Alina Rotaru, interviu special: “Încă nu realizez! Când m-am trezit, am luat telefonul să văd dacă este adevărat!”. Exclusiv

Alina Rotaru-Kottmann este de câţiva ani în elita atletismului, la proba de săritura în lungime. Sportiva în vârstă de 30 de ani a reuşit cea mai mare performanţă din atletismul românesc în ultimii 14 ani, reuşind să ia medalia de bronz la Campionatele Mondiale de la Budapesta.

Alina Rotaru, interviu special: “Încă nu realizez! Când m-am trezit, am luat telefonul să văd dacă este adevărat!”

De la Nicoleta Grasu (aruncarea discului) și Nicoleta Stoian (aruncarea suliței), ambele premiate cu bronz la Berlin 2009, România nu a mai avut reprezentanţi pe podiumul mondial la atletism. Iar weekendul trecut, Alina Rotaru a scris istorie, devenind a treia cea mai valoroasă sportivă a lumii la săritura în lungime.

Alina Rotaru-Kottmann a acordat un interviu pentru FANATIK în care a vorbit despre concursul de la Budapesta, cum s-a motivat pentru Campionatele Mondiale şi cum a trăit săritura care i-a adus cea mai importantă medalie din carieră:

Felicitări pentru performanța fabuloasă, Alina. În primul rând, aș vrea să te întreb cum te simți acum, la câteva zile de la concurs? 

Digi24.ro

Elveția a câștigat Eurovision 2024, ediție controversată din cauza războiului din Gaza. Nemo a spart trofeul iar publicul a huiduit EBU

– Mă simt extraordinar de bine. Sunt încă foarte departe și nu îmi vine să cred ce am realizat. După ce am reușit să câștig medalia, am dormit foarte greu. Când m-am trezit, la ora 07:00, am luat telefonul și m-am uitat încă o dată, să văd dacă e adevărat.

Nu ți-a venit să crezi…

– Da, nu mi-a venit să cred că am luat medalie la Campionatul Mondial.

“La prima săritură mi s-a înmuiat genunchiul în bătaie, nu știu ce s-a întâmplat”

Povestește-ne puțin cum ai abordat concursul și ce așteptări ai avut…

– Când am ajuns pentru prima dată la Budapesta, primul obiectiv a fost să prind finala. A fost o misiune grea pentru că baremul pentru finală a fost foarte sus: 6,80 metri. Am înțeles acest lucru pentru că în acest sezon au sărit 24 de fete peste acest barem. Dar, singurul lucru la care mă gândeam, să mă calific în finală. După prima săritură de 6,60 metri, complet fără prag, mi-a dat putere și eram deja sigură că mă voi califica în finală. Până la urmă, și cu 6,60 eram în finală. Din a treia săritură am sărit 6,69 metri. Eram foarte încrezătoare că pot sări peste 6,80 metri, dar am avut o strategie… Noi la începutul finalei suntem 12, iar după primele trei sărituri mai rămânem 8. Mi-am dorit foarte mult să ajung în ultimele 8.

O strategie pas cu pas…

– Am început concursul nu foarte bine. A fost foarte cald, am avut mult de așteptat, pur și simplu la prima săritură mi s-a înmuiat genunchiul în bătaie, nu știu ce s-a întâmplat. Nu a fost o săritură foarte bună. A doua săritură a fost senzațională. Dacă veneam atunci mai aproape de prag, era de atunci o săritură de medalie: 6,72 metri cu mari rezerve. Știam că la acest rezultat mi-am mai asigurat trei sărituri. Apoi am avut 6,75 care m-a propulsat pe locul 5, unde eu eram deja în obiectiv. Eu fusesem în trecut pe locul 6, iar cu locul 5 eram mulțumită. Dar înainte de ultima săritură am coborât din nou pe locul 6. Și nu prea eram fericită. Știam că pot să sar peste 6,80 metri.

“Este primul concurs în care au pus medaliile exact unde stăteam noi. Le vedeam în fața ochilor non-stop”

Te-ai motivat într-un altfel înainte de ultima săritură?

– Este primul concurs în care au pus medaliile exact unde stăteam noi. Le vedeam în fața ochilor non-stop. Iar înainte de ultima săritură mi-am spus: «Trebuie să sar 10 centimetri în plus. Nu vreau mai mult!». Am tras cu ochiul puțin la medalii și mi-am dorit una dintre ele. Iar înainte de ultima săritură am cerut ceva nou: aplauzele publicului. Au fost fenomenali, alături de mine, iar săritura a fost pe acea măsură.

Digisport.ro

FCSB a primit o lovitură chiar în seara în care a sărbătorit titlul! Ce se întâmplă în UEFA Champions League

Simți că ai dat tot la ultima săritură?

– Da, a fost tot ce am putut în acea zi. La ultima săritură mi-am spus că nu pot termina sub locul 6, doar mai sus. Și am mers la risc. Nu mai aveam ce pierde. Și săritura cu numărul șase a fost perfectă. Nu mi-a venit să cred.

“Am avut așa un «Aaah, dacă e 6,83?»”

Am văzut imaginile live, când te-ai ridicat, ai avut un moment de ezitare. Nu știai dacă să te bucuri sau nu?

– Exact. Am văzut că eram aproape de șapte metri, dar nu sunt genul de sportiv care să se ducă acolo, să se uite de aproape. Da, am simțit că a fost o săritură bună, așa reacționez eu la săriturile bune, dar am avut așa un «Aaah, dacă e 6,83?». (râde). Când am văzut că era 6,88 m-am bucurat, dar mai erau după mine două sportive de sărit. Nu s-a terminat totul atunci.

Deși a fost o bucurie foarte mare, după cum am văzut pe imagini…

– M-am bucurat foarte mult, nu mi-a venit să cred. Mai ales că am terminat pe locul 3. A fost cea mai mare bucurie.

VIDEO ultima săritură a Alinei Rotaru (sursa: Eurosport): 

Cu medaliile ați făcut poze imediat după concurs, nu ca de obicei…

– A fost un gest foarte frumos al organizatorilor. Imediat după ce s-a terminat concursul, am primit medalii pentru poze și turul de onoare. După ce am părăsit zona de interviuri, ne-au luat medaliile și adevărata medalie am primit-o o zi mai târziu, la festivitatea de premiere, cu numele meu pe ea.

“Nici nu am intrat pe scenă și am început să plâng. Ce a fost și mai frumos… am primit două medalii. Una pentru mine și una pentru antrenorul meu”

Ai avut emoții mari?

– Foarte mari. Nici nu am intrat pe scenă și am început să plâng. Ce a fost și mai frumos… am primit două medalii. Una pentru mine și una pentru antrenorul meu (n.r. Mihai Corucle). Este senzațional, s-a întâmplat pentru prima dată acest lucru. Pot spune că este cel mai bun lucru de respect. Noi suntem o echipă. Sunt foarte mulți oameni în spatele unui sportiv, în frunte cu antrenorul.

Alina, ce urmează pentru tine? Ești în linie dreaptă, la o săritură distanță de Jocurile Olimpice, acolo unde ești deja calificată… 

– Acum am nevoie de puțină relaxare și o mică vacanță, pe care nu am mai avut-o de mult timp. Apoi voi începe pregătirea pentru Jocurile Olimpice. Anul viitor va fi unul foarte dificil. Trebuie să rămân sănătoasă. Toată concentrarea și toate antrenamentele vor fi pentru Jocurile Olimpice. Chiar dacă voi participa la un Campionat European sau Mondial de sală, vor fi concursuri aleatorii, pentru pregătire. La fiecare concurs unde merg am o temă. Și vreau ca la concursul de obiectiv, toate aceste piese: elanul, bătaia, săritura, aterizarea, să fie un puzzle complet la Jocurile Olimpice.

Cum te simți să fii prima sportivă din România care ia medalie la Campionatele Mondiale de atletism?

– Mă simt extraordinar. Mă bucur foarte mult și, mai ales, pentru că atletismul nu este atât de mediatizat, încă un băiat sau o fetiță care se uită la televizor vrea să fie ca mine. Vine la stadion și cine știe? Poate acolo este următorul campion olimpic.

• 14 ani au trecut de la ultima medalie a României la Campionatele Mondiale de Atletism
• 2017 este anul în care Alina Rotaru a câştigat aurul la Universiada