Bogdan Baratky, cronica după Rapid – CFR Cluj 1-4, un coșmar trăit în tribună: “Trenul de noapte”

Așa că vă rog să treceți ceea ce veți citi sub semnătura mea prin acest filtru. Când scriu despre Rapid tot ceea ce îmi propun e să presar pe lângă informație, pasiune și emoție. Obiectivitatea e dorită, e binevenită, dar e posibil să nu fie si prezentă întotdeauna.

Bogdan Baratky, concluzie amară după Rapid – CFR Cluj 1-4: “…spre nicăieri”

Trenurile de noapte mi-au dat mereu un sentiment ciudat. Știi unde vrei să ajungi, dar nu vezi traseul. Din când in când lumini se succed pe fereastra compartimentului, întrerupând când si când oceanul negru al nopții. Lumea nu e nici veselă și nici vorbareață în trenurile de noapte. Nu sunt trenuri de plăcere. Le iei pentru că trebuie. Dacă nu sunt mohorâți, colegii de vagon sunt în cel mai bun caz tăcuți și osteniți.

Ăsta a fost meciul de sâmbătă cu CFR. Un tren de noapte pentru suporterul rapidist. Ne-am urcat în el pentru că trebuia…din datoria noastră de suporter. Dar, pe lânga faptul că a fost un tren trist, a și alergat al naibii grăbit, spre nicăieri…

Inspirația lui Bergodi. Sau lipsa ei

După Craiova era clar că vom vedea schimbări in primul 11. Am simțit-o noi din tribună, era clar că o simte si Bergodi de pe margine. Hasani, Iacob, Borza au rămas (deloc surprinzător) pe banca. Surprinzător e că Hromada nu primește nici el tricou de titular. Surprinzător nu doar pentru că absența lui din formula de start înseamnă că l-am considerat unul dintre vinovați pentru rezultatul de la Craiova, ci și pentru că în mod normal vrei să îl vezi cât mai mult înainte de a decide dacă îl cumperi la vară. Și totuși, slovacul îi lasă locul în echipă unui jucător despre care știi că din vară nu va mai fi al tău – Albu. Sau…?

Digi24.ro

Cum va arăta M5, superiahtul miliardarilor care se transformă în submarin. Va avea un heliport, un balon cu aer cald și un cinematograf

Aioani – Braun, Cristea, Săpunaru, Bădescu – Albu, Djokovic – Funsho, Rrahmani, Burmaz, Papeau. Un 4-4-2 defensiv, gândit să se transforme într-un 4-2-4 ofensiv care să puna probleme clujenilor și in centru și în flancuri. Asta era, în teorie, socoteala de acasă… Cu Iacob trecut pe bancă, Săpunaru devine fundaș central stânga (Cristea nu poate juca decât central-dreapta) și astfel dispare din repertoriu și diagonala lungăde la Săpun spre extrema/fundașul stânga. Măcar dacă dispărea doar ea…

Cu două vârfuri în primul 11 Bergodi pare sa mizeze totul pe atac. Doar că formula asta e o capcană periculoasă. De ce capcană? Pentru că dacă planul A nu funcționează, dacă nu reușești să marchezi, sau ești condus, orice schimbi pare mutare defensivă, pentru ca nu ai vârf pe bancă. Fie schimbi post pe post, fie scoți un vârf exact când treaba nu merge. Asa că ții degetele încrucișate și te rogi să-ți iasă.

Problema e că nu iese. Nimic. Absolut nimic

Știu, Rapid a luat 4 în prima repriză. Scriu la cald, nu am revăzut meciul și nici măcar fazele importante, dar impresia cu care am plecat de la stadion este că rezultatul (cu tot respectul pentru clujeni) se datorează in primul rând Rapidului. Pasivității și lipsei de nerv a majorității rapidiștilor.

Rapidul are prima ocazie a meciului prin Burmaz, în minutul 2. Însă în minutul 4, la un corner bătut de Deac pe linia de 6 metri, mingea îl lovește pe Bîrligea (flancat de Djokovic si Săpunaru) și intră în poartă. Din mijlocul unui careu suprapopulat de rapidiști fără reacție. Trei minute mai târziu, fără să le fie nici lor clar cum, clujenii fac 2-0 la o coproducție Albu-Aioani. Albu greșește (de două ori!) la centrul terenului, îi pune pe oaspeți pe contră, iar Aioani se scoate din joc cu o ieșire inoportună. E minutul 8 și e 2-0 (dublă Bîrligea), un scor și un debut de meci pe care nici cei mai optimiști clujeni nu-l visau.

Digisport.ro

”V-ați propus să mă luați la mișto?”. A aflat că FCSB a luat titlul și nu s-a abținut: ”Ca un cuțit în inimă”

Rapidul incearcă să revină, Rrahmani preia bine în careu, își face mingea pe șut, dar așa e când e să se-aleagă praful…Sava e și el in zi mare și scoate de la colțul lung. Firesc, in logica lucrurilor, Bîrligea bifează hat-trick-ul când Cristea degajează o minge aparent simplă în adversar și îi dă lui Avounou șansa pasei de gol. Cireașa pe tort o pune Otele in prelungirile reprizei, ca lucrurile sa fie clare: 0-4.

Dacă primele două goluri au venit de nicăieri și pe greșeli individuale, surpinde lipsa de reacție a lui Bergodi dupa golul 3. La 3-0 pentru adversar, Mister Cristiano a preferat sa aștepte pauza, deși tribuna văzuse deja schimbarile pe care pauza urma să le aducă pană la urmă. Poate niște înlocuiri în prima repriză ar fi trezit echipa; sau poate nu. Istoria contrafactuală e întotdeauna înșelatoare, dar schimbând Bergodi ar fi anulat impresia lipsei de reacție. Sau a reacției tardive.

Schimbările au venit la pauză. Ies Djokovic, Papeau (o seară ingrozitoare a francezului) si Bădescu, intră Oaidă, Petrila și Borza (pentru un flanc stâng mai ofensiv). Schimbari post pe post pană la urmă, pentru că…sistemul cu două vârfuri e o capcană fără vârf pe bancă. Scenariul reprizei e previzibil: Rapid se aruncă in atac, CFR vrea doar sa țină meciul sub control.

Bergodi schimbă din nou după carte, in minutul 62, tot post pe post: iese Funsho, intră Krasniqi. Și apoi, in minutul 70, când Hasani intră in locul lui Burmaz, Rapidul revenind la clasicul 4-2-3-1: Aioani – Braun, Cristea, Săpunaru, Borza – Oaidă, Albu – Krasniqi, Hasani, Petrila – Rrahmani. Albion marchează in cele din urma în minutul 81, prea târziu pentru a pune in pericol deznodământul meciului.

Demisia! Demisia!

Meciul se încheie, previzibil, cu stadionul cerând demisia antrenorului. Dar nu asta e cea mai mare problemă a Rapidului. Rapid a intrat in criza, absolut neașteptat, pe val fiind după 4-0 cu FCSB, în noaptea în care Bocciu și cei 16 suporteri au fost reținuți. O lovitură din care clubul încă nu și-a revenit. Daca șocul evenimentelor poate explica rezultatul meciului cu Farul, modul în care echipa a reacționat in următoarele meciuri e de neînțeles.

Iar pericolul cel mare a acela ca de Rapid să se îndepărteze unul dintre cei mai importanți finanțatori. Și nu, nu mă refer la Dan Șucu. Suporterul rapidist a finanțat in 2023 clubul cu aproape 4 milioane de euro – contribuție directă a suporterilor, prin ticketing si activități comerciale. Nu o spun eu, ci rapoartele financiare. E de departe cea mai importantă contribuție financiară a unor suporteri in fotbalul românesc.

Dan Șucu a remarcat foarte bine, in mai multe intervenții, faptul că activitatea unui club are doua mari componente: zona administrativă și respectiv cea sportivă. Dacă managementul financiar la Rapid e unul de top, rezultatele sportive întarzie să apară în ciuda performanței financiare. Iar asta e o problemă de fond.

„Este 11 si 15 minute la noi. Ca orice rapidist, am intrat în febra jocului cu CFR. Asta îmi aduce aminte de emoțiile pe care le aveam ca și jucător, atunci când jucam la Rapid. Ne conectam la joc, chiar de dimineața după micul dejun. Înainte de joc, cam pe vremea aceasta, eram în autocarul care ne aducea la București din cantonamentul de la Tâncabești. Acolo eram cazați mereu, înaintea jocurilor de acasă.

Cînd am ieșit pe poarta de unde eram cazați și intram pe șoseaua națională Ploiești-București, începeam să mă rog. De fiecare dată. Nu a lipsit un joc in 5 ani cât am stat la Rapid, să-mi scape rugăciunea.

Traseul de la Tâncabești la București, aproximativ de 40 de minute, îl petreceam in rugăciune.

Nu ma gândeam la joc, la adversarii pe care trebuiea sa-i înfrunt (fie ei și Lăcătuș sau Hagi) și nici la altceva ce imi putea distrage atenția de la rugăciune.

Doar mă rugam…

Să cistigam jocul respectiv, să mă ferească Dumnezeu de accidentari și să joc bine.

Pentru mine rugăciunea făcea parte din viata mea și a Rapidului.

Nu am spus niciodata nimănui despre acest obicei pe care il aveam. Era totul  intre mine si Dumnezeu.

De ce o spun acum?

Pentru ca, așa cum am spus, am intrat in febra jocului de astăzi. Și mă văd in autocarul care transporta echipa Rapid la stadion. In acele 40 de minute de drum, de la Tâncăbești la București…

Cred ca știți ce vreau să spun …

Dupa 35 de ani care au trecut peste mine, nu uit nici astăzi să mă rog pentru Victoria Rapidului.

Doamne ajută!!!”

Asta scria înainte de meci Bacoș, fostul fundaș stânga al Rapidului, aflat departe de țară, dar atat de aproape de Rapid. Oare jucatorii Rapidului la ce se gandeau în autocar, în drum spre stadion? Pentru că uite…am scris atâta, au trecut 2 ore de la meci și în continuare cred că nu CFR a caștigat acest meci, ci jucătorii Rapidului l-au pierdut…