Alegeri prezidențiale în Iran. Ebrahim Raisi al-Sadati este noul președinte al țării. Update

Se așteaptă ca învingător să iasă Ebrahim Raisi, un radical apropiat al ayatollahului Ali Khamenei, liderul suprem al țării.

Alegeri prezidențiale în Iran. Care sunt mizele scrutinului într-o țară cu un sistem unic de conducere

Scrutinul vine într-un moment în care țara cu aproximativ 85 de milioane de locuitori se află la la o răscruce de drumuri. Puterile mondiale încearcă să reînvie acordul nuclear iranian readucând Iranul și Statele Unite la masa negocierilor.

Progresele în această direcție ar putea restabili limitele programului nuclear al Iranului, oferind în același timp țării acces la piețele globale de care are nevoie economia sa.

Președintele Hassan Rouhani, prin lege, nu poate candida pentru un al treilea mandat consecutiv. Succesorul său va avea de rezolvat o listă de sarcini grele. Iranul se confruntă cu pandemia de coronavirus și o criză economică care este în general pusă pe seama unei combinații de gestionare defectuoasă și sancțiuni americane reimpuse după ce administrația Trump a abandonat acordul nuclear.

Digi24.ro

Rusia amenință că va ataca Polonia dacă NATO aduce arme nucleare pe teritoriul acesteia

Cine candidează pentru președinția Iranului?

Există patru candidați, dar un câștigător așteptat: Ebrahim Raisi, șeful sistemului judiciar iranian. Agenția de sondaje electorale a studenților iranieni, organizație cu legături cu statul, a anunțat miercuri că Raisi este favorit pentru câștigarea a aproximativ 64% din voturi.

Ceilalți candidați sunt Abdolnasser Hemmati, fost guvernator al Băncii Centrale a Iranului, Mohsen Rezaei, fost comandant al Corpului de Paza Revoluționară Islamică și vicepreședintele parlamentului Amir Hossein Ghazizadeh Hashemi.

Potrivit Associated Press, spectrul politic al Iranului include radicalii, care încearcă să extindă programul nuclear al țării și puterea acestuia în lume, moderații care doresc în general să mențină status quo-ul și reformiștii care vor să schimbe teocrația. Chiar dacă există alegeri în Iran, activiștii care se opun conducătorilor Republicii Islamice spun că nu există alegeri libere și corecte.

În săptămânile care au precedat alegerile de vineri, Consiliul Gardian a aprobat doar șapte candidați dintr-un total de aproape 600 de persoane înregistrate, descalificând mulți concurenți mai moderați și zeci de femei înregistrate pentru a candida. Criticii au spus că măsura a fost o formă de manipulare a buletinelor de vot pentru a asigura o președinție dură. Trei candidați au abandonat cursa săptămâna aceasta.

Digisport.ro

Un fotbalist celebru și soția sa, filmați în duș. Imaginile au făcut înconjurul lumii

Ce se știe despre candidatul principal, Ebrahim Raisi?

Raisi este un cleric musulman șiit în vârstă de 60 de ani, cu legături strânse cu liderul suprem Ayatollah Ali Khamenei și cu puternicul corp de gardă revoluționară islamică. El a candidat anterior la funcția de președinte și a pierdut în fața lui Rouhani în 2017. Doi ani mai târziu, Khamenei l-a numit pe Raisi la conducerea sistemului judiciar.

Analistul și președintele Grupului Eurasia, Ian Bremmer, scrie în Time: „Raisi poate fi descris în mod echitabil ca un radical, unul dintre acei oficiali iranieni care este în mod deschis ostil ideii unui angajament mai profund cu guvernele occidentale și care favorizează aplicarea strictă a legea în detrimentul libertății personale”.

Care este starea de spirit în preajma alegerilor?

Mulți alegători sunt dezamăgiți de politică, iar unii din opoziție, precum și disidenți din țară și străinătate, au făcut apeluri la boicotarea votului. Agenția de sondaje electorale a studenților iranieni a estimat că doar 42% din 59 de milioane de alegători eligibili din țară vor vota, ceea ce ar reprezenta un minim istoric pentru Iran.

Mulți iranieni sunt dezamăgiți de președintele Rouhani, care a avut un sprijin larg și a intrat în acordul nuclear doar pentru a-l vedea pe Trump subminându-l. Necazurile economice ale Iranului sunt o preocupare majoră pentru alegători, mai ales că sancțiunile americane au lovit sectoarele cheie ale petrolului și financiare ale țării. Rezidenții spun, de asemenea, că lucrurile precum alimentele și medicamentele – despre care oficialii americani spun că nu sunt vizate de sancțiuni – sunt greu de găsit.

În același timp, Iranul a fost puternic lovit de coronavirus. Țara a înregistrat peste 3 milioane de cazuri confirmate de infecție și peste 80.000 de decese cauzate de COVID-19 de la începutul pandemiei. Se estimează că mai puțin de 5% din populație a primit cel puțin o doză de când țara a început vaccinările împotriva coronavirusului în februarie.

Presa iraniană a raportat că un vaccin dezvoltat pe plan intern a primit recent autorizație de urgență. Pentru alegeri, autoritățile spun că vor exista mai multe cabine de vot, iar centrele de votare vor fi în aer liber acolo unde este posibil.

Iranul, țara cu un sistem unic de conducere

Sistemul politic complex și neobișnuit al Iranului combină elementele unei teocrații islamice moderne cu democrația. O rețea de instituții nealese controlate de liderul suprem funcționează alături de un președinte și un parlament ales de popor.

Liderul suprem

Este cea mai puternică figură din Iran, rol deținut de doar două persoane de la Revoluția Islamică din 1979, ayatollahul Ruhollah Khomeini (fondatorul republicii) și succesorul său, actualul ayatollah Ali Khamenei. Khomeini a poziționat rolul în fruntea structurii politice a Iranului după ce regimul șahului Mohammad Reza Pahlavi a fost răsturnat.

Liderul Suprem este comandantul-șef al forțelor armate iraniene și controlează serviciile de securitate. El numește, de asemenea, șeful justiției, jumătate dintre membrii influenți ai Consiliului Gardian, liderii de rugăciune de vineri și șefii rețelelor de televiziune și radio de stat. Fundațiile caritabile de peste miliarde de dolari ale liderului suprem controlează, de asemenea, zone mari ale economiei iraniene.

Ayatollahul Khamenei a devenit lider suprem la moartea lui Khomeini în 1989. El a menținut o putere fermă asupra puterii și a suprimat contestatarii sistemului de conducere.

Președinte

Președintele este ales pentru patru ani și poate îndeplini cel mult două mandate consecutive. Constituția îl descrie drept al doilea cel mai înalt oficial din țară. El este șeful puterii executive și este responsabil de asigurarea punerii în aplicare a constituției.

Președintele are o influență semnificativă asupra politicii interne și a afacerilor externe. Dar liderul suprem este cel care are ultimul cuvânt în toate problemele statului.

Luna aceasta, iranienii vor alege un succesor al lui Hassan Rouhani, un cleric moderat care a câștigat cu o majoritate zdrobitoare ultimele două alegeri prezidențiale împotriva oponenților raducali. În ambele ocazii a câștigat peste 50% din voturi în primul tur, evitând al doilea tur de scrutin.

Toți candidații la președinție trebuie mai întâi să fie aprobați de Consiliul Gardian, un corp format din 12 teologi și experți juridici. Aceștia au aprobat doar șapte din cele 590 de persoane care și-au înregistrat candidatura la alegerile din această lună. Nici o femeie nu a primit permisiunea să candideze.

Parlament

Cei 290 de membri ai parlamentului, Majlis, sunt aleși prin vot popular la fiecare patru ani.

Parlamentul are puterea de a introduce legi și de a respinge bugetul anual, precum și de a convoca și pune sub acuzare miniștrii și președintele. Cu toate acestea, toate legile adoptate de parlament trebuie aprobate de Consiliul Gardienilor.

Radicalii au obținut o victorie importantă la alegerile parlamentare din 2020, după ce Consiliul Gardienilor a descalificat peste 7.000 de potențiali candidați, dintre care majoritatea erau reformiști și moderați.

Consiliul Gardienilor

Cel mai influent organism din Iran, Consiliul Gardienilor are sarcina de a aproba toate proiectele de lege adoptate de parlament și are drept de veto. De asemenea, poate interzice candidaților să participe la alegeri pentru parlament, președinție și Adunarea experților.

Consiliul este format din șase teologi numiți de liderul suprem și șase juriști numiți de justiție și aprobați de parlament. Membrii sunt aleși pentru șase ani, pe etape, astfel încât jumătate din membri se schimbă la fiecare trei ani.

Consiliul este dominat de militari duri, inclusiv președintele Ayatollah Ahmad Jannati.

Adunarea experților

Un corp format din 88 de erudiți sau clerici islamici, adunarea este responsabilă cu numirea liderului suprem și monitorizarea performanțelor sale și, dacă este considerat incapabil să-și îndeplinească atribuțiile, are puterea de a-l înlătura.

Deși nu a contestat niciodată deciziile conducătorului suprem, adunarea este văzută ca fiind din ce în ce mai importantă din cauza preocupărilor persistente cu privire la sănătatea ayatollahului Khamenei, în vârstă de 82 de ani.

În cazul în care Liderul Suprem moare sau devine incapabil, Adunarea va organiza un vot secret în care succesorul său va fi ales cu majoritate simplă.

Alegerile directe pentru membrii adunării au loc la fiecare opt ani. Ultimele au avut loc în 2016, când moderații și reformiștii au câștigat aproape 60% din locuri după ce au deținut mai puțin de 25% în adunarea anterioară.

Actualul președinte este ayatollahul Ahmad Jannati, un radical care conduce și Consiliul Gardienilor.

Consiliul de Oportunitate

Consiliul îl sfătuiește pe liderul suprem și are puterea finală de a judeca în disputele privind legislația dintre parlament și Consiliul Gardienilor.

Liderul Suprem își numește cei 45 de membri, care sunt figuri religioase, sociale și politice proeminente. Președintele este în prezent Ayatollahul Sadeq Amoli Larijani, un fost șef al justiției.

Judecătorul șef

Numit de către liderul suprem și raportându-i acestuia, judecătorul șef al Iranului conduce sistemul judiciar al țării, ale cărui instanțe și judecători asigură aplicarea legilor islamice (și definesc politica juridică). Judecătorul șef – în prezent un cleric radical, Ebrahim Raisi – îi numește și pe cei șase membri laici ai Consiliului Gardienilor.

Instanța judiciară, în parteneriat cu serviciile de securitate și informații, a reprimat dur disidența și este frecvent acuzată de activiștii pentru drepturile omului de supravegherea proceselor pentru neloialitate ale persoanelor care se confruntă cu acuzații de securitate națională vag definite.

Electoratul

Din populația Iranului de 83 de milioane, aproximativ 58 de milioane de oameni – toți cei peste 18 ani – sunt eligibili să voteze. Tinerii constituie o mare parte a electoratului, aproape jumătate din populație având sub 30 de ani.

Participarea la vot a fost în mod constant peste 50% de la Revoluția Islamică din 1979, cu excepția alegerilor parlamentare din 2020, când oamenii au rămas departe, pe fondul creșterii nemulțumirii față de instituția clericală și de starea economiei.

Forțele armate

Forțele armate cuprind Corpul Garda de Revoluție Islamică (IRGC) și armata obișnuită.

IRGC a fost înființat după revoluție pentru a apăra sistemul islamic și pentru a oferi o contrapondere militarilor. De atunci a devenit o forță armată, politică și economică majoră în Iran, cu legături strânse cu liderul suprem.

IRGC are propriile forțe terestre, marina și forțele aeriene și supraveghează armele strategice ale Iranului. De asemenea, controlează forța de rezistență paramilitară Basij, care a contribuit la suprimarea disidenței interne.

Toți comandanții superiori ai IRGC și militari sunt numiți de liderul suprem, care este comandantul-șef, și răspund doar în fața acestuia.

Cabinet

Membrii Cabinetului sau Consiliului de Miniștri sunt aleși de președinte. Aceștia trebuie să fie aprobați de parlament, care poate pune sub acuzare și miniștri. Cabinetul este prezidat de președinte sau prim-vicepreședinte, care este responsabil pentru afacerile cabinetului.