Beatrice Busuioc, noua Supernanny de la Prima TV, critică rețelele de socializare: „Mediu toxic. Bullying-ul este în floare”

Beatrice Busuioc este, de la sfârșitul lunii ianuarie, noua Supernanny de la Prima TV! În emisiunea difuzată în fiecare sâmbătă de la ora 20:00, psihologul aduce în atenția telespectatorilor cele mai dificile cazuri legate de comportamentele copiilor, de cele mai multe ori cauzate de lipsa de experiență sau de abordarea greșită a unor probleme de către părinți.

Beatrice Busuioc, noua Supernanny de la Prima TV, interviu despre toxicitatea rețelelor de socializare și nu numai

Vedeta Prima TV a vorbit pentru FANATIK despre cum e munca atunci când dai de copii dificili, oferind și câteva sfaturi prețioase pentru cei care, dintr-un motiv sau altul, își cresc singuri copiii.

În interviul de mai jos, Supernanny a abordat și subiecte ceva mai sensibile precum îndepărtarea adulților de părinții lor pe măsură ce îmbătrânesc. Psihologul susține că mulți o fac din răzbunare pentru lipsurile de care au avut parte ori din cauza felului în care au fost crescuți de ai lor.

Diferențele dintre sistemul de învățământ românesc și cel american: „Cadrele didactice vin cât mai mult în sprijinul tău”

Bună, Supernanny! Am văzut că ai un CV destul de interesant, chiar de apreciat! Masterandă la Santa Barbara, master în psihoterapie la Universitatea București… Povestește-ne despre experiența ta în studii în America și cea din România. Ce ai descoperit la sistemul american de învățământ și nu ai văzut în România și viceversa?

Digi24.ro

Primele rezultate în cazul fetiței de 4 ani care a murit după ce a mâncat macrou congelat. Ce s-a descoperit la analize

– Sunt două sisteme complet diferite din toate punctele de vedere. Înainte de toate, sistemul de învățământ românesc este cel cu care am crescut. Este cel care îmi era la îndemână până să descopar sistemul american. Sistemul american este un sistem diferit, unde, dacă nu înțelegi un concept, profesorii își fac timp separat pentru a te lămuri, ori de câte ori este nevoie.

În sistemul de învățământ american, cadrele didactice vin cât mai mult în sprijinul tău și, când spun asta, mă refer la faptul că, atunci când aveam de predat proiecte, puteam să trimitem o ciornă înainte de predarea proiectului final, ca să își poată face profesorul o idee despre ceea ce ne dorim să abordăm.

Această ciornă era modificată la punct și virgulă de către profesor, chiar dacă vorbeam despre o ciornă, fără a fi notați. Ideea era ca profesorul să vină cât mai mult în sprijinul tău și să te ajute să vezi ce ar trebui să ajustezi în proces. Deschiderea cadrelor didactice din sistemul de învățământ american, felul în care își motivează studenții să asimileze informațiile sunt fantastice. Unul dintre lucrurile care mi-a rămas în minte este faptul că la fiecare curs, la final de săptămână, aveam un grup cu tematica săptămânii, unde trebuia ca fiecare student să scrie ce i-a plăcut/nu i-a plăcut, ce a înțeles/ce nu a înțeles, etc. Sistemul de învățământ american este mult mai friendly, sistemul de învățământ românesc este mai rigid.

Beatrice a avut o copilărie de vis: „Făceam spectacole în spatele blocului, cerându-le copiilor taxă de intrare 10 bani”

Vreau să vorbim serios despre ce înseamnă parenting, un termen relativ nou apărut în societatea noastră. Pe tine cum te-au crescut părinții și ce fel de copil ai fost? Cu ce boacăne te lauzi? Cum a fost copilăria ta?

Digisport.ro

Femeia care și-a cumpărat un avion pentru a nu mai plăti mereu două locuri a intrat pe teren și internetul ”a explodat”

– Părinții mei m-au crescut așa cum au știut ei mai bine, în funcție de informațiile care erau la vremea respectivă și în funcție de felul în care au pactat sau nu cu modalitatea de creștere pe care au primit-o de la părinții lor. Mama întotdeauna mi-a insuflat corectitudinea, integritatea, bunul simț și empatia față de oamenii care mă înconjoară. Copilăria mea a fost cea mai pură și frumoasă perioadă din viața mea. Îmi amintesc cu drag faptul că, încă de când eram copil, îmi doream să aduc zâmbete pe buzele copiilor, astfel că făceam spectacole în spatele blocului, cerându-le taxă de intrare 10 bani, din care, la final de spectacol, le cumpăram tot lor bomboane.

Când a aflat mama, evident că s-a lăsat cu scandal. De ce? Corectitudinea din ea a făcut-o să creadă că eu, de fapt, vreau să le iau bani copiilor, nu să le aduc un zâmbet pe buze. Năzbâtii sigur că am mai făcut, însă lucruri minuscule, nu grave. Am fost un copil liniștit, în general. Părinții s-au străduit să mă îndrume să ajung cea mai bună variantă a mea. Toate obstacolele pe care le-am întâmpinat m-au ajutat să devin omul de astăzi!

De ce se îndepărtează unii adulți de părinții lor, pe măsură ce îmbătrânesc: „În interiorul adultului se activează copilul interior rănit”

Dacă legat de creșterea copiilor aplicăm termenul parenting, există vreun termen sau vreo metodologie în privința îngrijirii părinților noștri când devin foarte bătrâni? Care ar fi cuvântul și ce sfaturi le dai tinerilor care se îndepărtează sau nu își mai înțeleg părinții, bunicii, după o anumită vârstă?

– De cele mai multe ori, adulții se îndepărtează de părinții lor, pentru că ajung, poate, să conștientizeze că niște metode care le-au fost aplicate în mica copilărie nu au fost în regulă pentru ei și atunci, fie îi condamnă pe părinți, fie se îndepărtează. Mulți adulți simt nevoia să se “răzbune” sau să îi “pedepsească” pe părinți la bătrânețe. De ce se întâmplă acest lucru? Bătrânii sunt neajutorați. Nu mai sunt capabili să riposteze. În interiorul adultului se activează copilul interior rănit, care știe că de această dată nu mai poate fi pedepsit. De aceea, copilul interior simte că are putere. A ne îndepărta de părinții noștri la bătrânețe nu ne ajută să ne vindecăm. Din contră, ne face să rămânem cu niște regrete.

„Tratamentele pe care părinții noștri ni le-au oferit sunt tratamentele pe care și ei le-au primit”

Când ești mic copil, nu poți să te dezlipești de părinți, când ajungi în perioada adolescenței nu știi cum să fugi de părinți, când treci la etapa de adult nu știi cum să te sprijine părinții mai mult. Totodată, nu știi cum să faci să îi ții cât mai mult aproape, pentru că știi că va veni ziua în care îi vei pierde. Aici vorbim despre cazurile în care adulții aleg să nu își respingă părinții.

Este important să înțelegem că tratamentele pe care părinții noștri ni le-au oferit sunt tratamentele pe care și ei le-au primit, la rândul lor, de la părinții sau apropiații lor. La ce avem noi acces acum, în comparație cu părinții noștri: informație și deschidere către specialiști. A-ți respinge părinții la bătrânețe, a-i pedepsi și a-i judeca nu reprezintă drumul către vindecare. Oameni, drumul către vindecare îl reprezintă iertarea.

Beatrice Busuioc a trăit experiențe de neuitat datorită proiectului Supernanny

Care e cel mai frumos lucru pe care l-ai învățat de la ai tăi?

– Cred că cel mai frumos lucru pe care l-am învățat este să nu îmi pierd niciodată din bucuria de a trăi viața curat și cu demnitate.

Ce lucruri ai învățat până acum din experiența show-ului Supernanny de la Prima TV? Ți-a rămas vreun caz anume în minte? Există lucruri care te marchează, care te fac să le aprofundezi dincolo de înregistrările emisiunilor?

– Experiența proiectului Supernanny de la Prima TV m-a impulsionat să îmi mai depășesc niște limite. Consider că, odată cu acest proiect, am trecut la o altă etapă a dezvoltării mele în calitate de om și profesionist și asta datorita faptului că rezultatele de la fiecare caz mi-au demonstrat, încă odată, că sunt omul potrivit în locul potrivit. Consider că fiecare om are propriul parcurs în lupta cu viața. Această experiență m-a ajutat să înțeleg că se pot schimba lucrurile de la o zi la alta în bine, atât timp cât lucrăm în echipă.

Toate cazurile au avut o însemnătate aparte pentru mine. M-au impresionat toți copilașii în egală măsură, pentru că la plecarea mea s-au vărsat multe lacrimi. Ce mi-a rămas în minte a fost ceea ce a spus un băiețel: că eu semăn cu Moș Crăciun. Că nu pot sta mult la un copil, trebuie să merg și la alți copii, să îi fac fericiți. În egală măsură am imaginea unei fetițe de 4 ani, care mi-a zis că ea, înainte să vin eu, era obraznică, dar acum este cuminte și își dorește să rămână așa, pentru că este mai fericită.

„Nu am să îi uit pe cei doi gemeni care, la final, mă trăgeau de picioare și de mâini, la propriu, să nu plec”

Și, dacă nu veneam la ea, ea avea de gând să rămână obraznică. Nu am să îi uit nici pe cei 2 gemeni care, la început, nu au fost foarte deschiși în a interacționa cu mine. Însă, la final, mă trăgeau de picioare și de mâini, la propriu, să nu plec. Alergau chiar după mașina mea. Să știi că fiecare caz în parte are o atenție deosebită din partea mea. Eu, în momentul în care fac cunoștință cu familia, am făcută deja anamneza din prospecția de la colegii mei.

În zilele de observație concept planul de intervenție personalizat pentru fiecare caz în parte. Îmi selectez cele mai importante problematici, cele care “ard”, și în zilele de intervenție mă ocup doar să le pun în practică. Ceea ce se vede la televizor reprezintă doar 10% din munca pe care o depunem pe teren. Vă mărturisesc faptul că am dat piept cu multe rezistențe din partea părinților și cu multă durere care zăcea în interiorul lor și pe care nimeni nu era dispus să o asculte. Odată ce oamenii s-au simțit ascultați și nejudecați, și-au dat voie să exprime și să treacă de la etapa “îmi dau seama” la etapa “am conștientizat” (am făcut un mic pas în privința aceasta).

Rețelele de socializare, un pericol real: „Au rămas doar cu numele. În acest moment, reprezintă un mediu toxic pentru copii și pentru noi, adulții”

Ne întoarcem un pic la parenting. Cum vezi influența rețelelor de socializare asupra copiilor? Cum ar trebui să gestioneze un părinte timpul pe care un copil îl petrece pe YouTube, TikTok, Instagram etc.?

– O întrebare cum nu se putea mai bună. Rețelele de socializare cred că au rămas doar cu numele, pentru că, în practică, ceea ce se întâmplă în mediul online este alarmant și de necontrolat. Aceste rețele, în acest moment, reprezintă un mediu toxic pentru copii și pentru noi, adulții. Bullying-ul este în floare. Nimeni nu face nimic în a opri asta cumva, din păcate. În primul rând, un copil mic nu ar trebui să aibă acces la TikTok, Instagram.

Poate avea acces la YouTube Kids, sub supravegherea părintelui, care stă acolo lângă copil și face conversație pe ceea ce se întâmplă în video, pentru a-l stimula pe copil și pentru a-l scoate din zona de “hipnoză” pe care o crează gadget-urile. De asemenea, timpul ar trebui să fie limitat, maximum 1 h/zi, la copiii mai mari. La cei mici, 30 de minute maximum sunt mai mult decât suficiente.

Cum arată o zi din viața lui Beatrice Busuioc: „Începe la 08:00 și se termină la 20:00-21:00, depinde de situații”

Poți să ne spui ce pasiuni ascunse ai? Cum arată o zi normală din viața ta? Ce îți place să faci în timpul liber?

– Pasiunile mele sunt vizibile, nu ascunse. Iubesc să citesc, să călătoresc, să ascult muzică, să merg la shopping, să dansez și să zâmbesc. Iubesc copiii și, chiar dacă sunt în timpul meu liber, interacționez și mă joc cu ei de fiecare dată. A lucra cu copiii nu reprezintă un job pentru mine, ci o pasiune!

O zi normală din viața mea începe la 08:00 și se termină la 20:00-21:00 – depinde de situații. Muncesc foarte mult și, chiar dacă plec din cabinet la 20:00, uneori, când ajung acasă mă mai ocup de evaluări, planuri de intervenție, trimis materiale pentru copii, pregătit următoarele ședințe, etc. Atunci când am liber, iubesc să mă reconectez la rădăcini, mai exact la familie. Iubesc să îmi petrec timpul acasă împreună cu mama mea, cu bunicile mele care își amintesc cu drag de tinerețile lor. Atunci când îmi povestesc, le văd sclipirea din ochi. Mă încarc cu experiențe minunate.

Nu în ultimul rând, aș vrea să transmiți un mesaj tuturor mamelor sau taților singuri care cred că nu se pot descurca fără un partener, un mesaj de încurajare… Mersi fain!

– Dragă mamă singură, dragă tată singur, vreau să țineți minte asta: ”Întotdeauna, dar întotdeauna va exista cineva în această viață care nu te va părăsi NICIODATĂ, iar acela ești TU. Puterea ta ești TU! Caută să dezvolți resursele acelea din interiorul tău care ard de nerăbdare să iasă la suprafață. Ridică capul, atunci când simți că te prăbușești, pentru că acolo sus este Dumnezeu care te veghează!”