Carmen Tănase a vorbit, în exclusivitate pentru FANATIK, despre situația financiară a actorilor, cu prilejul lansării campaniei UNITER „Artiștii pentru artiști”, campanie care va începe pe 15 martie 2023.
Deși nu este membră UNITER, iar spectacolul în care joacă pe 18 martie la Odeon nu este bifat sub sloganul „Artiștii pentru artiști”, Carmen Tănase are un punct de vedere de luat în seamă când vine vorba de banii pe care îi câștigă actorii din teatru.
Bună ziua, doamna Tănase! Începe campania „Artiștii pentru artiști”, iar tema salarizării actorilor e o dezbatere fără sfârșit. De ce sunt prost plătiți actorii și de ce nu credeți că se solidarizează lumea cu această breaslă?
– Oamenii de rând, căci bănuiesc că la ei te referi, nu mai înțeleg problemele altora, problemele de ordin financiar ale altora. Când nu mai știi pe unde să scoți cămașa, e de înțeles, căci nevoile tale primează. Sigur că nu e bine, dar fiecare are problemele lui. Teatrul e o hrană spirituală pentru un om și e nevoie de cultură, dar până acolo el trebui să și mănânce.
Sunt diferențe mari de salarizare între actori?
– Artiștii tineri sunt foarte defavorizați, au salarii foarte mici. Artiștii bătrâni au undeva la 6-7.000 de lei, asta dacă n-au alte obligații, copii de crescut, dacă soția sau soțul nu sunt IT-iști să câștige bine. Nu e ok nici suma asta.
Care e cauza principală pentru situația asta? E de vină statul?
– Sigur, statul nu se va implica niciodată. Profesia noastră nu e una care să aducă voturi, nu e o profesie de strictă necesitate. Noi ne cumpărăm mâncare ca să trăim, să ne umplem burdihanul, și nu o spun în mod peiorativ, dar omul trebuie să trăiască, nu ne cumpărăm bilete la teatru, deși e nevoie și de hrană spirituală.
Prioritatea e în primul rând supraviețuirea omului în fiecare zi. Părerea mea, și e doar părerea mea, nu vorbesc în numele nimănui, este că e greșit. Cultura și informația, știința de carte, toate astea sunt vitale. Cultura e vitală din punct de vedere spiritual. E greu de explicat pentru un om care are cu totul alte nevoi și probleme.
Se pot rezolva, cumva, discrepanțele astea între actorii tineri prost-plătiți și greii teatrului?
– Ca să îți răspund la întrebare, fac o paralelă. Discrepanțe sunt în orice domeniu și sunt de înțeles. Uite, de exemplu, niciodată un actor debutant în Statele Unite nu va fi plătit la fel ca Tom Cruise. Peste tot se plătește box-office-ul. Oamenii ăștia, cei care depind de stat, trebuie să beneficieze de niște sume, să li se întoarcă într-un fel taxele pe care le plătesc, să poată plăti o chirie, să mai rămână și cu un ban de o carte. Așa ar trebuie să fie ideal, dar nu o să fie așa.
Totuși, în ultimii ani n-au existat măriri de salariu pentru actori?
– Salariile au crescut la actori acum câțiva ani și asta datorită unei doamne, și nu îmi e jenă să spun, știu foarte bine ce spun, unei doamne care a fost în Guvernul României și care se numește Sevil Shhaideh, ea a pus condiția să se dubleze salariile.
Și cu toată dublarea asta, tot nu e suficient…
– Păi viața nu a stat pe loc. Scumpirile au mers în continuare. Salariile nu cresc exponențial odată cu prețurile, asta e o realitatea pe care o trăim cu toții. Ele cresc așa, câte puțin. Vreau să îți spun că în ciuda acestor nevoi, a acestor lucruri, sălile sunt pline de teatru.
Chiar voiam să vă întreb cum se poate întreține un artist, dincolo de teatru… De pildă, la Opera Națională sunt o groază de instrumentiști la un spectacol, orchestră mare, plus balerini… Din biletele vândute nu știu cum ar face față…
– Da, de asta există pentru unele instituții finanțare de la stat. Uite, eu sunt angajată încă la Odeon, care primește un buget de la stat, prin primărie, dar lucrez și cu Cortina AG, care e o companie privată. Tot ce încasează e folosit cu cap. E greu când ești companie privată, trebuie să pui în față spectacole bune astfel încât să poată veni lumea, să se poată plăti salarii. Cortina AG nu a făcut rabat de la calitate, să știi. Până la urmă, omul primește ce-i dai. Dacă îi dai o porcărie, o va consuma, dacă vrea o porcărie.
Pe 18 martie sunteți la Odeon, cu piesa „Cui i-e frică de Virginia Woolf”. Cum i-ați putea convinge pe cei care nu au văzut această piesă de teatru până acum să vină să o vadă? De ce ar trebui să o vadă?
– Este un spectacol normal, nu stăm în mâini, jucăm niște oameni cu problemele lor. Nu vreau să conving pe nimeni să vină să vadă spectacolul. Vine cine vrea.
Contextualizare: în perioada 15 martie – 15 aprilie 2023 se desfășoară campania națională „Artiștii pentru artiști”, ediția a 19-a, prin programul UNITER, împreună cu teatrele din toată țara.
„Campania Naţională „Artiştii pentru artişti” este un stimulator al solidarităţii de breaslă, un resort financiar pentru artiştii cu probleme de existenţă şi un semnal pentru public şi autorităţi în legătură cu situaţia acestora şi demnitatea lor. Reluăm acest eveniment după 3 ani de pauză cauzată de pandemia de SARS-COV2 și de realitatea războiului cu Ucraina.
Cu ajutorul teatrelor de stat și independente care au răspuns apelului nostru și au programat spectacole sub semnul solidarității teatrale, UNITER se implică activ în domeniul susţinerii financiare a artiştilor aflați în situații de viață delicate. Încasările din vânzarea de bilete sunt direcţionate către Fondul de Solidaritate Teatrală (RO40RZBR0000060007801286 deschis la Raiffeisen Bank, Agenţia Piaţa Amzei) și reprezintă suport financiar pentru beneficiarii programului”, se arată în comunicatul transmis de organizatorii campaniei, pentru FANATIK.