Andrei Dicu, fântâna somnambulă din umbra S1monei Halep: Revelioanele noastre mute sau cum șampania se „coace” cu minte

Să începem cu istoria… Victoria S1monei Halep, în fața Yuliei Putintseva, i-a entuziasmat pe fanii români, care au umplut rețelele de socializare cu mesaje dătătoare de speranțe, precum „după cum se joacă pe terenurile de la Melbourne, una dintre Halep și Angelique Kerber va câștiga, cu siguranță, turneul”. Evident, era clar că aceste vorbe însuflețeau, cumva, rădăcina creșterii ulterioare a S1monei, dar nu era de ajuns.

Se părea că rezultatele înregistrate până la ora meciului cu Mertens simplificaseră, în teorie, traseul lui Halep către primul titlu din carieră, la Australian Open. Pliskova a părăsit competiția, eliminată în două seturi de Pavlyuchenkova, iar Naomi Osaka, învingătoare la ediția trecută, pierduse cu Cori Gauff. Mai mult, eterna spaimă Serena a plecat și ea, după ce a mâncat bătaie de la Quiang Wang. Dar Elise era o nucă tare, ceea ce s-a văzut, prima oară, în game-ul 3 al setului 1 și în felul în care a revenit, apoi, lejer, după un break al S1monei. Break contra break, vorba filmului „Kramer contra Kramer”…

Andrei Dicu, fântâna somnambulă din umbra S1monei Halep: Revelioanele noastre mute sau cum șampania se „coace” cu minte

„Nu m-am gândit că multe dintre favorite au fost eliminate, mă gândesc doar la meciurile mele, să execut planul de joc atunci când intru pe teren, indiferent de numele adversarei din fața mea. În trecut, eram obsedată de tenis, acum am conștientizat că trebuie să mă relaxez atunci când am zi liberă, să mă gândesc și la alte lucruri. Viața e frumoasă și trebuie să ne bucurăm de ea”, ne oferea Halep o declarație cerebrală, citată de FANATIK.RO.

Era, însă și o afirmație diplomată. În februarie 2019, la Doha, belgianca a învins-o într-un meci în care a revenit spectaculos, dar unde a fost și acuzată de lipsă de fair-play. Indiferent de orice, S1mona n-avea cum uita acest „amănunt”. Există oameni care au înțeles că nu sunt roboți care trăiesc în niște cuburi, ci devin cetățeni ai cetăților de rădăcină și de floare care există doar ca să poarte în ei apartenența la Cosmos, la ciclurile Universului. Iar memoria lor este persistentă și tăioasă.

Digi24.ro

O femeie de 60 de ani, cu un aspect uluitor de tânăr, a câștigat un concurs de frumusețe și s-a calificat pentru Miss Argentina

Halep visează, e drept, să câștige turneul, dar înainte de asta era lesne de înțeles că trebuie s-o învingă pe capricioasa belgiancă. Și nu doar pe ea, însă mulți au vorbit despre Mertens la plus infinit, de parcă ar fi rămas singurul obstacol de temut în fața fostei Număr 1 Mondial. Unitatea prezentului cu trecutul și cu viitorul se încheagă, până la urmă, ca singura cumpănă de continuitate și de ideal. Un 6-4, 6-4 statornic poate depune mărturie…

Cum să traduci terenul, în limba ta

Noaptea de duminică a însorit, când Halep a îneput partida, în forță. „Am bătut-o în ultimul meci direct”, se consola Elise Mertens, readucându-și, probabil, pe tapetul minții, finala de la Doha. S1mo a jucat, însă, primul set așa cum procedase până atunci, în tot turneul, adică a progresat, de la minge la minge, de la game la game.

Tocmai când lumea părea să creadă că românca nu mai avea arma surprizei în dotare, și-a desăvârșit talentul și mai ales mintea. Pentru că, un asemenea joc, în compania unei prințese născută din automatismul revelației, cum este Mertens, trebuie câștigat, mai presus de orice, cu „asul” creierului.

Noaptea albă a continuat de parcă Pământul se rupea din Lună. 6-4 în primul set după ce belgianca ca salvat 3 mingi fatale. Mai mult n-a putut. Tonalitatea frazelor jocului, sunetul mingiilor, toate acestea păreau să curgă dintr-un izvor calm, matematic, din racheta S1monei, dincolo de scâncetul și învolburarea ce răzbătea din zona „out-siderei”. Scenariul mergea „brici”. Sau… pe rever. Halep a rămas fără set pierdut, la Melbourne… A tradus, practic, suprafața „hard” în limba sa!

Digisport.ro

FOTO Cine este modelul care i-a ”furat” inima lui Jude Bellingham: este cu 5 ani mai mare decât starul de la Real Madrid

„Razna”? Nu. O mască…

A câștigat întru simțirea unui calm, cu care nu ne obișnuise, dincolo de veșnicele sale parlamentări, cu ea însăși. Fragedele cuvinte pe care, cu har, a apucat nu numai să le gândească, ci să le și „tipărească” în ecranul televizoarelor, au avut darul de a ne calma, nu de a ne îndrepta, precum în alte ocazii, către borcanul cu calmante… „Câteodată, o iau un pic razna pe terenul de tenis”, avea să recunoască.

Da, Halep a tras o rachetă, cât un dum-dum, în tavanul pământului, în game-ul 8 al setului secund. Un game pe care, de altfel, l-a și pierdut, tocmai pentru a ne distruge teoria din titlu.. După ce a condus cu 3-0, s-a petrecut un 4-4, explicabil doar pentru „cunoscătorii” S1monei. A venit cel de-al 9-lea game, de un interminabil prelungit. Halep a rezistat teribil și după 5 șanse de break a arătat cine e „jupâneasa”. Ce s-a întâmplat mai târziu, a venit din eleganța logicii. 6-4, 6-4…

În fața unui accelerat care a accelerat din toate bujiile, Halep a știut să-și gestioneze resursele. Și mai ales, furia. Mai are de arătat doar cum va izbuti să scape de oscilații… Ea nu o ia „razna” pe teren, ci își crează o mască, tipică unui animal de pradă, care, instinctiv, își adoarme adversarul. Și viitoarea hrană…

Cahill și dreptatea cea de pe urmă

„Sunt antrenorul ei cu normă întreagă, vorbim despre tactică, despre ce trebuie să facă pe teren, dar când jucătorul tău evoluează bine, cel mai important lucru pe care-l poți face ca antrenor este să te dai la o parte”, se confesase Darren Cahill, la microfonul postului Eurosport.

După meci, S1mona avea să-i recunoască, public, meritele lui Darren. Gărgăunii „old school” i-au trecut. Nu rareori, ne predase lecții sublime despre fracturi. În astă noapte, a arătat că știe să învețe și mai ales să înțeleagă ce… pricepe.

Furtuna de la Melbourne a măturat prințesele, semn că „pedigree-ul” pălește în fața furiei noului val, impulsionat de setea grandorii. Este legea firii, însă firescul are prioritate, iar la cum joacă și la cum privește lucrurile, Halep are toate șansele să se diferențieze de „febra” „noului”, printr-un sânge rece, cerebral și letal.

Nopți nestinse și așteptări care-și măsoară pașii

Nopțile noastre nestinse abia acum încep. Încă nu apare în obiectiv explozia artificiilor, pentru că și S1mo joacă, parcă, măsurându-și pașii. De la meci la meci, asistăm la câte un Revelion temperat. N-avem, încă, pregătite, revelațiile șampanizate și poate că ar fi fost prematur să le ghemuim, deja, în buzunare.

Ca într-un film regizat de Mălăele, sărbătorile mute vorbesc, însă, atât de temerar despre stăpânirea de sine, pe un drum, mereu mai lung dar în același timp tot mai aproape de (re)întâlnirea cu ținta. Paradoxal, poate… Șampaniile adevărate se „coc” în timp, cu liniștea nobleței, cu redevenirea a ce am fost odată, dar și cu umbra „crucii” uitării de a gestiona CUM „am fost” la acea dată.

Mai e mult, S1mo, dar insomniile noastre îți sunt aproape, ca o fântână ale cărei frustrări au fost atât de mari, încât ne-au spălat de fostele păcate și de fostele greșeli…