Blackout mediatic în Fâșia Gaza. Jurnaliștilor le este aproape imposibil să transmită informații

Rareori a fost atât de complicat și de periculos pentru jurnaliștii care acoperă sau doresc să acopere actuala ofensivă israeliană din Fâșia Gaza. Cei din interiorul enclavei trebuie să facă față întreruperilor de energie electrică, lipsei de combustibil și raidurilor israeliene. Ceilalți, în exterior, nu pot intra pe teritoriul aflat sub blocada israeliană.

Zeci de jurnaliști uciși în Fâșia Gaza

Furnizarea de informații a devenit o misiune aproape imposibilă în Fâșia Gaza. Începând cu 7 octombrie și cu ofensiva israeliană lansată ca răspuns la atacul Hamas asupra teritoriului israelian, teritoriul se află sub o blocadă completă. Nimic și nimeni nu poate intra sau ieși din Fâșia Gaza, cu câteva excepții. Câteva camioane care transportau ajutoare alimentare au traversat punctul de trecere Rafah la 21 octombrie. Răniții și străinii cu dublă cetățenie au putut părăsi Gaza pentru Egipt prin același punct de trecere.

Jurnaliștii străini nu se pot deplasa liber pentru a acoperi evenimentele. Câțiva au intrat pentru scurt timp în Fâșia Gaza, îmbarcându-se alături de unități ale armatei israeliene. Singurii jurnaliști care pot lucra sunt locuitorii din Gaza, care suferă din cauza bombardamentelor, a lipsurilor și a dramelor personale.

„Există multe dificultăți astăzi în Fâșia Gaza, multe pericole”, a deplâns Jonathan Dagher, reprezentant al biroului din Orientul Mijlociu al organizației Reporteri fără frontiere (RSF). „Acesta este cel mai mortal conflict pentru jurnaliști din 2006 încoace”, potrivit organizației jurnaliștilor. Potrivit RSF, 41 de jurnaliști au murit de la începutul bombardamentelor israeliene asupra Fâșiei Gaza. „În Gaza, jurnaliștii pur și simplu nu-și pot face meseria”, a continuat reprezentantul RSF.

Digi24.ro

Trupul unei tinere a fost turnat în beton în urmă cu peste 50 de ani. Abia acum polițiștii au aflat cine este și povestea ei ciudată

Cel puțin 33 de jurnaliști au fost uciși în Fâșia Gaza, potrivit Federației Internaționale a Jurnaliștilor, cu sediul la Bruxelles. Comitetul pentru protecția jurnaliștilor, cu sediul la New York, a numărat 34 de jurnaliști palestinieni uciși în teritoriile palestiniene, dintr-un total de 39 de jurnaliști uciși din 7 octombrie, dintre care patru israelieni și un libanez.

Plângeri pentru crime de război

La  1 noiembrie, RSF a depus o plângere la Curtea Penală Internațională (CPI) pentru „crime de război comise împotriva jurnaliștilor palestinieni din Gaza și împotriva unui jurnalist israelian”. Aceasta este cea de-a treia plângere de acest tip din 2018. Definite de Convențiile de la Geneva sau de alte organisme internaționale, cum ar fi CPI, crimele de război sunt comise atunci când una dintre părțile la un conflict atacă în mod deliberat obiective nemilitare, atât umane, cât și materiale. Nu există un termen de prescripție.

Potrivit RSF, acești jurnaliști sunt uciși chiar și atunci când nu își fac meseria. „Ei se află mereu în prima linie, chiar și acasă”, explică Jonathan Dagher. Potrivit reprezentantului RSF, este de asemenea important să se denunțe o intenție a forțelor israeliene „de a înăbuși jurnalismul în Fâșia Gaza”. „Există aceste lovituri mortale asupra civililor, inclusiv asupra jurnaliștilor, dar armata a lovit și peste 50 de birouri de media de la începutul conflictului”, a adăugat el.

Vizați de IDF?

Înseamnă acest lucru că jurnaliștii din Gaza sunt ținta unor acțiuni specifice? Pentru Jonathan Dagher, aceasta este una dintre realitățile cu care se confruntă jurnaliștii. „După cum putem vedea, presa în general este vizată”. Unii au fost uciși în afara Gaza, în special la granița cu Libanul. Acesta a fost cazul lui Issam Abdallah, 37 de ani, jurnalist la Reuters, care a fost ucis la 13 octombrie de două lovituri succesive ale artileriei israeliene în timp ce acoperea confruntările de la granița dintre Hezbollah și armata israeliană.

Digisport.ro

Femeia care și-a cumpărat un avion pentru a nu mai plăti mereu două locuri a intrat pe teren și internetul ”a explodat”

Un alt jurnalist de la Al Jazeera a fost, de asemenea, ucis în acea zi, iar alții au fost răniți. RSF afirmă că aceștia erau „clar identificabili ca jurnaliști”, jurnaliștii au investigat atacul și, în opinia lor, acești jurnaliști au fost într-adevăr vizați.

„Am dovedit că locul în care se aflau jurnaliștii a fost vizat în mod explicit, prin două focuri de armă trase la 37-38 de secunde distanță, care veneau dinspre est, cu alte cuvinte din direcția frontierei israeliene”, explică Jonathan Dagher. „Repetăm, nu este un lux, nu este o alegere, este o obligație pentru toate părțile implicate într-un conflict armat să protejeze jurnaliștii. Țintirea jurnaliștilor este o crimă de război. Este inacceptabil”, a declarat reprezentantul RSF.

Nu li se poate garanta securitatea

„Nu există niciun efort de a respecta legile umanitare și denunțăm cu tărie acest lucru. Chiar și atunci când jurnaliștii sunt cruțați, uneori familiile lor sunt cele afectate, ca în cazul corespondentului Al-Jazeera Wael Al-Dahdouh, care și-a pierdut soția și cei doi copii într-un atac israelian”, spune Jonathan Dagher.

Cu toate acestea, în pofida obligațiilor care îi revin în temeiul dreptului internațional, armata israeliană a declarat la 27 octombrie agențiilor internaționale de presă, precum Reuters și AFP, că nu poate garanta siguranța jurnaliștilor săi care își desfășoară activitatea în Fâșia Gaza. Această declarație a provocat furia multor jurnaliști din întreaga lume. Contactați pentru a răspunde la aceste acuzații de luare în vizor a jurnaliștilor și de potențiale crime de război, purtătorii de cuvânt ai armatei și guvernului israelian nu au răspuns la solicitările TV5 Monde.

Condiții materiale foarte grele

Condițiile materiale mai mult decât limitate explică, de asemenea, de ce este imposibil pentru acești jurnaliști să își facă treaba și să relateze zilnic despre conflict. Teritoriul se află sub o blocadă totală, impusă de Israel.

„Potrivit sindicatului presei palestiniene, toate posturile de radio din Gaza nu mai pot funcționa din cauza lipsei de combustibil. Jurnaliștii nu mai pot lucra în birourile lor din cauza bombardamentelor și a pericolului. Ei se instalează în corturi lângă spitale pentru a se conecta la rețeaua de electricitate. Nu-și pot încărca echipamentele. Este foarte dificil să culegi informații și, mai mult decât atât, să le scoți din Gaza”, explică Jonathan Dagher.

Pentru redacții, agenții și organizații de jurnaliști, există, de asemenea, teama de a pierde contactul cu corespondenții lor. Jonathan Dagher explică: „Uneori putem vorbi cu corespondentul nostru din Gaza o dată sau de două ori pe zi, iar alteori nu primim vești de la el timp de două zile pentru că nu ne putem conecta”.

Fără combustibil pentru mașini, jurnaliștilor le este extrem de dificil să acopere distanțele din Fâșia Gaza.  „Aceștia călătoresc adesea pe jos”, explică Jonathan Dagher. „Pentru a filma loviturile israeliene, de exemplu, ei se instalează pe un deal pentru un acces mai bun la conexiunile mobile. Uneori au haine reflectorizante și sunt marcați ca jurnaliști, dar trăiesc într-o adevărată teroare de a fi ținta loviturilor aeriene”.

Tăcerea mediatică impusă

Pentru reprezentantul RSF, „armata israeliană încearcă să impună o tăcere mediatică în Fâșia Gaza. De aceea nu le permite jurnaliștilor să intre. Intenția și voința politică de a ataca mass-media din Gaza sunt foarte clare”, a deplâns el.

Acoperirea mediatică a acestui conflict este dificilă chiar și pentru unii jurnaliști israelieni, care sunt uneori supuși la presiuni sau amenințări. „Există acest jurnalist (Yisrael Frey, corespondent Middle East Eye), care s-a ascuns timp de câteva zile după ce a primit amenințări (din partea unei părți a populației ) pentru acoperirea critică a războiului din Gaza. Nici ei nu au fost cruțați. Există o adevărată intoleranță față de acoperirea neplăcută a războiului. Iar aceste presiuni există și pentru Cisiordania”, subliniază RSF.

Această tentativă de blackout mediatic în Gaza este resimțită și de jurnaliștii străini care locuiesc în Israel. Claire Duhamel este corespondent la Ierusalim. Ea a lucrat pentru mai multe media și este în prezent corespondent pentru France 24.

Fără telefoane și internet

„Trebuie să fim clari cu privire la condițiile în care acoperim aceste evenimente, pentru că nu avem acces la cea mai importantă parte a conflictului. Cerem să ni se permită să ne întoarcem pe teren pentru a ne face treaba”, spune ea. Potrivit acesteia, „pentru Israel, aceasta este o modalitate de a se asigura că locuitorii din Gaza nu mai pot comunica, protejându-și astfel operațiunile militare”.

Comunicațiile prin internet și telefonie mobilă erau practic imposibile atunci când armata israeliană a început invazia terestră în Gaza în seara zilei de vineri, 27 octombrie. „Timp de aproape 28 de ore, nu am putut contacta pe nimeni din Gaza”, spune Claire Duhamel.

„Nu vor exista martori la crime de război”

Ea continuă: „Dar ei știu, de asemenea, că aceste operațiuni se vor desfășura într-un blackout informațional total. Singurele informații care ies la iveală sunt comunicatul oficial al armatei israeliene și câteva frânturi de informații din surse din Gaza, atunci când se restabilește conexiunea. Iar pentru Israel, aceasta ar putea fi o modalitate (…) de a-și minimaliza acțiunile. Nu vor exista martori la potențiale crime de război”.

Cu toate acestea, ea a vizitat deja teritoriile palestiniene, inclusiv Gaza, ca parte a activității sale. „Unul dintre marile privilegii de a fi un jurnalist străin în Israel/Palestina este că ești unul dintre singurii oameni care au acces la întregul teritoriu în condiții normale, spre deosebire de israelieni și palestinieni”, explică ea.

Potrivit jurnalistei, călătoria în Cisiordania a fost ușoară pentru străini. Pentru Gaza, înainte de începerea acestui conflict, era necesară o autorizație din partea autorităților israeliene. Ea explică: „Aceste autorizații sunt acordate diplomaților, lucrătorilor umanitari și jurnaliștilor”. Biroul de presă al guvernului israelian este responsabil pentru acordarea autorizației pentru jurnaliști.„

„Gaza, care are trei puncte de control, avea ceva special. Mai întâi punctul de control israelian, apoi cel al Autorității Palestiniene, apoi cel al Hamas. Dar aveai nevoie și de o autorizație din partea Hamas pentru a intra, cu un contact local, o persoană de încredere, de exemplu, care să ne ajute şi care să garanteze pentru noi. Putea dura câteva zile, dar nu era complicat”, explică corespondentul France 24.

Imposibil de lucrat

Totul s-a schimbat de la 7 octombrie. Punctul de control Erez este complet închis pentru toată lumea. „În acest moment, este imposibil pentru jurnaliștii internaționali să acopere evenimentele din Gaza din interior. Încercăm să obținem informații, să ne facem treaba, fără a avea acces pe teren”, explică Claire Duhamel.

„Punctul de trecere Rafah , la sud de Gaza, este de asemenea închis (redeschis duminică pentru a permite trecerea unor cetățeni străini), iar autoritățile egiptene nu permit jurnaliștilor să traverseze Sinaiul, adaugă ea. „Nu putem avea acces la Rafah”. Contactele locale și jurnaliștii din zonă sunt principala sursă de informații pentru jurnaliștii străini. „Ei lucrează în condiții îngrozitoare în acest moment. Este dificil pentru siguranța lor personală și pentru cea a familiilor lor”, spune Claire Duhamel.

Sănătatea mentală a jurnaliștilor din Orientul Mijlociu

Corespondenta nu numai că nu poate merge în Gaza pentru a-și face meseria, dar trebuie să privească neputincioasă cum colegi și prieteni își pierd viața. „Am fost prietenă cu doi dintre jurnaliștii palestinieni uciși (de loviturile israeliene). Lucrasem deja cu unul dintre ei, Ibrahim Lafi, un cameraman în vârstă de 21 de ani de la agenția Aïn Medias, care a fost ucis pe 7 octombrie la punctul de control Erez. Era perfect identificabil și a fost ucis de o lovitură. Două săptămâni mai târziu, Roschdy Sarraj, șeful acestei agenții, a fost ucis într-o lovitură asupra locuinței sale din orașul Gaza, în nord. Cu el mi-am făcut primele misiuni în Gaza, el era fixerul meu” , deplânge ea.

„În cazul lui Roschdy, de exemplu, nu putem spune cu certitudine că locuința sa a fost vizată. A murit, ca orice civil din Gaza care se află în locul nepotrivit la momentul nepotrivit, într-un context în care bombele cad continuu din cer. Întreaga populație civilă din Gaza trăiește cu acest risc”, continuă ea.

Impactul asupra sănătății mentale a acestor profesioniști în domeniul informațiilor, fie pe teren, fie în Europa, este enorm. Jonathan Dagher  vorbește despre corespondentul RSF în Gaza: „Când o întrebăm dacă se simte bine, dacă are nevoie de ceva, bineînțeles că ne spune de ce are nevoie, dar mai presus de toate ne spune: fiți cu noi, nu ne uitați”. Acești jurnaliști doresc să continue să relateze știri și să-ți facă meserie,  în ciuda situației lor personale extrem de dificile.

„Cu toții și-au îngropat rudele și și-au pierdut casele”

„Acești jurnaliști sunt foarte curajoși, dar, în același timp, sunt deprimați, anxioși și traumatizați. Cu toții și-au îngropat rudele și și-au pierdut casele”. „Corespondentul nostru locuiește departe de casă de trei săptămâni. Ea doarme în tabere. Unii dorm în mașinile lor. Există jurnaliști care se duc acasă în fiecare dimineață pentru a-și săruta copiii, spunând: poate că este ultima dată când ne vedem”, spune Jonathan Dagher.

„În ciuda acestor situații teribile, ei înțeleg importanța muncii lor. Nu au de ales. Ei sunt vocea oamenilor din Gaza astăzi. Ei sunt ochii lumii în Gaza. Depinde de noi să amplificăm aceste imagini și să îi protejăm pe acești jurnaliști”, a continuat el.

„Presa este în pericol aici”

Duminică, 29 octombrie, un articol de opinie semnat de mai multe redacții franceze, jurnaliști independenți și organizații de presă, printre care Reporteri fără frontiere (RSF), a fost publicat în mai multe ziare. Acesta a solicitat o mai bună protecție a jurnaliștilor din Gaza și liberul acces în teritoriu pentru jurnaliștii internaționali.

Scopul este de a atrage atenția asupra condițiilor de muncă și de viață ale acestor jurnaliști. „Există într-adevăr o tăcere din partea guvernelor occidentale. Trebuie să tragem un semnal de alarmă. Presa este în pericol, este o țintă în Gaza. Acest articol este un act foarte important. Colegii noștri din Gaza trebuie să știe că suntem alături de ei. Opinia publică din Franța trebuie să știe și ea. Ei sunt în pericol astăzi. În ochii autorităților israeliene, ei reprezintă o problemă”, a conchis Jonathan Dagher.

În noaptea de 6 spre 7 noiembrie, jurnalistul palestinian Mohammed Abou Hassira a fost ucis în „un bombardament israelian care a vizat casa sa din apropierea portului de pescuit din vestul orașului Gaza”, potrivit agenției oficiale palestiniene Wafa, pentru care lucra. Potrivit agenției, mai mulți membri ai familiei jurnalistului, „inclusiv copiii și frații săi”, au fost de asemenea uciși în această lovitură.