Ministrul Protecției Mediului și Resurselor Naturale din Ucraina, Ruslan Streleț, a anunțat, printr-o postare pe Facebook, că țara sa și România s-au pus de acord asupra construcției canalului maritim de mare adâncine Dunăre – Marea Neagră de pe teritoriul ucrainean, așa-numitul canal Bâstroe, transmite News.ro.
Litigiul a fost soluționat în cadrul unor discuții ce au avut loc în marja lucrărilor de la Geneva a celei de-a 9-a reuniuni a țărilor semnatare a Convenției Espoo privind evaluarea impactului asupra mediului în zonele transfrontaliere.
„Ne-am făcut temele şi am parcurs un drum lung pentru a aduce proiectul în conformitate cu cerinţele Convenţiei. La urma urmei, Ucraina ţine la relaţiile de bună vecinătate şi la respectarea dreptului internaţional. Suntem dispuşi şi capabili să găsim un teren comun şi să corectăm greşelile trecutului”, a scris ministrul Ruslan Streleț.
Canalul Bâstroe a fost subiect de controverse între cele două țări din 2004 când Ucraina a început lucrări de dragare a canalului în vederea adâncirii sale, fără să ceară acordul României, deși Convenția de la Espoo obliga Kievul la acest lucru ținând seama că impactul asupra mediului era resimțit și pe teritoriul țării noastre. De asemenea, la începutul anului, România a cerut clarificări de la Kiev privind alte lucrări de dragare.
„Ucraina şi-a asumat obligaţiile de integrare europeană în temeiul Convenţiei Espoo. În marja celei de-a 9-a reuniuni a părţilor la Convenţia Espoo, s-a încheiat o dispută de 20 de ani cu România privind punerea în aplicare a cerinţelor sale în ceea ce priveşte construcţia Canalului Dunăre-Marea Neagră”, a anunţat Ruslan Streleț.
Acesta nu a dat detalii legate de înțelegerea la care s-a ajuns cu partea română dar i-a mulțumit omologului său de la București, Mircea Fechet, „pentru susţinerea acestei decizii istorice” şi Iordancăi Iordanov, ministrul mediului din Moldova, pentru „profesionalismul şi diplomaţia cu care a prezidat şedinţa Reuniunii părţilor la Convenţie”.
Disputa pe canalul Bâstroe a început în 2004, după ce autoritățile ucrainene au început dragarea canalului și construirea unui dig la gurile sale, precum și dragarea unei mici porțiuni din brațul Chilia. Acest lucru ar fi permis vase de tonaj mai mare să ajungă în porturile fluviale ucrainene de la Izmail și Reni, precum și evitarea canalului Sulina, pentru care vasele din Ucraina trebuiau să plătească taxă de tranzit.
În 2004, lucrările de dragare ale Kievului au continuat luni de zile, ignorând protestele venite de la București. În fața aceste atitudini, s-a ajuns ca România să avanseze ideea construirii unui canal propriu pe brațul Chilia, cu o lungime de 20 de kilometri și o adâncime de 14-15 metri care ar fi lăsat tăiat complet alimentarea cu apă ca canalului Bâstroe.
Prima fază a proiectului Bâstroe a fost finalizată în 2007, canalul fiind deschis circulației navelor cu un pescaj de 4,5 metri. Faza a doua, care presupunea adâncirea și mai mare a canalului a fost amânată, dar niciodată complet abandonată de către ucraineni, ceea ce a fost o sursă de neliniște constantă pentru România.