Anca Parghel ar fi împlinit 66 de ani motiv pentru care Ozana Barabancea ne povestește detalii neștiute despre celebra cântăreață de jazz.
Într-un interviu exclusiv pentru FANATIK, Ozana Barabancea își amintește de profesoara ei, Anca Parghel. O persoană fără defecte, așa cum declară celebra cântăreața, o femeie veselă, harnică și deosebit de muncitoare.
Pe când avea doar 25 de ani, Anca Parghel a consultat-o pe Ozana Barabancea într-o problemă foarte delicată. Aflăm câte ore putea să stea în studio fără să bea un pahar de apă și cum era Anca Parghel la ea acasă.
Anca Parghel s-a născut acum 66 de ani, pe 16 septembrie și, din păcate, ne-a părăsit acum mai bine de 15 ani. Era învinsă de o boală cumplită. A fost înmormântată pe Aleea Artiștilor din Cimitirul Bellu, în aplauzele celor care i-au fost colegi și prieteni. Ozana Barabancea ne spune ce fel de om era Anca Parghel, în afară de o artistă completă.
“Anca era disperată de muzică și mereu era puterea exemplului. De la ea am învățat că studiul muzicii nu are voie să facă pauză, un om care se ocupă de muzică trebuie să studieze în permanență, să nu se oprească. Ea, la studio, nu lua pauză niciodată. Anca era o tipă veselă, foarte harnică și gospodină, era o tipă care îi domină pe cei din casă.
Era o persoană foarte organizată. O femeie foarte ambițioasă, știa exact când e momentul să facă ceva, nu amâna nimic, dacă facea asta înseamna o pierdere de timp. Când eram însărcinată cu Gloria îmi doream să fie frumoasă că mine și deșteaptă ca Anca Parghel.
Eu am vrut neapărat să învăț jazz de la o profesionistă. Anca se ocupă de tine, că profesor. Nu există elev care să nu poate improviza, lângă ea, avea un talent extraordinar al pedagogiei. Eu știam că meseria asta se fură așa că o bombardam cu întrebări pentru că maestrul nu spune, de fiecare dată, toate secretele”, declară Ozana Barabancea, în exclusivitate pentru FANATIK.
Din punctul de vedere al Ozanei Barabancea, Anca Parghel avea numai calități. A fost o mega artistă, extrem de dedicată muzicii. Celebra cântăreață nu a uitat ce a simțit în ziua în care a aflat că profesoară ei dragă a încetat din viață.
“Nu se mai fac concerte în memoriam pentru că este o problema legată de acordul familiei, eu i-aș fi făcut și mâine un spectacol. Din păcate, undeva i se îngroapă amintirea și mă bucur că există jurnaliști care-și dau seama că trebuie comemorată această femeie extraordinară.
Și acum îmi vine să plâng când îmi aduc aminte ziua morții ei. A venit la mine cineva, să-mi ia un interviu, și atunci mi-a spus. Deasupra biroului meu am icoana pe care a avut-o la înmormântare. Anca Parghel nu a fost doar o mare voce, era și o femeie de o sensibilitate fantastică. Era compozitoare, dacă o lăsai 5 ore în studio nu cerea nici măcar un pahar cu apă.
Anca Parghel nu se odihnea niciodată. Interpretarea acestei femei este o piatră de încercare pentru orice vocalist. Anca este emblematică pentru jazz-ul românesc. Era atât de dominatoare încât și eu, ditamai Ozana, aș fi putut să mă pierd dacă nu eram o foarte bună interpretă”, mai spune Ozana Barabancea, în exclusivitate pentru FANATIK.
Până în anul 1989, Anca Parghel a predat canto, pian și improvizație în Belgia, la Hanovra, în Germania și Marea Britanie. Ozana Barabancea își aduce aminte ce îi plăcea să facă la concertele Ancăi Parghel. De asemenea, ne spune cât de flatată a fost atunci când profesoara ei i-a cerut părerea într-o chestiune extrem de importantă.
“Cu Anca am numai amintiri frumoase. Am mers la un concert de-al ei, la Sala Radio, iar eu pur și simplu mă ridicam în picioare și o ovaționam. Eram genul de public pe care orice artist și-l dorește. Era atât de surprinzătoare și completă încât mulți dintre colegii ei o invidiau. Era foarte creativă, un foarte bun acompaniator și asta într-o persoană care nu a terminat pianul ci pedagogia.
Avea o mână mică și și-a adaptat mânuța ei de rândunică să aibă virtuozitate, apasă acorduri răsturnate. Până la ea nu mai auzisem de acordurile suspendate, niciun profesor nu mi-a predat asta. Anca a făcut, însă, cercetare, a citit teorie muzicală, nu doar a cântat. Marele ei of a fost că nu a fost acceptată ca profesor la facultatea din București, se dăduse legea cu doctoratele.
Când a trebuit să plece la Conservatorul Roial din Bruxelles m-a consultat atunci când a luat această decizie. Mă bucur că a făcut-o, eram o fată de 25 de ani pe atunci. I-am spus cu toată dragostea că da, trebuie să plece acolo pentru că are foarte multe de oferit. M-am simțit băgată în seama atunci, iar primele mele interviuri la televiziune au fost alături de Anca Parghel și familia ei”, își mai amintește, în exclusivitate pentru FANATIK, Ozana Barabancea.