și adolescența într-un orfelinat.
Tânărul salvează vieți și încearcă să fie mai mereu cu zâmbetul pe buze. Mărturisește, însă, că nu a avut o copilărie prea fericită.
“Copilăria mea a fost una grea. Am ajuns la o grădiniţă, creşă, cum erau cele de pe vremea lui Ceauşescu. Până la 6 ani am stat acolo, la Buşteni, unde era un castel înalt, în care trăiau multe generaţii la un loc. Capacitatea maximă acolo era de 550 de suflete şi acolo erau creşa, grădiniţa, şcoala, masa, locul unde dormeam.
Se petreceau acolo nişte lucruri prin care nimeni n-ar trebui să treacă vreodată. Toţi copiii noi ajunşi acolo erau asupriţi. Eram puşi să dormim cu capul sub pătură şi, dacă mişcam o geană doar, ne dădeau jos din pat şi ne puneau în ceea ce se numea acolo puica – unirea tuturor degetelor într-un punct şi lovirea lor cu o scândură. Ne puneau să ne aplecăm şi ne dădeau un şut în fund ca să intrăm cu capul în dulap şi multe altele care nu pot fi spuse.
Când primeam cadouri de sărbători, când se întâmpla orice bun, nouă ne era luat orice. Eram asupriţi, bătuţi dacă încercam să ne plângem că ni se ia acel bun primit. Gândiţi-vă că vorbim de un măr, un fruct sau orice altceva de genul acesta”, povestește Valentin Perduș, potrivit Life.ro.
Valentin Perduș spune că singura persoană de la creșă care îi zâmbea și îi vorbea frumos era asistenta medicală. Visul de a deveni medic i-a încolțit în minte datorită acestei femei care se purta exemplar cu el.
“Să porţi un halat este un privilegiu şi arată nu doar educaţia, ci şi instruirea bună. Să lucrezi cu oamenii este un lucru extraordinar şi de aceea am vrut să devin medic.
De atunci mi-am dorit să fiu un medic cât mai bun. Nu consider că sunt bun, ci că trebuie să fac fapte bune”, precizează cadrul medical, conform sursei menționate anterior.