Andreea Vasile, vedeta Spy/Master de la HBO: “Sunt o fată norocoasă”

Andreea Vasile este una dintre actrițele care acum fac furori în producții precum Spy/Master. Lansată în showbuiz după ce a apărut la Big Brother, Andreea Vasile a bifat apariții în serialul Umbre, dar și în alte proiecte care au avut succes. Cu toate acestea, ea spune că nu este o actriță celebră, ci doar e recunoscătoare că-și poate face meseria. Frumoasa actrița ne povestește de ce a renunțat la facultatea de litere pentru actorie.

Andreea Vasile, vedeta din Spy/Master a ajuns actriță în secret

Andreea Vasile, cunoscuta actriță din serialul ‘Umbre’, joacă acum în miniseria ‘Spy/Master’ de pe HBO Max. Frumoasa actriță a devenit cunoscută participând, anul 2003, la emisiunea Big Brother.

Într-un interviu oferit în exclusivitate pentru FANATIK, Andreea Vasile spune că nu se consideră celebră și că frumusețea nu a contat pentru a-și face o carieră. Cunoscuta actriță mărturisește că a mai copiat în liceu dar că nu i-a plăcut să ‘înșele’ în acest fel școala.

Andrea Vasile ne spune acum a dat la teatru fără să spună nimănui și aflăm cu ce spaime se confruntă de când a devenit mamă. Frumoasa vedetă face o serie de dezvăluiri fără precedent despre viața ei.

Digi24.ro

Un român a vrut să fure bani dintr-un bancomat din Italia și a rămas fără o mână

Andreea Vasile, despre Spy/Master: ”M-a fascinat personajul meu”

Cum ai ajuns să joci în ‘Spy/Master’? A fost greu să intri în pielea ‘Adelei Godeanu’?

-‘Spy/Master’ este o miniserie, are 6 episoade, iar primele 2 episoade sunt disponibile pe HBO Max din 19 mai. Are la bază povestea adevărată a celui mai important consilier al lui Nicolae Ceaușescu, iar acțiunea este plasată la apogeul Războiului Rece.

Am ajuns să joc în serial în urma unui casting și sunt extrem de bucuroasă să fac parte din proiectul ăsta. Cât despre Adela Godeanu, personajul meu, m-a fascinat de la prima citire versatilitatea ei. Și angoasele ei, și fricile ei. E un personaj căruia i s-a dat șansa să evolueze și să acționeze, să lupte pentru propria viață și cea a fiicei ei. Un personaj care reușește să treacă de la personajul amorțit și blazat și resemnat din primele două episoade la unul care începe să lupte, folosindu-se de toate resursele pentru a supraviețui.

Îți mai aduci aminte o întâmplare de la filmări?

-Îmi amintesc toate discuțiile cu colegul meu Alec Secăreanu despre filme. În toate pauzele de filmare povesteam despre filme recent văzute sau văzute cu mult timp în urmă. Ne aminteam scene care ne-au rămas în minte de-a lungul anilor, despre actori și felul în care optau să abordeze anumite scene.

“ ‘Nico’ era un personaj foarte departe de ce și cum sunt eu”

Toată lumea te știe dupa rolul ‘Nico’, din serialul ‘Umbre’. Ce a însemnat pentru tine această experiență?

Digisport.ro

O actriță celebră din SUA a văzut un român și a izbucnit imediat în râs. Ce a urmat

-A fost esențială în evoluția mea ca actriță pentru că mi-a oferit ceva fără de care e imposibil să faci meseria asta. Și anume încredere. Pentru că era un personaj foarte departe de ce și cum sunt eu. A fost o construcție tot ce a ținut de personajul ăsta, de la felul în care merge, cum mănâncă, cum vorbește, la energia ei, la gânduri, tot. E o bucurie să-l vezi cum evoluează, cum începi să-l cunoști mai bine de la un sezon la altul, cum începi să-l înțelegi și cum empatizezi cu el, în cele din urmă.

Ai participat la prima serie a emisiunii ‘Big Brother’, ai ajuns până în finală. Cum ai reușit să te descurci?

–‘Big Brother’ s-a întâmplat acum 20 de ani și e atât de departe de cine sunt acum, încât mi-e foarte greu să mai povestesc experiența aia.

“Lucrez să controlez frica asta care vine ca un tăvălug și care e extrem de nocivă”

Cum este mama Andreea Vasile? Te mai panichezi sau îți păstrezi calmul de fiecare dată?

-Mi-ar plăcea să vă spun că reușesc să-mi păstrez calmul, dar ar fi o minciună sfruntată. Mă panichez adeseori, deși lucrez cât pot de mult să controlez frica asta care vine ca un tăvalug și care e extrem de nocivă atunci când vine vorba de educația pe care încerc să i-o ofer copilului meu.

Ce ai învățat, până acum, de la băiețelul tău?

-E încă un proces pe care-l descopăr în fiecare zi și în fața căruia nu încetez să mă minunez. Învaț în fiecare zi bucuria nemărginită cu care descoperă tot ce nouă ni se pare absolut comun sau banal. Entuziasmul, curiozitatea de a descoperi lumea din jur, fascinația pentru fiecare detaliu pe lângă care noi trecem fără să-l observăm. E fascinant să redescoperi și să ai șansa să reînveți alături de copilul tău toată această raportare la viața pe care noi, adulții, am uitat-o demult.

Îți alegi cu grijă rolurile? Există și cazuri în care le refuzi?

-Cred că am devenit un pic mai selectivă cu timpul meu din clipa în care am devenit mamă. Dar, în general, îmi doresc să învăț cât mai mult, să experimentez cât mai mult, să-mi dau voie să și greșesc, iar pentru asta e nevoie să muncești. Așadar, ca să refuz un proiect sau un rol nou ar trebui să nu cred absolut deloc în proiect/în poveste/în personaj. Ori asta s-a întâmplat foarte rar.

Amintiri din copilărie: ”Făceam toate prostiile din lume”

Cum  fost copilăria ta?

-Am avut o copilărie tare frumoasă pentru că am crescut la bunicii mei până la 7 ani. Și am această amintire vie cu bunica mea care era extrem de cochetă și de delicată și cel mai generos om din lume. Mă iubea necondiționat, așa cum ar trebui iubit un copil, și îmi oferea libertatea de a mă juca și de a greși care sunt esențiale pentru dezvoltarea noastră. P.S.: făceam toate prostiile din lume și bunica avea un fel știut numai de ea prin care reușea să nu se supere, dar să fie fermă în decizii și să-mi stabilească niște limite clare.

Cum a fost perioada liceului? Erai timidă sau cea mai rebelă?

-Am fost o rebelă tot liceul.

“Succesul obținut printr-un șiretlic e irelevant”

Ai copiat vreodata la vreun examen?

-Am copiat, dar nu mi-a plăcut niciodată sentimentul de frică pe care-l aveam atunci. Sau sentimentul ăsta de impostor pe care-l simțeam ulterior, atunci când luam o notă mare, deși știam că nu a fost muncită sau meritată. Și tot timpul am rămas cu acest sentiment de frică și rușine că obții ceva printr-un soi de înșelăciune. Orice fel de metodă de a ajunge la succes (oricare ar fi el, că e o notă mare sau respectul colegilor sau al profesorului în cazul de față), îți ia ceva extrem de important din devenirea ta ca adult sau ca om.

Îți știrbește din încrederea că tu poți face ceva prin forțele proprii. Pentru că succesul obținut printr-un șiretlic e irelevant, nu reflectă nimic despre tine, ba, dimpotrivă. Te uiți în oglindă și ȘTII că tu nu ești suficient de bun. Nu poți construi încrederea în forțele proprii proptindu-te în tipul ăsta de șiretlicuri.  Și pe drumul tău înspre a fi un om mai bun, mai generos sau un om care să ajungă la cea mai bună variantă a lui în viața asta, nu poți face nimic fără încredere în propriile forțe.

Când te-ai îndrăgostit prima dată?

-La grădiniță. Îmi amintesc asta pentru că mama mea era educatoare și îmi amintesc că îi povesteam seara despre colegul meu de bancă.

Mai ții minte când ai câștigat primii bani?

-În primul an de facultate.

Și pe ce i-ai cheltuit?

-Erau foarte puțini atunci, dar îmi amintesc prima dată când am câștigat o sumă mai mare, i-am cumpărat mamei mele un ceas.

Andreea Vasile și-a dorit să fie actriță cu orice preț

De ce teatru? Ce te-a determinat să urmezi această carieră?

-Eram la facultatea de Litere și simțeam că mă sufoc, că nu e locul meu acolo. Și pentru că-mi fusese multă vreme frică să încerc, a venit un an în care mi-am spus că o să dau la teatru, dar n-o să știe nimeni. Așa am făcut și am intrat. Și din clipa aceea, viața mea s-a schimbat.

Îți mai aduci aminte un moment de pe scenă, haios sau penibil, dar de neuitat?

-În timpul unei scene cu mare încărcătură emoțională, am vrut să mă așez și am căzut într-o cutie tip Ikea care avea capacul deschis. O cutie tip canapea, dar al cărui capac nu fusese bine așezat.  Prin urmare, a fost amuzantă nu doar căzătura, dar și încercarea disperată a colegilor de a mă scoate de acolo printre hohote de râs.

Îți place să gătești?

-Îmi place, însă recunosc că nu excelez. Mă străduiesc însă.

Ce nu știe lumea despre tine și ai vrea sa spui azi?

-Îmi place să mă joc cu fiul meu. De-a orice. De la spectacole de teatru pe care le facem împreună la dansat împreună pe Bowie & Tina.

“Nu sunt celebră, sunt doar o fată norocoasă”

A existat vreun moment în viața ta când celebritatea ți s-a ‘urcat’ la cap?

-Nu sunt celebră, dimpotrivă. Sunt doar o fată norocoasă și extrem de recunoscătoare că poate să-și facă meseria.

Consideri că frumusețea ta a reprezentat un atu în meseria pe care ți-ai ales-o?

-Nu. Meseria asta nu e sprint de 100 metri, e maraton. Iar eu nu cred în scurtături sau în reușite peste noapte. Cred în muncă, cred că poți să devii din ce în ce mai bun în meseria pe care ți-ai ales-o dacă ești pasionat, dacă îți place și dacă ești cinstit cu tine însuți/însăți. Cred că e important să poți face meseria asta și la 70 de ani și că pentru asta ai nevoie să te sprijini pe alte calități pe care le-ai construit în timp și la care ai muncit.

“Ne schimbăm pe măsură ce trăim”

Daca ar fi s-o iei de la început, ce greșeală nu ai mai repeta?

-Oho, cred că multe. Dar în același timp, suntem cine suntem în urma alegerilor pe care le-am făcut. Suntem suma gândurilor, a alegerilor și nu cred că suntem niște personaje finite, ne schimbăm pe măsură ce trăim. Așadar, îmi place să cred că atâta vreme cât trăim, avem șansa să schimbăm ce nu ne place la noi. Atâta vreme cât suntem conștienți și prezenți în propriile noastre vieți.

Ce planuri și proiecte ai pentru anul 2023?

-Două proiecte de film care urmează să fie lansate în cursul acestui an și încă un proiect care se va vedea anul viitor, și la care voi începe lucrul foarte curând.