Adrian Enache, la 56 de ani. Care a fost cel mai greu moment din viața lui: “Aveam o privire de ucigaș, am vrut să-l strâng de gât”

Adrian Enache ne povestește cât de aproape a fost să-și piardă cumpătul și să-l strângă de gât pe atacatorul fiicei sale. Cat de mult l-a marcat acest moment îngrozitor și cât de brusc s-a maturizat Diana după acest coșmar.

Adrian Enache a împlinit 56 de ani. Artistul dezvăluie cel mai greu moment din viața lui

La cei 56 de ani pe care îi împlinește azi, 12 mai, Adrian Enache se simte în formă maximă și se declară un om și un bărbat împlinit. De ziua lui, într-un interviu exclusiv pentru FANATIK.RO, celebrul cântăreț ne spune care este cea mai mare dorință a lui si ce fel de tată este pentru Diana și David. Își aduce aminte de adolescență când fura fetele altor băieti și ne spune care era motivul pentru care lua numai nota 5 la purtare. Își aduce aminte de perioada facultății când nu ieșea din uniforma de pilot pentru că “îi dădea aerul” lui Tom Cruise în “Top Gun” și ne dezvăluie secretul unei relații de iubire care durează de 26 de ani. La mulți ani, Adrian Enache!

La mulți ani. Ai făcut 56 de ani și pari de 40. Cum reușești? Care este secretul tău?

-Lumea zice că n-am vârstă, zice că trăiesc în frigider, că mă știu de o viață și tot așa sunt. Cred că este și gena foarte bună de la părinți, ai mei arată foarte bine. Apoi sportul, dragostea, muzica. Atitudinea face diferența, mereu am fost un optimist. Cel mai mare compliment pe care l-am primit a fost în America, venisem cu fii-mea Diana și lumea mă felicita ce nevastă frumoasă mi-am luat.

Care este cea mai mare dorință a lui Adrian Enache

Ce-ți dorești de ziua ta? Care a fost cel mai frumos cadou pe care l-ai primit până acum?

-Îmi doresc să fiu sănătos, dacă ești sănătos le rezolvi pe toate. Să fiu sănătos la minte în primul rând, pentru că am niște exemple de oameni care, în ciuda vârstei din buletin, au o minte fantastică. Florin Piersic, de exemplu, îmi spunea replicile noastre de acum 8 ani, îmi doresc să fiu ca Horia Moculescu, memoria lui este fantastică. Români, aveți grijă de comorile naționale, ne arată că se poate la orice vârstă!

Digi24.ro

O femeie de 60 de ani, cu un aspect uluitor de tânăr, a câștigat un concurs de frumusețe și s-a calificat pentru Miss Argentina

Eu, când merg iarna în America să cânt, mă întâlnesc des cu Tom Jones și mă uit la el ca la la un zeu. Are 85 de ani, Tina Turner 88. Am avut privilegiul s-o văd pe Tina la Dublin, când avea 70 de ani, arăta ca o dansatoare de 20 de ani. Cât despre cel mai frumos cadou…n-aș putea să aleg. Eu spun în fiecare zi o rugăciune, pentru că sunt un tip foarte credincios, și darurile mele cele mai de preț sunt Diana și David.

“Dumnezeu mi-a dat prea multe și atunci nu am niciun regret”

Privind în urmă, ai vreun regret? Personal sau profesional.

-Consider că Dumnezeu mi-a dat prea multe și atunci nu am niciun regret. Mi-am cunoscut idolii din fotbal și din muzică. Hagi, Beckham, Cristi Chivu. Aceste lucruri m-au marcat pe viață. Mai am o dorință, poate se îndeplinește. I-am avut invitați pe băieții de la Holograf și am zis să facem o piesă împreună, mai în glumă mai în serios. Aș vrea să facem asta mai ales că eu am antecedente în muzica rock.

Dacă ar fi să ai din nou 20 de ani, ce greșeli nu ai mai repeta?

-Eu cred că aș repeta aceleași greșeli. Cred foarte mult în oameni iar ei nu au fost loiali și drepți cu mine și m-au dezamăgit. Dumnezeu după una rece îmi dă una caldă, ca să uit. Simt că divinitatea este lângă mine, l-am simțit pe Dumnezeu în dreapta mea și am plâns. Aveam un concert odată și i-am sunat pe băieții de acolo să-mi țină loc de parcare, cu 2 ore înainte să ajung i-am sunat. După 2 ore mi-au spus că nu se mișcase nicio mașină din parcare. Când ajung în fața hotelului văd cum iese o mașină și am avut loc. Am plâns, m-am uitat în dreapta mea și i-am mulțumit.

Știu că ai credință în Dumnezeu și te rogi de mic copil. Cine ți-a insuflat această credință? 

Digisport.ro

FOTO "Arată dezgustător". S-a umplut de mușchi după retragere, dar un fost coleg l-a pus la punct: "N-aș face la fel"

-Bunicii și o mătușa de-a mea. Mă duceau des la cimitir, mă învățau că acolo este Doamne-Doamne, părinții mei nu aveau timp să mă învețe lucrurile astea.

Adrian Enache, despre copilărie: ”Când vedeam câte-o fată frumoasă o sărutam și fugeam”

Cum era băiețelul Adrian Enache? Ce trăsnăi făceai când erai mic, la Galați?

-Făceam tot ce se poate face. Mă duceam ca Richard Gere în “Breathless”, când vedeam câte-o fată frumoasă o sărutăm și fugeam. Mă urcam pe blocuri, săream, de aia am și fost operat de hernie când eram mic. Săream de pe blocurile cu 2 etaje direct pe ghenele de gunoi. Jucam fotbal toată ziua și mâncam cartofi copți, vedeam filme cu indieni, țipam de nu mai puteam și mâncam ce ne dădea pământul. Îmi povesteau părinții că, atunci când veneam de la școală ei îmi încălzeau mâncarea și, de frică să nu iau bătaie dacă nu mănânc, o aruncam de la balcon. Dacă era vreun vecin la parter le spunea alor mei “iar mi-a dat fiul dumneavoastră tot meniul pe geam” și tot luam bătaie.  Eu aș fi stat toată ziua la fotbal, nu la masă.

“Eram total deficitar la comportament, îi băteam pe unii, le furam gagicile altora, la purtare aveam nota 5”

Țin minte că mă îndrăgea învățătoarea, doamna Vasilica. Din “puiul meu, ce frumos eșți, o să iei premiu” nu mă scotea. Iar eu eram total deficitar la comportament, eram ca un vulcan, îi băteam pe unii, le furam gagicile altora, la purtare aveam ori 5 ori 6. Dar m-am dus acasă și le-am zis părinților că o să iau premiul întâi, ei au anunțat toate rudele și evident că n-am luat nimic cu notele mele la purtare.

Cum a fost la liceu? Erai Făt Frumosul școlii?

-Am avut o adolescență extraordinară, cântăm în trupa rock Phoebus, am crescut cu Nicu Patoi. Eram tot timpul pe scenă, cu fotbalul, cu toate gagicile mele. Erau destule, nu ne băteam pe ele, mai ales că eu am făcut un liceu unde fetele erau majoritare.

Adrian Enache își aduce aminte de perioada armatei: “Când veneam în permisie rămâneam în bocanci, blugi și geacă de parașutist”

Ai făcut parte din lotul de juniori al României în 1976. Ai fost talentat la fotbal. De ce te-ai lăsat?

-M-am lăsat pentru că mi-a plăcut mai mult să cânt. Am auzit că și Julio Iglesias a fost portar la Real Madrid, s-a accidentat și s-a apucat de muzică. Mă laudă și acum colegii din Națională Artiștilor că am niște execuții foarte bune. Când eram mic îmi plăcea foarte mult casca de polițist și asta vroiam să mă fac. Aveam un vecin care era milițian și uniforma dădea foarte bine. După aceea mi-a plăcut aviația, tot hainele lor îmi plăcea, eram fashionist de mic. Viața m-a dus să fac armata la parașutiști unde erau cel mai bine îmbrăcați, aveau cele mai frumoase uniforme. Purtam niște bocanci superbi trese cu vulturi, niște geci frumoase cu capse. Când veneam în permisie toți colegii mei nu știau cum să-și arunce uniformele și să se schimbe iar eu rămâneam în bocanci, blugi și geacă de parașutist, mai ales că era perioada Top Gun.

Știu că ai făcut școala de pilotaj la Mediaș. Ai brevet de zbor?

-Da, am făcut parașutism la Buzău apoi m-am transferat la Mediaș și am brevet de zbor, dar nu am zburat încă singur. Trebuie să mai învăț câte ceva și să mă apuc să pilotez singur.

“Ca psiholog profesez la fiecare concert al meu”

Știu că ai făcut două facultăți, politehică și psihologie. Ai profesat vreodată ca inginer sau psiholog?

-Da, ca psiholog am profesat de fiecare dată când sunt în față publicului și vreau să-l “domesticesc”, vreau să fie ochi și urechi la mine. Am fost confesorul unora care vroiau să se sinucidă, aveau probleme în căsnicie. Și am reușit să-i aduc pe drumul cel bun și le-am cântat la botez după ce i-am făcut bine.

“Făceam grătare pe oalele de turnătorie, eu le cântam, nu muncea nimeni și aveam 10 pe linie”

După Politehnică am făcut stagiatura la Aro Brașov, inginer stagiar, și după o lună nu știam de ce mă iubesc toți muncitorii. Lucram la secția turnătorie, unde se toarnă oțelul, aveam oale imense, cuptoare, și le ziceam oamenilor: “ veniți cu câte un kil de carne și niște vin, iar eu vă cânt”. Și uite așa făceam grătare pe oalele alea, eu le cântam, nu muncea nimeni și aveam 10 pe linie cu felicitări. Când m-a văzut inginerul șef a zis “scena de la Cerbul de Aur este la 300 de metri mai încolo” și mare dreptate a avut. În ’96, când am reprezentat România, am câștigat. Și el a fost acolo să mă vadă. Sincer, a avut gura aurită.

Cine sunt copiii lui Adrian Enache: “Sunt ca un frate, nu ca un tată”

Ce fel de tată ești pentru Diana și David?

-Eu sunt ca un frate, nu ca un tată. Copii din gașca lui David îmi spun The King, mă duc cu ei în tabere, sunt un tată foarte cool. Facem seri de cântat, eu improvizez pe loc o lăutarie combinată cu rock, îi ia capul pe toți dar mă iubesc. Apoi vor să ne jucăm fotbal și mă consideră unul de-al lor.

Momentele cumplite prin care a trecut Diana Enache: ”A maturizat-o evenimentul ăla groaznic cu libanezul”

Cum ai reacționat când a venit Diana să-ți spună, prima dată, că îi place un băiat?

-Eu abia așteptam să-i cunosc pe băieți, dar ei se fereau de mine, nici să dea noroc nu-și permiteau. Toți prietenii ei au fost mai timizi, ea este bărbătoasă. A maturizat-o evenimentul ăla groaznic cu libanezul…s-a maturizat brusc. După aia a făcut  lupte și, dacă nu-i convine ceva, să vezi cum îi bate. Are o personalitate puternică și îi trebuie un bărbat puternic. Au încercat câțiva dar văd că nu se leagă încă. Ea acum se gândește la carieră, îi place să cânte cu tati la Las Vegas, are emisiune la radio și tv.

Ce lucruri importante vrei să învețe copiii tăi de la tine? Ce ai vrea să nu uite niciodată?

-Vreau să nu uite să fie oameni. Eu am un motto, care le place foarte mult: să rămânem oameni atâta timp cât știința n-a descoperit că putem fi altceva. Am văzut oameni care s-au dezumanizat, cel puțin în perioada pandemiei. Sper că am reușit cu ei, nu s-au schimbat deloc, s-au spălat mai des pe mâini, nu pe creier. Mă sfătuiesc întotdeauna cu copiii mei, indiferent de decizia pe care vreau să o iau.

Ce spune Adrian Enache despre Iuliana Marciuc: ”Este ca un roman care nu are sfârșit”

Ce înseamnă Iuliana pentru tine? Care este secretul logevității voastre în căsnicie?

-Iuliana are foarte multe calități. Este sprijinult meu, este tot ce am. Este ca un roman care nu are sfârșit, este că o carte pe care o iei și nu poți s-o mai lași. Suntem de 26 de ani împreună și am învățat că nu trebuie să intervii în spațiul celuilalt. Am înțeles cine sunt eu, cine este ea și să nu ne sufocăm. Ea știe și mă înțelege când eu nu vorbesc cu nimeni atunci când am un concert greu. La fel le are și ea pe ale ei,  a fost și la ea greu în perioada Eurovisionului. Fiecare are spațiul lui în care se regăsește, eu mă simt bine cu mine, mă încarc apoi dăruiesc și celorlalți.

“Relația trebuie să fie ca o vacanță”

Și ea, și Corina au înțeles asta, de aceea am o relație excepțională cu fosta soție. Sunt două femei care merită tot respectul meu, sunt mamele copiilor mei. Eu am decis să fiu cu Iuliana, nu am fost nici eu stăpânul ei, nici ea al meu. La noi în familie nu s-a băgat nimeni. Nimeni nu are niciun drept asupra celuilalt, relația trebuie să fie ca o vacanță.

Care a fost cea mai grea perioadă pentru voi?

-Clar perioada divorțurilor, și al ei, și al meu. Am vrut să treacă mai repede și să nu-mi mai amitesc nimic. Și căsătoria și divorțul înseamnă o hârtie, dar dacă ești om reușești să păstrezi acele relații. Ele nu-s ținute de niște hârtii.

Adrian Enache, despre moartea Mihaelei Runceanu: “Dacă aș fi rămas…”

Știu că te leagă o prietenie specială cu Mihaela Runceanu. Spuneai că, de n-ai fi plecat în seara aceea, poate ea ar fi fost și acum în viață…

-Eu așa m-am gândit…mergeam des la ea, după ore ne punea muzică la video, ne pregătea, mai stăteam la o bere și era așa frumos. Dar în seara aia a trebuit să plec pentru că aveam o teză dimineață. Ea mi-a spus să rămân, dar eu n-am putut. Am plecat toți, dar criminalul s-a întors. Dacă aș fi rămas…

De ce ți-e frică cel mai tare?

-De Dumnezeu mi-e frică, nu vreau să-l supăr niciodată. De aia sunt setat să fac doar fapte bune, și le fac pentru că așa simt eu.

“La tribunal aveam o privire de ucigaș și libanezul se uită la mine și spunea: ‘șefu’, iartă-mă,  nu știam ce fac!’ ”

Care a fost cel mai îngrozitor moment din viața ta?

-M-am speriat tare când a fost Diana în pericol, cu libanezul. Atunci a fost îngrozitor. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că nu am fost aproape de omul ăla că sigur durerea îmi lua mințile și făceam o nefăcută. La tribunal aveam o privire de ucigaș și libanezul se uită la mine și spunea “șefu’, iartă-mă, eram în Ramadan, nu știam ce fac!”. Era să-l strâng de gât acolo, la tribunal. Nu vreau să știu ce se întâmpla dacă eram acolo în seara aia, când mă enervez am o forță nebănuită, o ia adrenalina razna.

Am mai avut eu o ieșire în copilărie. Mama mă lovea cu cârligul de rufe că făceam năzbâtii. Odată m-am enervat așa de tare că îmi venea s-o strâng de gât , dar Dumnezeu m-a luminat și mi-a redirecționat nervii spre un geam foarte gros pe care l-am spart cu două degete. Mi-a curs o grămadă de sânge dar am fost fericit că n-am făcut o nenorocire.

Ce defecte are Adrian Enache: “Mint prin omisiune”

Spune mi trei calități și trei defecte ale tale.

-Sunt spontan, spiritual și foarte îndrăgostit de viață și de oameni. Iar defecte…sunt coleric, mă aprind foarte repede. Cred în oameni chiar dacă mă dezamăgesc. Și mai am un defect, mint prin omisiune. Dacă-mi spune cineva ceva nu zic mai departe. Păi dacă nu mă întreabă nimeni, eu de ce să zic?

Ce planuri și proiecte ai pentru anul asta?

-Vreau să reiau turneul Tribute adus marilor artiști români și să joc într-un film de lung metraj alături de fiul meu. Acum el a jucat în cel mai recent clip al meu, m-a jucat pe mine în tinerețe. Avem multe concerte și multe evenimente, o să scot melodii noi și frumoase, vreau să merg în Canada mea și în alte locuri prin Europa.