Amintiri de pomină despre finala AC Milan – Liverpool, din 2005: “Nici acum nu pot înţelege cum am pierdut” / “Nu era ceva real, părea un film”

Poate părea bizar, dar abia în acest sezon, AC Milan și Liverpool s-au întâlnit pentru prima oară într-un meci oficial în care miza nu este câștigarea celui mai prețios trofeu din fotbalul continental. Și asta pentru că primele două dueluri directe au fost reprezentate de finalele Champions League de la Istanbul, din 2005, și de la Atena, din 2007.

Cele mai titrate cluburi ale Europei, după Real Madrid, vor sta marți din nou față în față, dar în condiții complet diferite față de precedentele trei dispute: Liverpool este deja calificată în optimi din postura de lider al grupei B, în timp ce Milanul nu este sigură de calificare nici în cazul unui succes, depinzând și de rezultatul duelului dintre FC Porto și Atletico Madrid.

La fel ca și la finala Champions League din 2007, precum și la întâlnirea din tur, de pe Anfield, și jocul de acum de pe San Siro readuce în prim-plan amintirile trăite de actorii principali din finala epică de la Istanbul din 2005, când “cormoranii” au produs una dintre cele mai spectaculoase răsturnări de situație, întorcând scorul de la 0-3 la pauză la 3-3 și câștigând apoi trofeul la lovituri de departajare.

Cei de la Milan nu își pot explica nici astăzi cum au putut pierde finala după 3-0 la pauză

Italienii au deschis scorul încă din primul minut prin Paolo Maldini și au controlat autoritar primele 45 de minute, încheiate cu un avantaj de trei goluri, după dubla lui Hernan Crespo. Căpitanul Milanului a mărturisit că acela a fost cel mai rapid și mai frumos gol al carierei sale, dar și că atunci a trăit și cea mai dureroasă înfrângere: “E amuzant că am jucat opt finale și am câștigat cinci, dar pe asta mi-o amintesc cel mai bine, a lăsat o urmă importantă în amintirea mea. Am fost favoriți, am jucat mult mai bine, am fost mereu periculoși și este foarte dureros să-mi aduc aminte de acel meci”.

Digi24.ro

O femeie de 60 de ani, cu un aspect uluitor de tânăr, a câștigat un concurs de frumusețe și s-a calificat pentru Miss Argentina

Nimic nu îi făcea să creadă pe jucătorii lui Carlo Ancelotti că mai pot pierde finala împotriva trupei lui Rafa Benitez, după cum a declarat și portarul brazilian Dida: “E greu de imaginat ca după prima repriză, în care am jucat, practic, la perfecțiune, să putem primi trei goluri”.

La fel spune și Kaka, un alt brazilian titular în acel joc: “Nici acum, mulți ani mai târziu, nu pot înțelege cum am putut pierde meciul. Îi aveam în echipă pe cei mai buni fundași din lume. Cei patru din spate erau Cafu, Jaap Stam, Alessandro Nesta și Paolo Maldini, dar tot am primit trei goluri în șase minute. S-a întâmplat ceva uimitor care nu poate fi explicat. Tot ce poți spune este că în fotbal, asemenea lucruri se mai pot întâmpla”.

Djibril Cisse: “Speech-ul lui Gerrard din pauză a fost cel mai bun al unui căpitan pe care l-am auzit vreodată în carieră”

Imposibilul a devenit posibil în urma unei reveniri incredibile a lui Liverpool, care a marcat de trei ori prin Steven Gerrard, Vladimir Smicer și Xabi Alonso, între minutele 54 și 60. Iar totul s-a datorat unui moment impresionant petrecut în pauză. “Eram în vestiar și era o liniște deplină când i-am auzit pe suporterii noștri cântând: You’ll never walk alone. Eram conduși cu 3-0 și ei nu se opriseră din a cânta. Rafa Benitez era foarte calm și ne-a spus: ‘Băieți, nu mai putem continua astfel. Trebuie să le oferim fanilor noștri un motiv de bucurie în repriza a doua’“, și-a amintit finlandezul Sami Hyypia.

Dar discursul care a schimbat total meciul i-a aparținut căpitanului Steven Gerrard, după afirmațiile lui Djibril Cisse, introdus pe teren în minutul 85 și care a transformat unul dintre penalty-uri. După discursul optimist al managerului spaniol, Stevie G. a cerut să rămână singur în vestiar cu jucătorii, spunându-le că este un puști din Liverpool, care a fost dintotdeauna la club și că nu vrea să îl vadă în această situație.

Digisport.ro

FOTO Cine este modelul care i-a ”furat” inima lui Jude Bellingham: este cu 5 ani mai mare decât starul de la Real Madrid

“Ne-a zis că dacă vom marca în primele 15 minute, vom câștiga meciul și el a fost cel care a înscris primul gol. A fost cel mai bun speech al unui căpitan pe care l-am auzit vreodată în cariera mea. Ne-a dat puterea de a merge mai departe și de a câștiga jocul. Trebuie să ai ceva ouă ca să faci asta”, a spus Cisse. Atacantul francez a povestit și că totul a fost atât de intens încât la aniversarea a 10 ani de la câștigarea finalei de la Istanbul i s-a părut ceva suprarealist când a revăzut rezumatul meciului: “Nu era ceva real, părea un film sau ceva de genul ăsta. A fost un sentiment ciudat pentru mine”.

Campionii de la Istanbul au devenit idoli nemuritori pentru fanii lui Liverpool de pretutindeni

Nici cei mai geniali regizori nu ar fi putut pune în scenă un spectacol precum cel din finala de la Istanbul din 2005, iar pelicula meciului i-ar fi făcut pe mulți să se întrebe dacă așa ceva poate exista în realitate, după cum a subliniat și Djimi Traore: “Chiar dacă ar fi fost realizat un film după acea finală, nimeni nu ar fi putut să o vadă și să o ia în serios. Ar spune că e prea mult, că nu e posibil. Dar noi am făcut-o”.

Toți eroii finalei de la Istanbul și-au câștigat un statut de nemuritori în urma acelui triumf fabulos, așa cum a trăit pe pielea sa fundașul lateral malian: “Am realizat atunci și îmi dau seama și astăzi cât de important a fost acel meci. Oamenii încă mă întreabă de acea finală. Este ceva nebunesc pentru mine. Sunt atâtea meciuri pe care le joci într-o viață și oamenii își amintesc de ce am făcut în acea zi”.

La fel ca toți fanii lui Liverpool prezenți pe stadionul Ataturk, soția lui Traore plângea la pauză, crezând că totul s-a terminat. Apoi, totul s-a întâmplat atât de repede și de neașteptat pentru ambele tabere, dar mai ales într-un mod extrem de dureros pentru cei de la Milan, după cum a povestit și Andrea Pirlo: “Am făcut o primă repriză spectaculoasă, în care am jucat poate cel mai bun fotbal al ultimilor ani. Dar apoi s-a întâmplat ceva ce nu ar fi trebuit să se întâmple și nici măcar noi nu am știut ce a fost acolo în acele opt minute. A fost ceva incredibil, dar asta se poate întâmpla în fotbal. Te gândeai întâi că meciul a fost decis, dar apoi s-a terminat într-un mod pe care nimeni nu îl putea anticipa”.

Succesul – de neuitat, amintirile – neprețuite

Energia acelei seri magice de sfârșit de mai, din urmă cu 16 ani, a creat o legătură indestructibilă între membrii echipei conduse de pe bancă de Rafa Benitez și din teren de Steven Gerrard. Și asta pentru că, dincolo de euforia acelui succes cu totul nebun, băieții aceia minunați au făcut fericiți mulțimi întregi de fani ai lui Liverpool.

“Cel mai frumos moment a fost când am sărbătorit victoria alături de colegii mei, cu acel grup de jucători între care s-a creat o conexiune pe viață. Când ne-am întors la Liverpool, am realizat ce nebunie am făcut. În toată viața mea, nu am mai văzut vreodată atât de mulți oameni bucuroși laolaltă”, și-a amintit Djimi Traore imaginile pe care le va purta în suflet de-a pururi, alături de toți coechipierii săi din finala de la Istanbul din 2005. În seara în care au făcut imposibilul să devină posibil.