“Balonul de Aur” care a refuzat Steaua de două ori: “Au vrut să mă ia la Monte Carlo, când a venit Hagi” Exclusiv

EXCLUSIV FANATIK
Gabriel Esanu   
în Steaua
05/04/2021, 22:30
“Balonul de Aur” care a refuzat Steaua de două ori: “Au vrut să mă ia la Monte Carlo, când a venit Hagi” Exclusiv EXCLUSIV FANATIK
Romulus Gabor a fost unul dintre cei mai talentați jucători din lume, dovadă și Balonul de Aur pe care l-a câștigat în 1981

Romulus Gabor a fost unul dintre cei mai talentați jucători români la începutul anilor 80. Statutul de vedetă a fotbalului românesc și chiar internațional și l-a confirmat la Campionatul Mondial U20 din Australia, în 1981. “Tricolorii” luau medalia de bronz, iar Gabor venea acasă și cu “Balonul de Aur”.

Romulus Gabor a primit Balonul de Aur după ce a fost votat cel mai bun jucător al competiției. România a pierdut în semifinale cu RFG, dar a câștigat finala mică împotriva Angliei. La doar 20 de ani, Gabor era următorul “Balon de Aur” după Maradona. Cel care fusese declarat cel mai bun jucător la mondialul U20 din 1979, în Japonia.

Romulus Gabor a uimit întreaga lume cu execuțiile sale din lovituri libere. A marcat două goluri fenomenale în fața Uruguayului, în sferturile de finală, plus o altă reușită în poarta Angliei, prin care “tricolorii” și-au asigurat succesul în finala mică.

La 20 de ani, Romulus Gabor refuza Steaua și Dinamo: “Ar fi trebuit să plec, era decizia mai bună!”

Așa cum era de așteptat, Steaua și Dinamo au încercat imediat să îl transfere pe fotbalistul care făcea senzație la Corvinul Hunedoara. Dar a luat decizia nebună de a refuza. Inclusiv pe marele Ion Alecsandrescu, venit special la Hunedoara pentru a-l convinge. Gabor a spus pas, iar apoi a refuzat-o și pe Dinamo, care îl chemase la Băneasa, la comandamentul trupelor de securitate. Ajuns la 59 de ani, Romulus Gabor privește în urmă cu regret. Dar a fost prea îndrăgostit de Hunedoara natală.

“Când am venit din Australia aveam șansa să mă transfer în București. M-au vrut și Steaua și Dinamo. Am fost întâi luat în Armată, apoi am stat vreo trei săptămâni în Băneasa unde era comandamentul trupelor de securitate. Nu am vrut să plec pentru că aveam echipă bună la Hunedoara.

Alți jucători din țară plecau ca să își facă un nume, pentru că mai ușor te luau la echipa națională de la Steaua sau de la Dinamo. Eu, cum luasem Balonul de Aur, nu aveam nevoie. Oricine era antrenor la națională trebuia să mă ia. Să fi plecat la Steaua sau Dinamo era decizia mai bună”.

“Alecsandrescu a venit după mine la Hunedoara, Iordănescu m-a dus la ministrul Armatei”

Alecsandrescu a venit după mine la Hunedoara. Ăia făceau scandal la combinat să nu îmi dea conducerea drumul. Dar dacă voiam, plecam. Puteam să o fac. Am fost cu Iordănescu la ministrul Armatei și mi-a zis că pot să rămân la București dacă vreau. Că iau ei legătura cu oamenii muncii de la Hunedoara și se rezolvă. Eu am zis că vreau să merg la Hunedoara, cu familia, și mai vedem. Dacă rămâneam atunci la București era mai bine. Eu am evitat.

La Hunedoara nu se mai putea face performanță după ce au plecat Lucescu și mai mulți jucători. Trebuia să mă gândesc.  Dacă aveam pe cineva care să îmi bage în cap să merg la Steaua, Dinamo, să fac performanță… Eu m-am mulțumit cu Hunedoara”, a declarat Romulus Gabor pentru FANATIK.

În 1987, Romulus Gabor a fost din nou aproape de Steaua. Care la vremea respectivă era campioana Europei și se pregătea de Supercupa cu Dinamo Kiev. Gheorghe Hagi a fost adus special pentru acea partidă și a și marcat golul decisiv. Oficialii Stelei au vrut să îl ia și pe Romulus Gabor la Monaco. I-au făcut și pașaport, convinși că aceasta nu mai poate refuza. Dar conducătorii Corvinului nu aveau de gând să renunțe așa ușor. Pur și simplu l-au ascuns pe fotbalistul care avea 26 de ani la acea vreme.

Steaua a vrut să îl folosească la Monte Carlo, în meciul cu Dinamo Kiev: “Au venit cu pașaportul după mine”

“Am avut ofertă și înainte de meciul cu Dinamo Kiev, când l-au luat pe Gică Hagi. Eram la Miercurea Ciuc în pregătire și au venit cu pașaportul după mine ca să plec la Monte Carlo.

Dar cei de la Hunedoara m-au ascuns pe acolo, să nu mă găsească steliștii. Dar dacă eu voiam să plec, îi ziceam du-te domne și lasă-mă în pace. Așa trebuia să fac. Nu am vrut eu la momentul ăla. Iar după a venit accidentarea”, își continuă povestea Romulus Gabor, cu regret în glas.

La doar câteva zile după ce a refuzat să meargă la Monaco alături de Steaua, Romulus Gabor s-a accidentat grav. Într-un meci cu Dinamo, la București. Ruptură la tendonul ahilian. Un coșmar care avea să îi curme perspectivele uriașe. A avut nevoie de șapte luni să se refacă, pentru ca apoi să se accidenteze la celălalt picior. Lovit de Gică Burleanu, tatăl președintelui FRF, într-un meci disputat la Bacău.

Accidentări la tendonul ahilian la ambele picioare. Coșmarul a început pe Dinamo și a continuat la Bacău

“Prima dată m-am accidentat la un meci pe stadionul Dinamo. M-a lovit Movilă. Bine că el zice că nu m-a atins, dar eu țin minte că a băgat alunecare. Nici nu mai știu, la ce durere am avut. Iar a doua oară la Bacău. M-a accidentat chiar Gică Burleanu, tatăl președintelui de la FRF. Era mijlocaș la Bacău.

Nu a vrut nici el să mă accidenteze. Oricum, așa a fost să fie. E sport bărbătesc. Am stat 7-8 luni cu fiecare dintre accidentările la tendonul ahilian. Regret cu atât mai mult că nu am mers la Steaua. Poate nu mă mai accidentam”, a mai povestit Romuls Gabor.

Romulus Gabor și-ar fi dorit să joace mai mult pentru naționala României. Nu a mai prins niciun meci după 26 de ani, când a început șirul accidentărilor. Are, totuși, 35 de selecții, pe care le prețuiește. Își amintește cum Gheorghe Hagi, un puști de 19 ani, intra în locul său în meciul cu Spania, de la Euro 1984.

“Pe postul meu era Ilie Balaci, cum să îl scoți de acolo. Hagi mi-a luat locul la Euro 84”

“Hagi, Mateuț, Lăcătuș… jucători pe care i-am prins la națională. Ei atunci apăreau. Hagi chiar pe mine m-a înlocuit la Euro 84, în meciul cu Spania. Am 35 de selecții, dar a fost greu pentru mine la naționala mare.

Pe postul meu, mijlocaș stânga, extremă falsă, era Ilie Balaci. Cum să îl scoți pe Balaci de acolo. Mă băgau pe mine mai în față, atacant. Băteam bine lovituri libere, dar nu prea aveam loc de Balaci și Boloni. Dacă veneam să zic că dau eu, îmi mai dădeau și un picior în fund”, se amuză Romulus Gabor.

Romulus Gabor nu a putut să părăsească Hunedoara în perioada în care a fost unul dintre cei mai buni jucători ai României. Și nu are de gând să o facă vreodată. Nu mai există Corvinul Hunedoara, nu mai există Combinatul Siderurgic. Dar are o familie fericită, într-un oraș din ce în ce mai pustiu.

“Am lucrat ca inginer la o firmă aici, că am terminat și eu o facultate. Am ieșit la pensie de vreo două săptămâni. Și mai sunt observator de joc la Liga 1. Și mai merg și eu pe la Deva, la Hunedoara, la liga a treia. Vor să sărbătorească centenarul de la înființare, dar echipa e desființată. Este foarte trist. Eu am casă aici, la Hunedoara. Soția mea e profesoară. Am doi băieți, unul e inginer, celălalt e medic”, a mai povestit Romulus Gabor.

 

 

Închide ×